În călătoriile noastre de astăzi, insula Ostrovul Mare, satul Ostrovu Mare și întreaga zonă ne vor fi străine, dacă pornim la drum pentru a regăsi peisajul din România Pitorească a lui Alexandru Vlahuță. Sunt alte locuri, modificate de mâna omului într-atât de mult încât te întrebi dacă lucrurile ar trebuie să fie așa sau dacă ar fi trebuit să lăsăm natura să-și urmeze cursul ei. La Ostrovu Mare s-au construit hidrocentralele de la Porțile de Fier II; s-a ridicat un baraj, s-a construit un lac de acumulare, un pod unic în lume; aici sunt cei mai mari stâlpi de electricitate din lume și, tot pe aici, se poate trece și frontiera dintre România și Serbia. Toate acestea au început să apară cu mult după scrierea României pitorești!

Dintre toate obiectivele industriale pe care le-am enumerat mai sus, astăzi vreau să vă rețin atenția doar pentru Podul Ostrovul Mare. Ca să ajungi de pe uscat, de pe malul nostru, la hidrocentrala princpală de la Porțile de Fier II, pe insulă, trebuie să traversezi un sistem de poduri nou contruit. Este primul pod suspendat din țara noastră, însă și primul pod suspendat cu structură hibridă, din lume.

Construit peste Dunărea Mică (Brațul Gogoșu), podul are o deschidere centrală de 240 de metri (o depășește cu 50 de metri pe cea a podurilor dunărene de la Fetești și Cernavodă, doborând recordul pe care acestea îl dețineau) și o lungime totală de 360 de metri. El se remarcă prin frumusețe și spectaculozitate și datorită formei arhitecturale deosebite, datorită formei în V a pilonilor, a supleței tablierului, dar și a coloristicii armonioase a elementelor sale. Soluția tehnică adoptată a fost aceea de pod suspendat cu tablier hibrid, alcătuit parțial din metal (cu placă ortotropă în deschiderea centrală) și partial din beton precomprimat (în deschiderile laterale).

Podul de la Porțile de Fier II asigură traversarea pietonilor și bicicliștilor, dar și a vehiculelor ușoare cu greutate de până la 3,5 tone. Cum acesta a fost deschis circulației pe 28 decembrie 2011, vom face un salt înapoi timp pentru a ne întoarce la anul 1901, în vremea lui Vlahuță…

Suntem la Ostrovu Mare și Dunărea este vegheată, de-a lungul malului românesc, de numeroase ruine și relicve ce-i povestesc istoria neamului nostru.

ROMÂNIA PITOREASCĂ de Alexandru Vlahuță

PE DUNĂRE

Ostrovul Mare. Ruini

„E noapte, — o noapte caldă, adâncă, liniștită. Nu se mai aude decât respirarea puternică a mașinei și fâșiitul somnoros al apei. Luminile întârziate ale satelor clipesc, ca niște licurici, printre crengile copacilor. Trecem pe lângă Ostrovul Mare. În bătaia lunei, turla bisericii, satul, viile, pădurea, toate au înfățișarea fantastică a lucrurilor văzute-n vis. […]

[…] De la Severin până dincolo de Galați, mai toate satele și orașele noastre de pe malul Dunării sunt ridicate pe ruini de acestea sfinte — ziduri surpate și mormane de moloz — rămase de pe urma întinsei și glorioasei împărății, ai cărei legionari au vânzolit limanurile mărilor ș-ascunzătorile munților, zguduind pământul sub tropotul cailor lor. Țăranii dunăreni — plugari, pescari, împletitori de rogojini — își întăresc temeliile caselor cu cărămizi scoase din vechile zidiri romane, admirabilă simbolizare a închegării regatului român de azi, pe urmele și din vlăstarele celei mai frumoase și mai înfloritoare provincii romane, de acum două mii de ani aproape!”

Notă: fragmentele din acest articol sunt citate din România Pitorească, de Alexandru Vlahuță și nu un text integral.

Luna aceasta vă mai chem odată, la Călător din bibliotecă. Tot luni, peste două săptămâni, cu același romantic naiv, Alexandru Vlahuță. Ne va povesti un alt fragment al aventurii sale din România Pitorească, pe Dunăre, de La Calafat.

Să aveți peisaje frumoase!

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)