Mai demult am dat peste un studiu minunat despre Mureșul vechi, iar acum vreau să vă arăt câteva lucruri despe Sovata din trecut, localitate care și-a început istoria ca zonă minieră și apoi s-a transformat într-o frumoasă stațiune balneo climaterică a României. În cele ce urmează veți găsi câteva date despre trecutul stațiunii și mai jos veți găsi și poze cu Sovata din secolul XX. Poze și vederile din trecut și mai mult de 100 de ani vechime, fiți îngăduitori cu ele :)
Zona în care se află astăzi Sovata a fost locuită din cele mai vechi timpuri, mai cu seamă pentru că aici exista sare care putea fi exploatată direct de la suprafață. Din anul 106 d.Ch. romanii ocupă teritoriul și încep să practice mineritul de suprafață, care consta în săparea unor cercuri concentrice, pe diferite niveluri, până la adâncimi de 40 de metri. Când aceste gropi uriașe erau inundate, se întrerupea exploatarea și se săpau altele noi.
Exploatarea sării a continuat și în secolele ce au urmat. După ce zona este invadată de unguri, în secolele XI-XII, aceștia pun la punct un sistem de transport terestru și altul pe râul Mureș, până la confluența cu Tisa, înființându-se așa-numitul “drum al sării”. Secuii stabiliți în zona Sovatei primesc dreptul de a comercializa liber sarea printr-un decret la Voievodului Transilvaniei, Majláth István, emis de ziua mea, pe 30 octombrie, dar în anul 1536. De multe ori, minereul era folosit și drept cadou, fiind menționat în acest sens Bethlen István, care în anul 1621, îi trimite Pașei Iusup din Timișoara 500 de blocuri de sare.
La sfârșitul secolului al XVI-lea, 10% din veniturile Transilvaniei proveneau din profitul minelor de sare. În timpul Imperiului Habsburgic, proprietarii minelor se diversifică, astfel încât și unii turci ajung să dețină părți din această bogăție naturală a zonei. Sovata este menționată ca tămăduitor încă din anul 1578, fiind renumită pentru beneficiile aduse de băile sale cu apă caldă și salinitate ridicată, care tratează diverse afecțiuni, dar mai cu seamă, infertilitatea. În anul 1602, localitatea este menționată sub numele de Sovata în limba română (după numele unei familii de secui). Dezvoltarea zonei începe cu anul 1850, când stațiunea va fi introdusă în patrimoniul balnear.
În 1875, în urma unor modificări geologice, se formează Lacul Ursu, care a devenit cel mai mare lac heliotermal (acumulează energia solară și vara, apa este mai caldă la adâncimea de 1-2 metri decât suprafață) din Europa și care s-a alăturat celorlalte lacuri mai mici din Sovata: Aluniș, Verde, Negru, Roșu, Mierlei și Șerpilor. Toate aceste lacuri au o salinitate de șapte ori mai mare decât a oceanelor. Faima Lacului Ursu vine de la forma sa asemănătoare unei blăni de urs și se propagă rapid. Sovata ajunge cunoscută pentru aerul curat, fiind situată la poalele Munților Gurghiu.
În 1860-1880 se construiesc numeroase vile, unele dintre ele mai există și acum. În acestea au fost cazați reprezentanți de seamă ai Imperiului Austro-Ungar. După 1918, când Sovata devine localitate a României, zona intră și în atenția Casei Regale. Au venit aici la relaxare și tratament, Regina Maria, Regele Ferdinand și Pirincipele Carol al II-lea, care au fost chiar imortalizați pe peliculă în anul 1922. În anii ce au urmat și Regele Mihai venea în stațiune și obișnuia să se plimbe cu Mocănița între Sovata și zona de câmpie.
Casa magistraților a fost și este una dintre cele mai impozante clădiri din Sovata:
Apropo, având lacurile mari, la Sovata se desfășurau frecvent și concursuri de înot.
Cum populația nu a fost numeroasă niciodată, Sovata primește statutul de oraș abia în 1952.
În prezent, Sovata este una dintre cele mai îngrijite stațiuni balneo din România. Orașul este curat, are alei pavate peste tot, lacurile mari sunt îngrădite și amenajate modern. Cultura secuilor pare că s-a păstrat în timp, eu am găsit gazde foarte primitoare și prietenoase, iar un alt lucru care m-a încântat este prezența gardurilor și porților tradiționale. Simbolul omniprezent este laleaua, porțile sunt încrustate cu acest simbol. Pe când alte zone precum Maramureșul pierd pe zi ce trece aceste valori tradiționale, la Sovata se păstrează și sunt transmise mai departe!
Am convingerea că oricine ajunge la Sovata va fi încântat!
Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Deci de acum 3 ani, de cand am fost noi acolo (http://bit.ly/ZjKjTJ) si pana acum nu s-au schimbat lucrurile in rau. Bravo lor, celor care au grija de acel loc fain! ;)
Da, chiar așa este. Eu unul sunt mândru de felul în care oamenii din Sovata au grijă de această stațiune!
Frumos articolul si impresionanta galeria de fotografii vechi. Imi place ideea, am scris si eu pe blog despre pasiunea de a colectiona carti postale vechi. Aici (http://mirel-matyas.blogspot.ro/2013/03/simleul-de-altadata.html) si aici (http://mirel-matyas.blogspot.ro/2013/03/zalaul-de-altadata.html).
Mulțumesc, Mirel. Din păcate, cu greu găsești poze din trecut.
Pingback: Intalnirea bloggerilor calatori din Bucuresti | Jurnale de calatorie
pur si simplu minunat! m-am indragostit de aceasta statiune care de la an la an este schimbata in bine! felicitari celor care o administreaza, salavati si vilele istorice care sunt lasate in paragina! sunt adevarate capodopere arhitecturale! si portile… cea prezentata pe site am vazut-o cu ochii mei, faceti ceva si restaurati-o!
Și nouă ne place, de asta am și realizat acest material unic.
Referitor la vile, cred că ar trebui să scrii primăriei pentru acest lucru, dar e puțin mai greu de intervenit în domeniul privat.
Felicitari Primariei Sovata pentru modernizarea si infrumusetarea statiunii, mentinere curateniei !