Vreau să vă propun 4 locaţii despre care poate aţi mai citit, poate le-aţi şi văzut, dar eu sunt convins ca sunt deosebit de interesante pentru o revedere, şi la fel de convins sunt că merită o mult mai mare atenţie din partea noastră:
1. Parcul naţional Buila Vânturariţa
Este o locaţie deosebită, la câţiva kilometri de Horezu, deci aproape de Vâlcea. Asta o face accesibilă inclusiv călătorilor din Bucureşti. Parcul este cel mai mic parc naţional din România dar din păcate şi destul de puţin cunoscut. Localizat la sud de Munţii Căpăţânii, parcul are în imediata vecinătate o serie de obiective turistice culturale: mănăstirile Arnota, Bistriţa, Horezu, Frăsinei, schiturile Pătrunsa, Pahomie, Iezer, Bradu, Jgheaburi, bisericile fostelor schituri 44 Izvoare, Păpuşa, Peri, bisericile rupestre din Peştera Liliecilor pe care nu le-aş rata dacă aş merge în zonă.
2. Cetăţile Dobrogei de nord – Capidava, Enisala, Histria şi Argamum (Orgame)
Acest punct este mai ales pentru cei din Bucureşti, din sudul Moldovei şi pentru cei din Dobrogea. Trecutul nostru foarte îndepărtat, ce ne plimbă aproape 27 de secole în istorie se leagă de Dobrogea. Primele oraşe de pe teritoriul României au fost cetăţile greceşti de pe ţărmul Mării Negre. Disputa pentru cea mai veche localitate este între Histria (favorita la titlu) şi cetatea de lângă Jurilovca, Orgame sau Argamum, ambele fiind poziţionate în secolul 7 î.Hr. La Histria este musai să intri în muzeu şi să asculţi toate poveştile ghidului!
Pentru un tur mai complet, nu vom uita nici o cetate romană construită pe locul uneia dacice, cea de la Capidava, la curbura Dunării, iar turul va cuprinde şi Cetatea Enisala, construită pe vremea ocupaţiei otomane. Noi am fost într-un tur ce le-a inclus pe cele de mai sus la Scrie România, în martie şi am fost încântaţi de frumuseţea locurilor. Eu (cel puţin) am fost copleşit de semnificaţia istorică a locurilor vizitate.
3. Cheile Nerei
O altă rezervaţie foarte faină din România este Parcul Naţional Bueşniţa – Cheile Nerei. Este localizat în sud vestul României, aşa că este cel mai la îndemână celor din Vestul şi Sudul ţării să îl viziteze la sfârşit de săptămână. Trebuie să ajungi la Oraviţa, iar de acolo urmezi drumul spre Sasca Română ori Sasca Montană. Pentru a te bucura de minunile naturii, drumul îl vei face mai departe pe jos. În prima zi te acomodezi şi faci un drum sper Lacul Dracului să vezi frumoasele nuanţe albastre-verzui ale lacului carstic.
A doua zi va fi puţin mai grea, vei urca pe cărările de-a lungul apei, vei străbate tunelele de multe sute de ani făcute şi mai la capăt vei face un prim popas la Ochiul Beiului. Mai sunt peşti din apă? Vei continua pe cărare şi vei urca spre Cascada Beuşniţa, unde te vei bucura de stropii răcoroşi!
4. Bisericile de lemn şi frumuseţea naturală din Maramureş
“Maramureş, plai cu flori” era numele melodiei? Fie că ştii sau nu răspunsul, dacă eşti din centrul ţării îţi propun un weekend aproape de moroşani. Aceste ţinuturi pline de farmec vor fi parte a strategiei naţionale de turism, şi asta nu fără rost. Amintesc câteva puncte tari în zona Maramureşului: bisericile de lemn, arhitectura porţilor tradiţionale, pălinca curată dar bună ca leac, natura frumoasă şi sufletul cald al localnicilor.
Prietenul TiviDan vă sfătuieşte ca din Cluj să nu urmaţi drumul direct spre Baia Mare din cauza drumului foarte prost Dej – Baia Mare la care încă nu s-a început lucrul, aşa că avem o alta variantă mai bună: Cluj – Gherla – Dej şi acolo faceţi dreapta spre Beclean (este drumul spre Bistriţa), apoi revenim spre nord pe drumul spre Salva (drumul ce duce la Năsăud) – Săcel. Vizitaţi Izvorul Albastru al Izei şi Rezervaţia Peştera.
În funcţie de cum vă împărţiţi timpul din weekend, nu ar strica să faceţi o tură cu Mocăniţa.
Pentru asta trebuie să ajungeţi foarte devreme dimineaţa în Vişeul de Sus pentru a merge cu Mocăniţa. Urcaţi pe traseu spre Vf. Toroiaga (1930) cu panoramă deosebită spre Munţii Rodnei, Depresiunea Maramureşului şi celelalte sectoare ale Munţilor Maramureşului. Plecarea se face din gară (Căile Ferate Forestiere Vişeu de Sus sau CFF Vişeu de Sus) dimineaţa la 8.00 – 8.30 şi la întoarcere plecarea se face de la capătul traseului lung, de la Paltin (km 21).
Traseul lung (21 km) cu mocăniţa costă 39 lei/adult şi 23 lei/copil.
Plecare de la Borşa spre Săcel şi veţi merge spre Sighetu Marmaţiei pe drumul spre Şieu – Bârsana (deci nu prin Vişeu). Opriti la bisericile de lemn si mănăstirile de pe drum. Oprire în primul sat, Săliştea de Sus, acolo sunt 2 biserici de lemn din secolele XVII – XVIII.
Oprire în câţiva kilometri la Bogdan Vodă pentru a vizita frumoasa biserică de lemn din secolul XVII care spre deosebire de celelalte biserici construite pe deal, este în mijlocul satului. Este un monument deosebit ce merita văzut. La 2-3 kilometri la stânga este Ieud, cu o altă biserică deosebită din lemn; este făcută în 1364. Tot acolo găsiţi şi o biserică din anii 1700. Faceți un mic ocol pentru a vedea cât mai multe obiective, nu cred că ajungeţi în fiecare zi în Maramureş. Dacă aveti timp, peste încă 5-6 kilometri din Ieud este satul Botiza, unde puteti vizita Muzeul familiei Berbecaru (covoare, etc.) şi puteţi chiar faceţi schimb de reţele culinare tradiţionale cu stăpânii casei. Acolo puteţi şi înnopta.
Urmează o oprire la Bârsana. Este un loc deosebit, foarte frumos, iar biserica este printre cele mai înalte clădiri din lemn din Europa. Vizitaţi complexul de manăstiri şi bucuraţi-vă de cadrul natural.
Sighetu Marmaţiei, mergeti la Muzeul Satului. Vedeţi Închisoarea Memorialul Durerii, fostă inchisoare ce a fost renovată şi integrată în circuitul turistic. Urcaţi până la graniţa cu Ucraina.
Vizitati Săpânţa (cam 20 de km de la Sighetu Marmatiei): Cimitirul Vesel cu interesantele cruci la morminte. O să vă placa în mod special această cruce: “sub această cruce grea, zace biata socra mea. 3 zile de mai trăia, zăceam eu şi citea ea…”. Intraţi şi la casa lui Stan Patraş, cel care a făcut primele cruci “vesele” din cimitir. Nu ratati mănăstirea de la Săpânţa, care are probabil cea mai inalta biserică din lemn. Cum veniți de la Sighet, de pe drumul principal se face un drum la dreapta spre mănăstire, drum ce trece câteva sute de metri prin pădure.
Dacă drumul vă poartă pe traseul Baia Mare – Sighetu Marmaţiei, aveti 2 variante:
a) prin statiunea Cavnic; în acest caz opriţi şi la lacurile sărate de la Ocna Şugatag.
b) pe drumul national DN18, care va trece prin Mara; opriţi la Baia Sprie şi profitaţi de lacul Bodi Mogoşa şi staţiunea Mogoşa (12 km distanţă de Baia Mare). Pe drum este un loc unde o să vedeţi că maşina merge singură la deal (în zona de trecere a munţilor Gutâi). Pare incredibil, dar aşa am zis şi eu până când am oprit în acel loc. Nu e semnalizat sau marcat locul, dar e posibil să fie şi alţi curioşi cu maşinile inexplicabil oprite în mijlocul drumului să vadă ciudăţenia. Nu ştim cauzele, poate e doar o iluzie optica, dar să ne bucurăm de existenţa acelui loc!
Mergeţi spre est până la Borşa. Vizitati bisericile de lemn din zona şi una dintre cele mai frumoase cascade din România, Cascada Cailor. Ca să ajungeţi la ea, ori urmaţi poteca din Borşa, ori luati telecabina şi din vârful traseului mai aveţi puţin de mers pe jos.
Cele de mai sus sunt şi în lista cu Top 300 locaţii de văzut în România, iar dacă vrei mai multe variante pentru a petrece o vacanţă frumoasă, vezi lista întreagă! Dacă ai nevoie de ajutor, cere-ne sfatul şi îţi facem propuneri customizate pe vacanţa ta în cadrul rubricii “Nu ştii unde să mergi?“.
Tu unde ai vrea să mergi?
Articole asemănătoare:
]]>
Ediţia 2010 a Festivalului de Operă şi Operetă din Timişoara începe astăzi. Locul de desfăşurare este Parcul Rozelor (Teatrul de Vară), iar intrarea este liberă. Sunt invitaţi toţi iubitorii de artă, dar nu numai.
Eu sunt sigur că vă va plăcea!
Joi, 26 august 2010, ora 20:30CARMEN
Opera in patru acte. Muzica: Georges Bizet
Libretul: Henri Meilhac si Ludovic Halévy
Detalii aici.
Joi, Vineri, 27 august 2010, ora 20:30VADUVA VESELA
Operetă în două acte. Muzica: Franz Lehar.
Libretul: Victor Léon şi Leo Stein
Detalii aici.
Joi, Sâmbătă, 28 august 2010, ora 20:30SANGE VIENEZ
Spectacol de balet.
Muzica: Valsuri celebre de Johann Strauss şi Franz Lehar
Detalii aici.
Joi, Duminică, 29 august 2010, ora 12:00MOTANUL INCALTAT
Operă pentru copii. Muzica: Cornel TRĂILESCU.
Libretul: Tudor MUŞATESCU şi Nina STOICEVA
Detalii aici.
Joi, Duminică, 29 august 2010, ora 20:30MY FAIR LADY
După „Pygmalion” de George Bernard Shaw.
Musical în trei acte şi (17 tablouri). Muzica: Frederick Loewe. Libretul: Alan Jay Lerner
Detalii aici.
Articole asemănătoare:
]]>
Am să îmi încep aventurile de pe Drum liber cu Cheile Dâmbovicioarei. Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră au auzit de ele şi câţi le-aţi văzut, însă pentru mine, şi după douăzeci de ani de când le vizitez an de an, îmi par la fel de frumoase şi mereu o provocare. Le-am văzut iarna, vara, primăvara, toamna, pe ploaie sau vânt, pe soare, pe zi sau noapte, dimineaţa sau la amiază, la prânz sau la asfinţit… de fiecare dată într-un moment unic şi nou.
Cheile Dâmbovicioarei
În arealul montan al Munţilor Piatra Craiului, de pe versantul sudic al Vârfului La Om (2230 m), izvorăşte cel mai important afluent al Dâmboviţei… Dâmbovicioara, căci despre ea este vorba, străbate aproape transversal culoarul Rucăr – Bran, pe o direcţie generală nord-sud, vărsându-se în Dâmboviţa pe partea dreaptă a acesteia, în aval de comuna Dâmbovicioara.
Pârâul Dâmbovicioara săpând în calcarele jurasice ale Pietrei Craiului, a generat un sector de chei, lung de peste 8 km, cu aspectul unui veritabil canion. Aceste chei sunt de origine epigenetică, râul adâncindu-se iniţial în formaţiuni sedimentare mai puţin dure (gresii şi conglomerate), iar mai apoi în calcare. Eroziunea la acest nivel a generat sectoarele înguste ale văilor pe care le putem admira astăzi.
Cheile propriu-zise ale Dâmbovicioarei, legând Depresiunea Dâmbovicioarei de Podul Dâmboviţei, se remarcă printr-un aspect monumental ce ne prezintă pereţi perfect verticali sau chiar aplecaţi peste albie, cu înălţimi ce uneori depăşesc 200 m. La aceştia se poate observa cu uşurinţă stratificaţia calcarelor: cele jurasice – cenuşii-alb-lucioase, fiind dispuse în bancuri groase, în partea inferioară, iar cele cretacice – calcarele albe, fiind aşezate în plăci, pe partea superioară.
Specific rocilor calcaroase, configuraţia cheilor este evidenţiată mai ales de relieful de suprafaţă, reprezentat prin turnuri, stânci ascuţite, pereţii verticali – amintiţi mai devreme, ei fiind în multe locuri surplombaţi, dar şi de relieful carstic subteran, reprezentat mai ales prin peşteri (în bazinul hidrografic al Dâmbovicioarei se găsesc aproximativ 50 de peşteri, printre cele mai importante fiind: Peştera Dâmbovicioara, Peştera de la Gura Defileului şi Peştera Labirintului).
Aspectele de amănunt ale morfologiei cheilor sunt completate de limbile de grohotiş, care coboară din micile culoare nivale, situate în partea superioară a versanţilor până în apropierea talvegului, dar şi de mici poliţe structurale sau de un bogat microrelief rezidual.
Puţin mai în amonte, la confluenţa cu Valea Muierii, râul taie o cheie îngustă şi aproape inaccesibilă, cursul acestuia spre vale fiind presărat cu o succesiune de cascade.
Mai în amonte de acestea, La Gâlgoaie – un pasaj cu totul deosebit, apa iese tumultuos din pieptul de calcar al unui perete, vărsându-se imediat în Dâmbovicioara.
Dincolo de Gâlgoaie, încep Cheile Brusturetului – un complex carstic mai puţin spectaculos, alcătuit din Cheile propriu-zise ale Brusturetului, Cheia Lungă şi Cheia Strâmtă.
Întreg complexul de chei din care fac parte şi Cheile Dâmbovicioarei, este unul din cele mai mari din România. Acest complex este axat pe râul Dâmboviţa şi afluenţii săi, însumând peste 20 de chei, cu o lungime totală de peste 30 km. Cheile Dâmbovicioarei sunt o componentă înesemnată a acestuia şi sunt incluse în arealul protejat de Parcul Naţional „Piatra Craiului“.
Pentru aceste informaţii, am folosit ca sursă tehnică, pagina web a comunei Dâmbovicioara şi pagina oficială a Parcului Naţional „Piatra Craiului“: dambovicioara.com si pcrai.ro.
Cheile mele, acelea despre care vreau să vă vorbesc, nu pomenesc nici de complexul de chei, nici de pereţii de calcare, nici de successiunea de cascade, nici de relieful carstic sau alţi termeni complicaţi. Ele vor vorbesc doar despre ceea ce vede ochiul unui om obişnuit, simplu, care trăieşte sentimente speciale atunci când are în faţa lui o creaţie a naturii.
Cum spuneam la începutul articolului, trec des printre cele două şiruri de stâncă. Ori că porneşti dinspre Piteşti, ori dinspre Braşov, partea pe care intri pe Cheile Dâmbovicioarei este aceeaşi: dinspre Podul Dâmboviţei (comuna Dâmbovicioara, judeţul Argeş). Calea de acces este culoarul Rucăr – Bran, pe drumul naţional 73 (DN73).
Harta completă a culoarului Rucăr – Bran este aici.
Călătoria mea începe în Braşov şi se sfârşeşte în Dâmbovicioara (doar de două ori, în toată viaţa mea, am avut bucuria să parcurg drumul şi dinspre Piteşti) şi aproape niciodată nu sunt singură. Plimbările, excursiile, drumeţiile, călătoriile sunt mult mai plăcute în compania cuiva drag.
Lăsăm oraşul în urmă, trecem prin comunele şi orăşelele braşovene (Cristian, Râşnov, Tohanu Nou) şi ajungem în Bran (cunoaşteţi Branul nu-i aşa? poate într-o altă aventură vă voi vorbi şi despre Bran – în alt fel decât un loc aglomerat, plin de turişti). Începem să urcăm prin frumoasele sate brănene (Moieciu, Fundata) iar ochii ne fug bezmetici ba spre case, curţi şi grădini, ba spre peisajul ameţitor al orizontului, spre crestele munţilor sau spre cerul albastru.
Din Fundata, începem să coborâm spre zona rucăreană. Întregul drum şerpuişte când în dreapta, când în stânga, vrând parcă să nu îţi lase clipa aceea în care să imortalizezi, în gând, ultimul tablou zărit. Ai mereu o senzaţie copleşitoare. Mi-au trebuit multe drumuri şi multă răbdare să înţeleg că nu voi reuşi să cuprind totul dintr-o singură dată… În cele din urmă am învăţat: azi admir copacii, plantele şi animalele, data viitoare cerul, la următorul drum înălţimile şi prăpastiile, următorul îl voi rezerva satelor şi întotdeauna voi lăsa munţilor acele călătorii în care sufletul meu hoinar şi rătăcitor este suficient de sensibil să le înţeleagă măreţia. Acum, după atâţia ani, le mai şi combin (înţelegeţi voi…).
Când însă ai crede că eşti istovit, la capătul puterilor, ajungi în Podul Dâmboviţei; ai scăpat de serpentine, şi tot ce îţi rămâne de făcut este să răsuflii uşurat.
Din Podul Dâmboviţei, într-o intersecţie semnalizată, apucăm spre Dâmbovicioara. Este atât de paşnic şi de cald acel drum îngust. Te simţi acasă! (pentru mine, într-un fel, chiar înseamnă: „am ajuns acasă!“…) şi, pe neaşteptate, dai cu nasul de nişte stânci. Nu îţi vine a crede că tu vei urma drumul înspre dreapta, prin stâncă. Ai avea impresia că trebuie să mergi pe lângă ea şi nicidecum să treci prin mijlocul ei… După barieră (da!.. este o barieră acolo; încă nu îi cunosc rolul chiar dacă sunt de-a casei; unii ar spune că are menirea să protejeze Parcul Naţional, alţii vorbesc despre o taxă luată pentru a repara drumul; cert este că ea există)…
Vă spun un secret: dacă mergeţi în timpul săptămânii veţi găsi bariera ridicată.
Cum spuneam, după barieră, te uimesc pereţii aceia drepţi ce vor parcă să te înghită. Spaţiul dintre cele două margini este foarte îngust, acest lucru accentuând mirarea şi uimirea pe care o simţi. Cheile Dâmbovicioarei sunt un miracol şi doar sufletul îl poate cuprinde. Oricâţi ochi şi oricâte cuvinte aş avea, nu voi reuşi să vi le descriu. Trebuie să le vedeţi!
Drumul însoţeşte firul apei, iar aceşti 2-3 km de chei propriu-zise (acestea sunt Cheile Dâmbovicioarei) sunt atât de magnifici.
După ce lăsăm soldaţii de stâncă în urma noastră, continuăm drumul. Cheile nu s-au terminat aici. Ele îşi vor face apariţia şi ceva mai încolo.
Sunt câteva cărări forestiere în dreapta şi în stânga, pe ici pe colo, însă păstrăm drumul principal până în sat. La intrare, ne întâmpină două case bătrâneşti vechi, iar pe partea stângă vechiul cămin cultural, în clădirea căruia a funcţionat la un moment dat şi cabinetul medicului veterinar. Acea clădire a fost lăsată pustie şi în paragină, încercând parcă să atragă atenţia asupra pericolului ce se abate peste satele româneşti – pericolul uitării învăţăturilor şi credinţelor vechi, a tradiţiilor şi obiceiurilor, pericolul abandonării bătrânilor şi a ţăranilor adevăraţi, toate acestea fiind înlocuite de o falsă dezvoltare, un fals agroturism de masă (acest fenomen mă îngrijorează şi mă întristează pe mine – ca persoană iubitoare de frumos şi de tradiţie, dar şi ca fiinţă dependentă de trecut şi istorie, ancorată puternic în ceea ce s-a întâmplat odată…).
După bătrânul cămin cultural, pe partea stângă este o clădire nouă, mare, ce are magazin, restaurant dar şi locuri de cazare (nu vă sugerez nimic în acest sens, însă le dau ca repere pentru a recunoaşte mai uşor locurile spre care vă voi îndruma), şi imediat după ea, drumul întâlneşte o bifurcaţie. Mergând înainte vom putea admira în continuare cheile şi vom ajunge la Peştera Dâmbovicioarei, apoi la Cabana Brusturet sau putem urca în dreapta, înaintând în inima satului. Vă promit un peisaj deosebit şi aventuri şi prin această parte.
Mă întorc la chei! La bifurcaţie mergem drept înainte… După căteva case, pensiuni, magazine şi alte asemenea construcţii specifice aşezării omului cu simţ comercial, în cele mai „tranzitate“ locaţii, înaintaţi spre un alt tronson de Chei ale Dâmbovicioarei şi descoperiţi şi Peştera Dâmbovicioarei (poveşti despre ea într-o lecţie viitoare). Peisajul este unul deosebit, iar apa este ceva cam nărăvaşă în acestă porţiune; sunt câteva cascade pe cursul pârâului, însă veţi observa şi locuri în care apa iese direct din munte.
Complexul acesta de chei cuprinde şi Cheile Brusturetului, Cheia Lungă şi Cheia Strâmtă. Această bucată am vizitat-o mai rar, mult mai rar, şi, din păcate nu am avut noroc de liniştea ce te cuprinde atunci când eşti singur în acel peisaj sălbatic. La un moment dat drumul se opreşte lăsând loc unuia forestier ce duce până la cabana Brusturet. Frumoase în acel loc sunt plimbările şi dacă aveţi bucuria să aveţi puţină experienţă în căţărat sunteţi cu adevărat norocoşi.
Mare atenţie, terenul este accidentat şi dificil – nu vă aventuraţi dacă nu aveţi pregătire specială pentru aşa ceva! De asemenea vreau să vă aduc la cunoştinţă faptul că zona este protejată de legile specifice statutului de parc naţional şi în plus, din terenul şi pădurile de acolo, o mare parte este proprietate privată.
Să aveţi Peisaje frumoase!
Articole asemănătoare:
]]>
Drum Liber vrea să fie condimentat cu puţină aromă de la Braşov, aromă adusă de Andrea, noua colegă. Să îi urăm bun venit!
Citez:
Încet, încet începe să se contureze şi primul meu articol. S-a cam lăsat aşteptat şi trebuie să îi mulţumesc lui Florin pentru răbdare şi pentru cât a tras de mine (i-au trebuit nervi buni să îmi tot trimită mesaje şi să îmi tot dea termene). Încă nu sunt convinsă că mă voi ridica la aşteptările lui, ale dumneavoastră şi mai ales ale mele, însă încerc. Încerc pentru că avem o ţară minunată şi pentru că puţini mai suntem aceia ce ne urmăm sufletul în a-i descoperi frumuseţile.
De ceva timp, în încercarea mea de a descoperi lumea aceasta fără capăt, a Internetului, am stat de vorbă cu foarte mulţi oameni. Nu puţini sunt cei care cunosc bucuriile mărunte oferite de un peisaj frumos, de un copac sau strop de ploaie, de un colţ de stâncă şi o rază de soare, de nisipul fin al plajei sau de valurile cuminţi ale mării… însă fiecare din noi are nevoie să i se amintească aceste miracole. Le uităm atât de repede! Din acest motiv vreau să scriu… să vă (şi să îmi) aduc în gând miracolele naturii, să nu uităm niciodată bucuria vieţii şi tot ce oferă un peisaj verde de primăvară sau vară, unul alb de iarnă, ori unul galben-roşu de toamnă…
Andrea
Articole asemănătoare:
]]>
Update: de la Dumitriţa am primit încă o versiune a acestei melodii, versiune cântată de Ana Pop Corondan: Ana Pop Corondan – M-am suit in dealu Clujului
Ştim că avem muzică faină pe ale noastre meleaguri, iar dacă nu ai descoperit-o încă înseamnă că nu ai căutat în locul potrivit. Colecţia prietenilor de la Cântece de Chef este foarte cuprinzătoare, acolo am găsit ideea potrivită pentru orele 22 din ziua de vineri, 13 august: M-am suit in dealul Clujului.
Sper să vă placă, mie îmi aduce amintiri plăcute din vremea BEST-ului:
Sper că vi-a plăcut şi cu ocazia asta rog pe cei care au în minte melodii ce le aduc aminte de locurile dragi să posteze aici link-urile melodiilor (trilulilu, youtube, etc.)! Mulţumesc!
Articole asemănătoare:
]]>
Azi am primit un mail interesant, care ar putea duce la lucruri faine. Roxana este o călătoare înflăcărată şi cu mult entuziasm, care merge cu autostopul singură pe rute internaţionale. Ca să nu credeţi că vorbim aiureli, vă spun că ea tocmai a fost într-o călătorie prin Olanda şi mi-a povestit mai multe aventuri de pe drumurile ei, inclusiv cum a trăit şi locuit într-un van, maşină cu care a şi ajuns în Olanda.
Poveştile ei sunt multe şi se aşteaptă descoperite la drum. La drum spre Portugalia, spre festivalul Boom Festival. Nu este un festival clasic, locaţia fiind o pădure în zona rurală din Portugalia.
Vrei să dansezi o săptămână, să slăbeşti 10 kilograme, să trăieşti o experienţă unică? Lasă un mesaj Roxanei aici (ca şi comentariu) şi poate vei avea parte de aventuri cum nu ai trăit până acum!
Nu uita, Roxana aşteaptă colegi de drum! Plecarea e pe 16 august din Timişoara!
Articole asemănătoare:
]]>
Câţi aţi trecut până acum pe Valea Oltului, dar aţi ratat una dintre cascadele frumoase ale României? Eu unul am trecut de multe ori, dar până nu mi-a spun un şofer de existenţa ei, habar nu aveam de ea. Iar cu indicatorul mic şi bine ascuns, şansele să o găseşti scad şi mai mult 
Cum ajungi acolo? Din Râmnicu Vâlcea mergi spre Sibiu cam 17 km, iar din Căciulata mai ai cam 5 kilometri până la intrarea spre cascadă.
Din fericire, duminică am avut drum în zonă şi nu am mai ratat-o. De la drumul european Vâlcea – Sibiu aveţi de parcurs 2 kilometri pe un drum forestier până la cascada Lotrişor. Taxa pentru maşini este de 10 lei. Din punctul meu de vedere nu are sens să nu te poţi bucura de drumul plăcut prin pădure ce duce la cascadă. Îţi recomand să laşi maşina în refugiul de la intrarea pe drumul forestier şi să iei calea la pas, nu îţi va părea rău de cele 15-20 de minute de mers pe jos.
Drumul e însoţit de marcaj cu dungă albastră verticală, aşa că nu îţi face griji că nu găseşti cascada, doar mergi înainte pe drumul forestier. De greşit e imposibil, tot ce trebuie să faci e să mergi până vezi frumoasa cascadă.
Cascada Lotrişor este (ghici unde?) pe Valea Lotrişorului şi face parte din Munţii Căpăţânii. Altitudinea ei este între 485 şi 515 de metri. Ea este inclusă în Parcul Naţional Cozia.
Ca să nu te ia prin surprindere, te previn: pe margine drumului vei vedea “turişti” veniţi să afume natura. Dacă poţi, nu băga în seamă pe aceşti barbari care fac fum cu grătarele lor, că doar nu pentru asta ai mers acolo. Sălbaticilor, citiţi partea cu “rezervaţie”!
Cascada e frumoasă şi în aste timpuri călduroase, statul chiar la marginea ei te răcoreşte tare fain. Îţi urez drum bun liber!
Articole asemănătoare:
]]>
Dacă eşti pasionat al călătoriilor şi muntele îţi e drag, cu siguranţă ştii că salvamontinştii sunt cei care salvează în caz de urgenţă pe cei care au nevoie. Probabil la fel de cunoscut (sau aşa ar trebui să fie) îţi este şi numărul de telefon 0SALVAMONT (0725 826 668).
În luna iulie am avut plăcerea ca prin intermediul clubului montan White Wolf Club să aflu de un schimb de experienţă internaţional făcut de Salvamont Gorj cu salvamontiştii din Serbia. Timp de mai multe zile au avut parte de antrenamente comune.
Cele 2 echipe de salvamontişti au simulat următoarele cazuri:
- salvare dintr-ul râu învolburat, în cazul de faţă Jiul
- salvarea unui căţărător rănit pe stânci, la Peştera Muierilor
- salvare într-o peşteră
Pe lângă simulările efectuate, antrenamentele au cuprins şi alte zone frumoase şi cu “potenţial” pentru ei: Cheile Sohodolului, Cheile Olteţului.
Ca scurt istoric al instituţiei Salvamont, notez câţiva ani:
1900 – se înfiinţează primele grupuri de salvatori alpini pe lângă asociaţiile turistice din Transilvania (SKV), în oraşele Braşov, Sinaia, Sibiu şi Buşteni
1904 – primul curs de salvare alpină în cadrul şcolio “de călăuze”
1919 – primul serviciu de salvare montană, la SKV Braşov
1969 – prin Hotărârea Consiliului de Miniştri cu nr. 140, se pun bazele organizării legale a primelor formaţii Salvamont. Rolul Salvamont-ului este definit ca fiind “de prevenire a accidentelor turistice şi organizare a acţiunilor de salvare în munţi”.
2 noiembrie 1991 – se crează Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România (ANSMR)
1994 – ANSMR este acceptată în cadrul forului internaţional CISA – IKAR
1996 – meseria de salvator montan este adăugată în nomenclatorul meseriilor
1997 – primul serviciu public Salvamont cu angajaţi permanenţi se înfiinţează la Braşov
După această evoluţie, în 2010 putem să ne bucurăm de existenţa a 36 centre Salvamont afilite consiliilor judeţene şi locale, putem să ne bazăm pe pasiunea unor oameni care vor interveni în caz de accidente în cele mai dificile zone ale ţării, fie pe timp de vară, fie prin zăpezile mari ale iernii din munţii Carpaţi.
Ca şi notă, completez informaţiile de mai sus:
0-SALVAMONT (0725-826 668) este valabil pentru întreg teritoriul ţării, iar taxarea este la tarif normal. Cum o deplasare inutilă poate pune viața altor oameni care chiar au nevoie de ajutor, în pericol, eu vă recomand să nu faceţi glume proaste declaşând alarme false!
Înainte de a finaliza cu poze din timpul pregătirii lor, vreau să mulţumesc salvamontiştilor români şi sper să nu aibă prea mult de lucru!
Antrenamente de escaladă (din seria “nu încercaţi acasă!”, băieţii au ani de antrenament pentru a putea face ce vedeţi în poze):
Salvare din peşteră şi de pe podul de la Olteţ:
Salvări din apă şi de pe stâncile Cheilor Galbenului (Peştera Muierilor):
Cu bărcile pe Jiu:
Au maşini de teren şi chiar şi un perete artificial de escaladă în sediul de la Rânca:
Ma bucur să văd astfel de dotări la Salvamont Gorj:
Poze de efect:
Articole asemănătoare:
]]>
Cu o întârziere de o oră (mulţumim Simona de atenţionare) anunţăm câştăgătorul frumoasei săptămâni la Băile Govora, cu cazare pentru 2 şi masă: Laura Popovici.
Au fost mai mulţi care au ridicat pretenţii de învingători, în final departajarea fiind făcută de diferenţa de un punct între primele 3 locuri (45, 44, 43). În caz că Laura nu îşi va ridica premiul, acesta va fi încredinţat celor de pe lista de aşteptare: 2. Toiaghici, 3. Dumitriţa, Cătălin, Livia Goian (la egalitate de punctaj).
Felicitari tuturor, felicitări Laura!
Laura, aştept un email de la tine pe adresa florin@drumliber.ro pentru a stabili cum vei intra în posesia premiului!
Mulţumesc societăţii Băile Govora SA pentru premiu şi tuturor participanţilor care au făcut o treabă foarte bună! Seria concursurilor va continua, staţi aproape! Eu personal sper că în timp vom descoperi zone uitate şi le vom găsi părţile frumoase. Lucrul acesta nu îl pot face fără ajutorul vostru.
Vă mulţumesc!
Articole asemănătoare:
]]>
Pentru călătorii dornici de bătut drumurile Dobrogei, aşa cum am fost şi noi în martie, programul de care vă scriu acum e de bun augur.
Groove Hour tocmai m-a anunţat că un mare proiect de promovare a Deltei Dunării şi a Dobrogei a prins contur şi un milion de fluturaşi se vor produce pentru promovarea acestor locuri. Vechile materiale de promovare sunt şi puţine, şi de proastă calitate. După exemplul materialelor făcute de prietenii de la Groove Hour despre Histria, Dobrogea şi Moscheea Carol I din Constanţa (am enunţat câteva ale căror informaţii le-am folosit în articole), mă aştept la materiale cel puţin tot aşa de bune.
Le urez mult spor şi cât mai multe proiecte de acest gen!
Iată câteva poze de la lansare:
Comunicatul de presă este comunicat-de-presa-14-07-2010-Promovare-Litoral-si-Delta-Dunarii.
Info suplimentare: Primul proiect masiv de promovare din acest an a unor obiective din România a fost lansat tot în acest an. Braşovul este promovat cu 125 000 de fluturaşi, iar proiectul este implementat tot de Groove Hour.
Articole asemănătoare:
]]>
Acum ceva timp anunţam evenimentul la care sunt invitaţi toţi cei care călătoresc cu autostopul, care îşi doresc lucrul acesta sau care poate au fost cândva călători cu “ia-mă nene!”: Întâlnirea Autostopiştilor din România.
La această oră fac câteva completări primulului anunţ:
Update: locaţia va fi Camping Apior – Lacul fără fund
Update: Pentru contact urgent, folosiţi telefoanele: 0755 409 726 (Orange) şi 0721 995 712 (Cosmote, nr. portat)
1. Formularul de aplicare a fost reparat (ups, scuze celor care au încercat şi nu le-a mers, abia de curând am fost anunţaţi de bug). Pentru a şti cum să ne ne pregătim pentru punctul 2, e bine să te înscrii. Iată formularul:
2. Vom avea tricouri de eveniment, aşadar în welcome package va fi un draguţ tricou. Costul va fi cam de 15 ron, atât cât să acopere costul de producţie.
3. Costuri: preţul la camping va fi până în 15 ron / noapte / om, aşa că nu cred că va fi o problemă. Mâncarea va fi “din traistă”, fiecare mănâncă ce îşi aduce sau ce îşi cumpără (dulceaţă, miere, slănină sau chimicale de magazin, după bugetul şi dorinţele fiecăruia).
4. Logistică: nu uita cortul, sacul de dormit, izoprenul, haine de seară (nu te aştepta să dormi prea devreme, avem poveşti la foc seara), lanternă, echipament de baie. Tot aici intră şi mâncarea.
5. Cum se ajunge la Ocna Sibiului (harta e aici):
5.1 Varianta preferată, plecare din Sibiu: se pleacă spre ieşirea spre Sebeş/Deva (autobuz ce merge la Metro sau la aeroport ori spre Continental, sau la ocazie până acolo). După aeroport se face un drum spre dreapta, unde staţi la ocazie. Drumul trece prin Şura Mică şi apoi duce la Ocna Sibiului. Drumul este în lucru, sunt semafoare din loc în loc.
5.2 Din Sibiu, varianta 2, mai puţin circulată: din Piaţa Cibin mergeţi pe strada Câmpului, apoi pe strada Cărămidăriei. Treceţi prin satul Şura Mică, iar în 2 km este Ocna Sibiului. La fel ca şi primul, drumul este în lucru.
5.3 A treia variantă este destinată celor care vin dinspre Târgu Mureş, Sighişoara sau Mediaş. De pe drumul Mediaş – Sibiu, la Slimnic (aproape de Sibiu) veţi face dreapta pe drumul care duce spre Mândra şi Ocna Sibiului. După aproximativ 5 kilometri drumul se separă, cel spre stânga duce la locaţia întânirii noastre.
6. Avem un mic logo al evenimentului, după cum aţi văzut sus în articol şi în dreapta pe site. Pentru a ne susţine, folosiţi codul de sub poza preferata de mai jos în propriile site-uri ori bloguri.
Vă aşteptăm la Ocna Sibiului!
Articole asemănătoare:
]]>
Umblând prin Sighişoara am dat peste o mână de englezi care ghiciţi ce făceau? Prestau muncă în folosul nostru. Adică a comunităţii din Sighişoara şi a vizitatorilor cetăţii, ca doar în final cu toţii câştigăm dacă avem un turn medieval restaurat.
Băieţii au venit pentru a da o mână de ajutor echipei române care lucrează la restaurarea Turnului Cojocarilor. Foarte faină iniţiativa celor care i-au adus în România! Bravo şi mi-ar plăcea să văd mai multe idei de acest gen.
Editare ulterioară:
Colaborarea dintre MET si the Shropshire Council Team durează deja de peste 12 ani şi nu este singulară.Englezii nu au plecat până nu au terminat o parte din munca la tâmplărie. Se pare că englezii au făcut treabă bună, căci au fost “prinşi” şi în repararea tâmplăriei din casa meşterului de la atelierul de cărămizi din Viscri (la restaurararea caselor, Mihai Eminescu Trust foloseşte tehnicile tradiţionale, iar cum nu se mai fac cărămizi după vechile tehnologii, au creat ei ateliere unde să le fabrice).
Traduc de pe site-ul organizatorilor: “Sunt deja făcute planurile pentru a aduce o altă echipă de meşteri şi ucenici în septembrie. Acest lucru va oferi tuturor celor implicaţi şansa de a-şi face noi cunoştinţe, de a dobândi noi abilităţi şi de avea o contribuţie reală la cooperarea internaţională în domeniul conservării”. Aşadar lucrurile nu se opresc aici, episodul acesta va continua…
În continuare câteva poze:
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Articole asemănătoare:
]]>
Update: Ţinând cont că e ora 0+ a zilei de 22 iulie, concursul “Govora – o staţiune fără vârstă” s-a încheiat. De acum începe jurizarea şi mingea se mută în terenul celor care vor judeca cât mai obiectiv (cel puţin vom încerca) care e cea mai bună lucrare din punctul nostru de vedere. Vreau să mulţumesc tuturor celor care au participat la concurs şi să le doresc succes participanţilor!
Termenul limită propus pentru afişarea câştigătorilor: vineri 23 iulie 2010, ora 14.00
De la amica Laura ştiu că în ultima săptămână din iulie se desfăşoară la Băile Govora festivalul “Florile Govorei”. Pe lângă partea muzicală, festivalul va conţine şi ateliere de olărit, ateliere de meşteşugărit, de gătit în aer liber şi alte atracţii care vor să aducă un plus de valoare Băilor Govora. În premieră “scăpăm” o informaţie nouă: va fi şi o expoziţie cu fotografii 3D despre satul românesc. Foarte faină ideea, tare aş vrea să o văd!
Concurs
Totodată lansăm un mic concurs împreună cu Primăria Govora care are ca premiu un pachet de cazare (cameră dublă) şi masă timp de o săptămână într-unul dintre hotelurile SC Băile Govora SA pentru cea mai apreciată compoziţie. După cum v-aţi prins, societatea de mai sus (prin intermediul domnului director, Mihai Handolescu) e sponsorul concursului. Câştigătorul sau câştigătoarea va fi ales/aleasă de un juriu format din domnul primar (profesor de formatie), un jurnalist, un reprezentant al unei societăţi de turism, un oficial din partea Ministerului Turismului, un reprezentant de-al sponsorului şi cu mine. Ni s-a promis că dacă sunt mai multe lucrări excelente, e posibil să fie suplimentat premiul, aşa că citiţi mai jos şi participaţi!
Cum particip la concurs?
Scopul concursului este de a vă da drumul imaginaţiei în crearea de poveşti despre Govora. Scrie pe blogul sau pe site-ul tău o poveste pe tema “Govora – staţiunea fără vârstă” ce conţine text cu poze, doar text sau doar poze. Dacă pozele vin şi cu un comentariu pe marginea lor e şi mai bine, povestea poate fi comică, poliţistă, de dragoste sau de orice fel. Lăsăm conţinutul la alegerea voastră. Ideea din spate este crearea de conţinut creativ şi pozitiv despre Govora şi publicarea lui pe internet. Singura regulă este ca articolul vostru să conţină un link spre acest articol, pentru a vă putea contoriza. Dacă vedeţi că la comentarii nu apare şi link-ul spre articolul vostru (ca pingback-trackback), adăugaţi un comentariu cu linkul spre articolul dumneavoastră. Sunt sigur că vă descurcaţi!
Editare ulterioară:
Nu ai blog ori site? Foarte uşor îţi faci unul pe wordpress.com sau blogspot.com. Dacă chiar nu reuşeşti, atunci pune creaţia ta ca şi comentariu, la acest articol.
Deadline: miercuri 21 iulie 2010, pana la ora 23:59 inclusiv.
Important: fii pe ochii pe drumliber.ro pentru a vedea dacă ai câştigat. Fii pe fază şi asigură-te că avem cum să dăm de tine şi să îţi trimitem premiul. Verifică-ţi emailul cel puţin o dată pe zi (inclusiv label-uri Spam în caz de filtrare greşită).
Important: premiul poate fi transferat unei alte persoane! Dacă cumva nu poţi merge să beneficiezi de premiu sau vrei să îl faci cadou altcuiva, ne vei anunţa şi îţi zicem cum poţi să îl transferi acelei persoane.
Govora
Conform Wikipedia, numele Govora vine ori din dialectul traco-dac şi se presupune că vine ori din limba dacă, însemnând adâncitură, vale cu multe izvoare, ori din slavă, prin derivarea slavului găvariti (a vorbi, a spune). Staţiunea Govora este una dintre cele 34 de staţiuni balneoclimaterice din ţara noastră (conform Wikipedia) şi a fost remarcată după ce un sătean, Gheorghe Ciurea, descoperă în urma unei săpături că izvorul lui scoate petrol şi apă sărată (1876). Până să devină oficial staţiune (în 1910), Govora oferea un singur stabiliment pentru tratament, în cadrul mănăstirii Govora, unde apa era cărată cu carul, în butoaie.
Vorba “la Govora închiriezi soarele cu ora” s-a răspândit după inaugurarea locaţiei ca şi staţiune, la darea în folosinţă a primului hotel, Palace. Una dintre condiţiile de proiectare a lui a fost ca fiecare cameră să aibă soare cel puţin o oră pe zi. Acesta cuprindea şi o bază completă de tratament, avea centrală pentru încălzirea apei.
Până în 1950 zona cunoaşte o frumoasă dezvoltare şi devenind suficient de mare, comuna a primit statutul de oraş.
Astăzi staţiunea Govora aşteaptă o rază de soare, iar cei care se ocupă de turismul local şi din judeţul Vâlcea vor să o readucă la lumină. Acesta e şi scopul nostru, să avem încă o locaţie care poată să ofere câteva ore de calitate sau un sejur interesant celor care îi calcă graniţele.
Una dintre atracţiile zonei este mănăstirea Govora, aflată la 6 kilometri de staţiune. Ea dăinuie din secolul XV şi a fost întemeiată se pare de Vlad Dracul (tatăl lui Vlad Ţepeş). La mănăstire a fost instalat pe vremea lui Matei Basarab al doilea tipar din Ţara Românească şi cu el a fost făcută prima lucrare tipărită în limba română, Pravila de la Govora. Lucrarea cuprindea o culegere de legi bisericeşti şi laice traduse de călugărul Moxalie de la mănăstirea Bistriţa (Vâlcea).
Locurile vâlcene sunt destul de puţin umblate şi sper să se schimbe acest lucru deoarece judeţul oferă multe de văzut, dar prea puţine sunt cunoscute. drumliber.ro va încerca să vă prezinte câteva dintre atracţiile judeţului în săptămânile următoare. Până atunci, drum bun şi liber!
Articole asemănătoare:
]]>
Nu e scopul nostru să vorbim despre diacritice, dar dacă tot suntem români şi vrem să arătăm lucrurile şi locurile frumoase din această ţărişoară, am putea să scriem şi corect literele limbii române. Dacă aveţi probleme cu texte de pe drumliber.ro pe care nu le puteţi citi corect, vă rog să postaţi comentarii la acest articol.
Dacă ai un site ori blog şi scrii cu diacritice, probabil te interesează articolul. Dacă măcar eşti curios sa scrii cândva cu diacritice, articolul te poate ajuta să vezi cum poţi să faci asta corect.
Acum un an mă loveam pentru prima dată cu adevărat de diferenţa dintre diacriticele limbii noastre. Unii dintre voi poate aţi observat că sunt pagini pe internet în care în loc de diacriticele ş sau ţ (ele sunt singurele diacritice problemematice) vedeaţi pătrăţele sau alte simboluri. Alţii, cei care folosim un browser mai bun, Mozilla Firefox, vedeam literele ş sau ţ mai mare, astfel că textele erau lizibile, chiar dacă păreau ciudate. Asta înseamnă că fonturile de pe calculator nu suportă diacriticele în formatul corect, diacritice corecte fiind introduse în standardul Unicode încă din 1999. Nu înţelegeam corect problema până nu am luat contact cu Cristi Secară – secarica.ro, ulterior aflând că a fost implicat direct în încercarea de standardizare a caracterelor româneşti. Îţi mulţumesc Cristi şi sper să auzim doar de bine!
Dorind totuşi să localizeze interfaţa Windows, Microsoft a introdus diacritice de demult, încă de pe vremea Windows 95, dar în lipsa unei standardizări la nivelul Academiei Române, Microsoft a introdus fonturile cu diacriticele care a crezut că sunt corecte. Ulterior au apărut şi standardele româneşti, dar în sistemele de operare Microsoft schimbarea s-a făcut mult mai târziu, abia odată cu lansarea Windows Vista. Sistemele MacOS şi Linux s-au conformat mult mai rapid cu noile standarde, dar ele sunt puţin folosite ca să poată avea un rol major în promovarea rapidă a standardelor.
Aşa am ajuns în anul 2010 cu texte scrise în limba română în 2 feluri: scrierea cu ş şi ţ vechi, cu sedilă în care ş şi ţ sunt suportate pe cam toate calculatoarele, şi scrierea cu fonturi ce conţin diacriticele corecte (cu virgulă: ș, ț).
Soluţii de scriere cu fonturile cu diacritice corecte :
Începând cu Windows Vista (deci şi Windows Seven) când adăugaţi o tastatură nouă, la limba română sunt mai multe variante. Astfel, cu Romanian Legacy puteţi scrie cu vechile seturi de diacritice, cu sedilă, iar dacă folosiţi Romanian Standard veţi scrie cu ş sau ţ cu virgulă, cele corecte.
Cei cu sisteme de operare Windows mai vechi (XP), presupunând că nu sunteţi chiar la prima variantă de XP, în principiu puteţi citi diacriticele vechi, dar probabil cu cele corecte, mai noi, aveţi probleme. Soluţia de la Microsoft o reprezintă instalarea unor noi fonturi (http://www.microsoft.com/downloads/details.aspx?FamilyID=0ec6f335-c3de-44c5-a13d-a1e7cea5ddea&DisplayLang=ro). Completarea soluţiei o reprezintă instalarea unui driver de tastatură care rezolva şi maparea pe tastatură a caracterelor (detalii aici: http://secarica.ro/html/ro.html).
Pe internet lucrurile sunt în curs de reglare, după cum vedem semnele:
1. Google a introdus o tastatură cu diacritice la interfaţa în limba română, semn că începe să îi preocupe căutarea cu semne grafice localizate
2. Wikipedia, probabil cel mai bine indexat site din lume, trece automat la diacriticele corecte. Mai multe informaţii găsiţi aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/WP:DVN Semne se vedeau cu ceva timp în urmă, când Wikipedia a avut un mic test pe site pentru a determina procentul utilizatorilor şi tipul de diacritice suportate de sistemele lor de operare. Pentru un scurt timp a fost vizibil testul şi pe drumliber.ro
Diacriticele şi drumliber.ro
Încă de la început mi-am dorit ca ce apare pe drumliber.ro să fie scris în limba română, cu diacritice. Recunosc că la acea vreme făceam parte dintre cei care nu ştiu exact tipurile de diacritice şi diferenţele dintre ele (lucru normal la urma urmei). Pornind de la o întrebare simplă, am luat contact cu Cristi Secară şi nimerind la persoana potrivită, am aflat ce şi cum se mănâncă scrierea corectă a caracterelor limbii române. Am încercat pe cât posibil ca toate articolele de pe drumliber.ro să fie cu diacritice, iar pentru a oferi compatibilitate cu Windows XP am folosit diacritice cu sedilă (cele vechi, incorecte). Va veni vremea când voi converti automat caracterele din baza de date la setul de caractere corecte (ş sau ţ cu virgulă), dar mai aşteptăm puţin ca gradul de propagare a Win XP să scadă şi mai mult.
Cei care vor să afle mai multe detalii direct de la surse, vă invit să studiaţi secarica.ro. Un alt proiect interesat e i18n.ro.
Invit prin acest articol pe toţi cei care au bloguri in limba română să înceapă folosirea diacriticelor în textele lor, chiar dacă pare la prima vedere un mic dezavantaj din punct de vedere al optimizării pentru motoarele de căutare. Folosind toţi acelaşi tip de scriere, diferenţele din căutările Google vor fi date nu de tipul caracterului folosit, ci de conţinutul efectiv al articolelor şi cititorul câştigă.
În speranţa că nu am plictisit chiar pe toată lumea cu articolul acesta ce tente tehnice, aştept completări şi sesizări în cazul în care întâmpinaţi probleme pe drumliber.ro şi vă doresc ca în textele pe care le redactaţi de acum încolo să folosiţi diacriticele. Poate chiar cele corecte!
Articole asemănătoare:
]]>
Tocmai ma intorceam de la masa cand dintr-o masina un tip intreaba daca stiu un loc unde se poate manca binisor dar nu scump in Sighisoara. Asa incepea intersectia mea cu un cuplu dragut de polonezi.
Povestea continua cu o lunga poveste despre ce pot vedea ei in Romania, realizarea unui traseu in drumul lor spre Odessa si sfaturi despre drumuri si alte servicii din tara noastra. Acestea se intamplau langa Turnul Cojocarilor din Sighisoara, cu harta intinsa pe masina; intamplarea avea sa atraga si un canadian curios care avea intrebari despre Dracula
O bere, inca o poveste, schimb de experiente despre ce mi-a placut in zona lor (Cracovia) si alte idei despre traseul lor au urmat. Dupa cateva ore de la cunoasterea lor mi-am dat seama ca sunt oameni faini, fara prejudecati care vor sa se bucure cat mai mult de ce gasesc in Romania. Ei sunt intr-o calatorie cu masina, low budget si destinatia finala e Odessa, in Ucraina. Vor sa ajunga acolo direct din Romania.
Le urez drum bun si sa aiba o vacanta stralucita, iar aici atasez cateva dintre pozele facute de tinerii polonezi.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Gasiti pozele in Albumul foto cu pozele lui Stéphane.
Photos by Stéphane Leoniak, to whom I thank! Have fun in Romania and send us more nice things you find in our country.
Articole asemănătoare:
]]>