Călător din bibliotecă, Jurnale de călătorie în literatură

E luni! Și probabil așteptați cu nerăbdare continuarea croazierei și o nouă întâlnire cu Alexandru Vlahuță în frumoasa lui Românie Pitorească. Cum însă cred că mai presus de orice călătorie și de orice lucru important din lumea aceasta trebuie să fie familia, în această săptămână vă las program de voie. Îmi petrec sărbătorile acasă, cu ai mei; și fizic și cu gândul… iar călătoriile sau croazierele, fie ele și virtuale, trebuie să aștepte. Puneți-vă familia pe primul loc! Acordați-le timp!

Cu un ou roșu, un pahar de vin și o felie de cozonac cu mac, vă doresc să aveți Sărbători Pascale fericite!

Notă: profitați de programul de voie; și nu uitați că astăzi este și 1 aprilie; ceea ce înseamnă că puteți merge cu stropitul și dacă nu aveți Paștele acum sau dacă nu este tradiția voastră >:)

Citește mai departe →

Cum arată acum, sortate pe județe și puse alfabetic

Materialele turistice pe care le strâng în ultimii ani sunt atât de multe și dezordonate, încât au ajuns să îmi stea în cale și să fie nefolositoare. Pe majoritatea le am de la edițiile TTR, dar nu pe toate; unele sunt aduse de la centrele de informare turistică din cine știe ce oraș (Timișoara, București), altele le-am primit și prin poștă (Alba, etc.), iar o altă parte le-am primit la diverse evenimente la care am participat (Neamț, Suceava, Cluj, Mehedinți, Vâlcea, Brașov, Constanța). Erau prea multe, erau nesortate, stăteau îngrămădite prin plase, iar căutarea unui anume pliant era o sarcină aproape imposibilă.
În seara asta mi-am luat inima în dinți și am făcut curățenie, iar cu ocazia aceasta am putut trage câteva concluzii în funcție de materialele „din dotare”.

Logica era simplă: descâlcesc nodul gordian și le aranjez pe județe. Apoi pun județele în ordine alfabetică, pentru a găsi cu ușurință orice material despre X loc din județul Y.

Operația trebuia să dureze 2-3 ore, dar după 4 abia le aveam puse pe județe. Iată cum arăta în momentul respectiv podeaua camerei:

Operațiunea descâlcirea: materialele sunt deja sortate pe județe

Citește mai departe →

Calafat, un punct atât de important în istoria noastră, este locul spre care va trece astăzi vaporul lui Alexandru Vlahuță. Așa cum v-am obișnuit, imaginea, peisajul acestor locuri erau, pe atunci, cu mult diferite de cea ce găsești acum. Cu toate acestea România Pitorească a anului 1901 ni se conturează atât de clară și de vie prin scrieri, picturi sau fotografii ale vremii!

Vreau să vă conturez și eu un mare episod al existenței noastre: începutul Râzboiului de Independență. Ei bine, în anii 1877-1878, în cadrul Războiului Ruso-Turc, România decide să-și câștige independența. Era necesară pentru dezvoltarea economico-socială și pentru aspirațiile naționale ale României. Cu statutul de vasal al Imperiului Otoman, acestea erau imposibile. Citește mai departe →

În călătoriile noastre de astăzi, insula Ostrovul Mare, satul Ostrovu Mare și întreaga zonă ne vor fi străine, dacă pornim la drum pentru a regăsi peisajul din România Pitorească a lui Alexandru Vlahuță. Sunt alte locuri, modificate de mâna omului într-atât de mult încât te întrebi dacă lucrurile ar trebuie să fie așa sau dacă ar fi trebuit să lăsăm natura să-și urmeze cursul ei. La Ostrovu Mare s-au construit hidrocentralele de la Porțile de Fier II; s-a ridicat un baraj, s-a construit un lac de acumulare, un pod unic în lume; aici sunt cei mai mari stâlpi de electricitate din lume și, tot pe aici, se poate trece și frontiera dintre România și Serbia. Toate acestea au început să apară cu mult după scrierea României pitorești!

Dintre toate obiectivele industriale pe care le-am enumerat mai sus, astăzi vreau să vă rețin atenția doar pentru Podul Ostrovul Mare. Ca să ajungi de pe uscat, de pe malul nostru, la hidrocentrala princpală de la Porțile de Fier II, pe insulă, trebuie să traversezi un sistem de poduri nou contruit. Este primul pod suspendat din țara noastră, însă și primul pod suspendat cu structură hibridă, din lume. Citește mai departe →

Ne apropiem de Hinova. Și, de pe vaporul în care încerc să vă urc, poveștile și peisajul din România Pitorească a lui Alexandru Vlahuță se văd altfel; sunt locuri noi, diferite de cele ale anilor 2000. Descrieri încântătoare, povești remarcabile, istorie, dar și legende ne apar în fața ochilor dacă privim acolo unde trebuie…

Și înainte de a porni motoarele mai stau câteva rânduri pentru a vă indica spre ce aș vrea eu să priviți cu atenție. Spre „dunga fumurie trasă de Valul lui Traian”! Din vremuri de demult, istoricii ar spune că din primii ani ai erei noastre, poate dinainte de secolele I-II sau poate din secolele IV-V, un val uriaș de pământ, cu șanț, pornea de la Drobeta, pe lângă Hinova, străbătea Oltenia și Muntenia, intersecta limes Transalutanus la Urluieni și își găsea celălalt capăt tocmai la Pietroasele. Se crede că acest val de pământ, numit și Valul lui Constantin sau Brazda lui Novac de Nord era parte dintr-un amplu sistem de fortificații ce trebuia să protejeze stăpânirile nord dunărene ale Imperiului Roman. Alte ipoteze spun că valul era al dacilor și îi proteja pe aceștia de atacurile cuceritorilor, ori poate rolul său era unul comercial, în trasnportul mărfurilor de-a lungul acestui spațiu carpato-danubiano-pontic. Vlahuță îl numește Valul lui Traian căci aceasta era o denumire generală, pe care oamenii din țara noastră o foloseau pentru acest fel de fortificații din epoca romană. Citește mai departe →

Turnu-Severin (Drobeta-Turnu Severin de astăzi) este destinația acestei zile de luni. Aici am de gând să vă duc… Să vă arăt în cuvinte și rânduri, Cetatea Severinului și Turnul lui Sever, din România Pitorească a lui Alexandru Vlahuță. O croazieră pe Dunăre, peisaje încântătoare și lecții de istorie ne așteaptă să pornim la drum.

Înainte de aceasta să vă povestesc câte ceva despre Cetatea Severinului. Ridicată undeva prin epoca medievală, prin secolul al XIII-lea, Cetatea Severinului, o fortificație cu o deosebită importanță strategică în acele vremuri, a rămas astăzi doar o ruină; cel mult o cercetare arheologică. O găsiți pe malul Dunării, la Drobeta-Turnu Severin (județul Mehedinți), în parcul „General Dragalina”. Se spune că a fost zidită în vecinătatea ruinelor vechiului castru roman al Drobetei, de regatul maghiar – de regele Ladislau I, ca fortăreață militară împotriva pecenegilor și cumanilor prezenți în regiune, mai exact împotriva țaratului bulgar de Vidin. Citește mai departe →

Pe Dunăre, la Porțile de Fier începe călătoria lui Alexandru Vlahuță din România Pitorească. Ce peisaje și ce pericole se iveau de-a lungul fluviului, la acea vreme, nu putem decât să ne imaginăm… Lucrările de execuție a proiectului româno-iugoslav și construcția barajului Porțile de Fier au început în 1964, la șaizeci și ceva de ani de la scrierea lucrării lui Vlahuță. În mod cert aspectul și navigația pe Defileul Porțile de Fier s-a schimbat foarte mult în acest timp așa că vă invit „să vedem” defileul din anul 1900. Citește mai departe →

Dragii mei, odată cu pășirea în noul an m-am gândit să vă aduc atât vouă, cât și mie o nouă provocare. Este vorba despre o rubrică nouă, pe care o numesc CĂLĂTOR DIN BIBLIOTECĂ și-n care vă voi scrie, cu fragmente citate, despre o destinație de călătorie descoperită în literatura noastră românească. Articolele vor apărea în prima și a treia zi de luni din lună. Luni ca să începem săptămâna într-un mod plăcut, având în fața ochilor frumusețea locurilor dragi nouă, bilunar (săptămânile impare 1 și 3) pentru a nu vă plictisi cu partea literară a textelor… și fragmente (nu text integral) pentru a vă lăsa loc imaginației și dorinței de a lua cartea în mână dacă aveți „chef” să umpleți golurile. (Mi-ar plăcea să o împrumutați de la bibliotecă!) Deși voi căuta să vă aduc pe aici jurnale de călătorie, limbajul specific literaturii pe un site pe jumătate tehnic s-ar putea să ceară timp de acomodare… așa că pornim la drum încetișor, de două ori pe lună. Și eu, și voi! (Să fiți cu ochii pe mine… nu-mi vor strica nici comentariile încurajatoare!) Citește mai departe →