O parte dintre voi poate știți că blogul FoxNomad a găzduit a treia ediție a concursului „cel mai bun oraș de văzut în…„. Ediția 2013 a adus și două propuneri din România: Sibiu și București.
Update 2: Concursul s-a încheiat. Rezultatul final (numere rotunjite) arată așa:
Sibiu – 2600 voturi
București – 600 voturi.Previzibil ori ba? :)
Update: Am actualizat link-ul de mai sus, acum duce la runda finală de vot, Sibiu vs București. Votați! :)
Citește mai departe
Mai demult am dat peste un studiu minunat despre Mureșul vechi, iar acum vreau să vă arăt câteva lucruri despe Sovata din trecut, localitate care și-a început istoria ca zonă minieră și apoi s-a transformat într-o frumoasă stațiune balneo climaterică a României. În cele ce urmează veți găsi câteva date despre trecutul stațiunii și mai jos veți găsi și poze cu Sovata din secolul XX. Poze și vederile din trecut și mai mult de 100 de ani vechime, fiți îngăduitori cu ele :)
Zona în care se află astăzi Sovata a fost locuită din cele mai vechi timpuri, mai cu seamă pentru că aici exista sare care putea fi exploatată direct de la suprafață. Din anul 106 d.Ch. romanii ocupă teritoriul și încep să practice mineritul de suprafață, care consta în săparea unor cercuri concentrice, pe diferite niveluri, până la adâncimi de 40 de metri. Când aceste gropi uriașe erau inundate, se întrerupea exploatarea și se săpau altele noi.
Exploatarea sării a continuat și în secolele ce au urmat. După ce zona este invadată de unguri, în secolele XI-XII, aceștia pun la punct un sistem de transport terestru și altul pe râul Mureș, până la confluența cu Tisa, înființându-se așa-numitul “drum al sării”. Secuii stabiliți în zona Sovatei primesc dreptul de a comercializa liber sarea printr-un decret la Voievodului Transilvaniei, Majláth István, emis de ziua mea, pe 30 octombrie, dar în anul 1536. De multe ori, minereul era folosit și drept cadou, fiind menționat în acest sens Bethlen István, care în anul 1621, îi trimite Pașei Iusup din Timișoara 500 de blocuri de sare.
Cu siguranță unii dintre cei ce citiți aceste rânduri ați observat că în dreapta site-ului a apărut o mică poză cu eTravel Conference. Chiar dacă eu merg la această conferință, o să vă spun pe scurt povestea ei și a încă unei conferințe într-un mod cât de corect posibil, pentru a fi de folos oricărui pasionat de turism și tehnologie. Eu nu vreau să vă spun care e mai importantă și care nu, decideți singuri care e mai importantă pentru voi. Citiți, alegeți, participați! :)
Cum nu putea să fie simplă povestea, Bucureștiul are norocul să fie gazda a două conferințe pe teme apropiate în decursul a.. două zile consecutive. Una pe 10 aprilie, alta pe 11 aprilie. Iată-le, în ordinea anunțării lor (citiți, alegeți, participați!):
Calafat, un punct atât de important în istoria noastră, este locul spre care va trece astăzi vaporul lui Alexandru Vlahuță. Așa cum v-am obișnuit, imaginea, peisajul acestor locuri erau, pe atunci, cu mult diferite de cea ce găsești acum. Cu toate acestea România Pitorească a anului 1901 ni se conturează atât de clară și de vie prin scrieri, picturi sau fotografii ale vremii!
Vreau să vă conturez și eu un mare episod al existenței noastre: începutul Râzboiului de Independență. Ei bine, în anii 1877-1878, în cadrul Războiului Ruso-Turc, România decide să-și câștige independența. Era necesară pentru dezvoltarea economico-socială și pentru aspirațiile naționale ale României. Cu statutul de vasal al Imperiului Otoman, acestea erau imposibile. Citește mai departe
Târgul de Turism al României a început joi, iar în cele ce urmează îmi expun impresiile, după cele patru zile petrecute la ROMEXPO. Dar, încep cu gluma zilei:
Pe când vecinii din sud primeau în luna mai a anului 2012 (o singură lună, și aia nu tocmai în sezon) 11 mii de nemți (sursa), aflăm că „Turistii straini [sunt] interesati din ce in ce mai mult de Romania”. Sună bine, nu? :) Asta până citim câteva cifre:
„firma germana [despre Karpaten și partenerii germani e vorba] trimite anul acesta peste 7.500 de turisti pe litoralul romanesc, anul trecut, aceasta a trimis in statiunile de la Marea Neagra aproximativ 5.600 de turisti.”. Amuzant… :)
Update 2: Ce a însemnat pentru mine ziua a patra la TTR 1, dar și câteva impresii generale:
În călătoriile noastre de astăzi, insula Ostrovul Mare, satul Ostrovu Mare și întreaga zonă ne vor fi străine, dacă pornim la drum pentru a regăsi peisajul din România Pitorească a lui Alexandru Vlahuță. Sunt alte locuri, modificate de mâna omului într-atât de mult încât te întrebi dacă lucrurile ar trebuie să fie așa sau dacă ar fi trebuit să lăsăm natura să-și urmeze cursul ei. La Ostrovu Mare s-au construit hidrocentralele de la Porțile de Fier II; s-a ridicat un baraj, s-a construit un lac de acumulare, un pod unic în lume; aici sunt cei mai mari stâlpi de electricitate din lume și, tot pe aici, se poate trece și frontiera dintre România și Serbia. Toate acestea au început să apară cu mult după scrierea României pitorești!
Dintre toate obiectivele industriale pe care le-am enumerat mai sus, astăzi vreau să vă rețin atenția doar pentru Podul Ostrovul Mare. Ca să ajungi de pe uscat, de pe malul nostru, la hidrocentrala princpală de la Porțile de Fier II, pe insulă, trebuie să traversezi un sistem de poduri nou contruit. Este primul pod suspendat din țara noastră, însă și primul pod suspendat cu structură hibridă, din lume. Citește mai departe
Dintre rucsacii folosiți de-a lungul anilor, trei mi-au fost mai dragi, din motive diferite fiecare: un Atta (model de pe vremuri), un Solitaire de 30 de litri și actualul rucsac ultra ușor pe care îl folosesc – Husky Zethos 60l.
Pentru turele foarte grele în care fiecare gram contează sau pur și simplu pentru că doriți să vă protejați spatele, haideți să vedem împreună ce înseamnă un rucsac din categoria celor foarte ușoare, în speță voi da exemplu pe cel pe care îl am eu în prezent (Zethos-ul). Faceți voi paralela cu alți rucsaci și comparați-l cu acesta.
Citește mai departe
Aproape de Alba Iulia, dar și de Teiuș, în Munții Trascău, găsim o poiană foarte interesantă, în formă de inimă: Poiana Inimii.
Este una din cele mai neobişnuite poieni din România şi se află în judeţul Alba, lângă Piatra Craivei (apropo, la Piatra Craivei se găsește o veche cetate dacică).
Această poiană romantică este cunoscută de localnici sub denumirea de Poiana Ursoi, dar popular este numită Poiana Inimii datorită formei asemănătoare cu o inimă. Conturul de inimă poate fi observat cel mai bine de pe versantul opus. Citește mai departe