Drum liber – Vezi România cu alţi ochi

După ce am anunţat că urmează întâlnirea Scrie România am vorbit cu mulţi dintre cei care scriu despre România pe blogurile lor.

Vremea nasoală în acea perioadă, alte planuri sau lipsa unei motivaţii foarte puternice au făcut să fie 4 confirmări şi în final după anulările din ultimele zile să venim 2: Elena de la viajoa.ro şi eu – drumliber.ro. Cu sufletul împacat pot să spun că e absolut singurul lucru care putea ieşi mai bine din acest eveniment.

Au fost 2 zile şi jumătate petrecute în Dobrogea, mai puţin de jumătate din timp am stat în Constanţa. Am parcurs cu Răzvan 700 de kilometri în toate direcţiile, am văzut 5 cetăţi greceşti sau romane, 3 mănăstiri din care una e lângă peştera Sf. Andrei, cel care a adus creştinismul pe meleagurile noastre, am văzut cum “fierbe” Dunărea, am vizitat un muzeu, am cunoscut o parte din Constanţa, am văzut de aproape chiar şi centralele eoliene care vor face parte din cel mai mare parc eolian din sud-estul Europei, am văzut un sat cu lipoveni din Delta Dunării.

Au fost 2 zile de plimbări, 2 zile lungi în care ne-am demonstrat că e greu dar şi foarte fain să fii călător

Ne-am lovit de neajunsurile hărţilor, aşa că pentru a uşura viaţa unora voi publica şi drumurile spre unele obiective. Prefer să fim ultimii care ocolim din cauză că drumul “naţional” de pe hartă e de fapt forestier iar drumul corect nici măcar nu e marcat pe hartă.

Zilele următoare vor urma articolele, până atunci ataşez câteva poze:

Trebuie să spun că evenimentul nu ar fi fost aşa reuşit fără Răzvan, care ne-a oferit cazare la Constanta, a râs şi a cutreierat Dobrogea în lung şi în lat cu noi. Mulţumesc!

Florin

Din Mediaş ştiu 2 oameni, şi cel puţin unul este mândru de oraşul natal şi de ce poate fi văzut acolo. Fiind în Sighişoara, deci încă în zonă, voiam să opresc şi acolo, să mă conving de cele auzite.

Aveam pe hârtie o listă cu obiective turistice din Mediaş şi mi-am propus să transform o simplă listă în o călătorie de câteva ore. Cu aşteptări destul de ridicate am pornit drumul meu pe străzi draguţe, cu case restaurate şi frumos decorate.

Cetatea Mediaş a fost atestată documentar în 1267 şi consolidată între secolele XV-XVII. Imaginea burgului este învăluită de mister, mai multe legende:

1. Sub cetate ar exista un labirint de tuneluri. Se pare că nu doar bătrânii au auzit povestea, mie de ele mi-a vorbit un tânăr care îmi arata drumul.

2. Cum oamenii din vechile timpuri preţuiau vinul alb, iar printre ei erau şi Cavalerii Mediaşului. În semn de mare cinste, au venerat această bogăţie cerând breslei aurarilor să şlefuiască 3 generoşi struguri din aur. Doar ochii norocoşilor îi putea zări, la zile de mare sărbătoare. Strugurii de aur sunt pierduţi în istorie, astăzi doar emblema oraşului aduce aminte de ei. Vinul alb de Mediaş a fost amintit şi de Bram Stoker în cea mai celebră carte a lui, “Dracula”.

3. Biserica evanghelică Sfânta Margareta cu turnul de 68 de metri ar fi fost construită în 1414 de bresla pietrarilor ca să fie mai aproape de cer. Drept pedeapsă pentru trufia lor, turnul este acum înclinat (deviaţia de la verticală este de 2.28 m), fiind unul din primele 10 turnuri înclinate din lume. Mediaşul fiind unul dintre oraşele importante, avea dreptul de a lua viaţa – jus gladii (cele 4 turnuleţe care arătau acest drept le găseşti şi la Poarta Ecaterina din Braşov). Citeşte tot articolul “Legendele şi spiritul Mediaşului” »

Pe când doamnele şi domnişoarele primeau mărţişoare, de 1 martie, eu plecam din Braşov cu direcţia Sighişoara. Era urmată întrevederea cu Alina, dar şi un tur al cetăţii pe care eu o văzusem prima dată în 2005, chiar în timpul festivalului medieval.

După aceşti ani nu prea mai ţineam mare lucru minte, dar ştiu ca în una din pieţe am făcut la vremea respectivă un scurt curs de dansuri medievale şi mi-a plăcut. Acum nu urma să dansez, dar eram nerăbdător să văd cetatea. Aşteptam să retrăiesc prima vizită, să compar şi să sedimentez amintirile.

Prima impresie pe când coboram din maşină a fost: “arată mult mai bine decât mă aşteptam”. Cetatea era luminată şi se vedea bine de la distanţă. Primii paşi au nimerit calea bună, apoi cu scurte indicaţii am ajuns spre o alee pietruită ce urca dealul. Intuiţia îmi spunea că doar la cetate poate duce, mergeam la sigur.

Trebuia să ajung la Turnul cu Ceas, iar gândul meu era să întreb pe cineva când ajung sus. Cum treptele mă duceau chiar lângă turn, nu a mai fost nevoie. Asta a fost bine, fiindcă eram singurul om pe stradă Nu mă aşteptam să fie pustie strada, aceasta a fost prima mea surpriză pe care cetatea mi-o prăgătise.

3 lucruri care îmi plac la Sighişoara:

Citeşte tot articolul “Cetatea Sighişoara de Mărţişor – o noapte şi o zi” »

După o seară în Sighișoara a venit și ideea de a sta până a doua zi în zonă, să vizitez cât mai multe poziții pe care le aveam în lista cu locuri de văzut în România. Cum nu prea stau pe gânduri la lucrurile care îmi plac, așa am și făcut.

Dimineața fac ochi la 7.30, fac o tură foto prin cetate şi apoi vizitez sediul prietenesc al Fundației Mihai Eminescu Trust (MET); aşa ajung să îi cunosc pe cei care au o mulțime de proiecte faine și cu pasiune dau viață unor locuri de mult uitate în zona satelor săsești din Transilvania.
Avea să fie doar primul pas al zilei, căci aveam de gând să plec de acolo spre rezervația de care vă zic imediat. Aflu drumul, dar și că voi fi condus de Arpi, deci a ajunge la locul cu pricina devine mai simplu.

Rezervația de stejari seculari de la Breite
Un lucru de care aflam în noiembrie și în general necunoscut este că la Breite găseşti probabil cei mai bătrâni arbori din România.

E destul de simplu să ajungi la rezervaţie: pe jos din Sighişoara, din cartierul Corneşti pe dealul Citeşte tot articolul “Stejarii Seculari de la Breite” »

Greşelile scăpate din cauza vibraţiilor maşinii şi necorectate din cauza lipsei bruşte a semnalului RDS după localitatea Ovidiu, deci şi a internetului, au dispărut. Nici chiar eu nu fac atâtea greşeli, deci dacă mai apar, sigur există o explicaţie bună
În primul rând îmi cer scuze pentru deranjamentul de ieri, au fost câteva probleme pe server, dar s-au remediat aseară. Mulţumesc innovocompany!

Acum să vă anunţ ce s-a schimbat, dar pe scurt: ieri am fost la câteva cetăţi romane din Constanţa (Adamclisi – cetatea şi monumentul, Mănăstirea Sf. Andrei, Mănăstirea Dervent, cetatea Capidava), ne-am distrat foarte tare. Am încercat noi şi la Biserica în cretă, dar nu e posibil încă accesul.

Chiar acum, Scrie România este în maşină cu Cazare Constanţa şi mergem spre cetatea Histria. Mai târziu mergem către Babadag, spre cetatea Enisala.

Citeşte tot articolul “Scrie România continuă şi azi” »

Una dintre casele deosebite din Sighişoara este Casa cu cerb. Îşi poartă numele datorită picturii murale de pe colţul casei, continuată cu un cap de cerb adevărat.

Nu aş fi ştiut de Casa cu cerb dacă Alina nu mi-ar fi spus că merită să intru, că e o casă deosebit de frumoasă; dar cum ştiam, trebuia să văd cu ochii mei ce ascunde această casă.

Acum câteva zile, casa adăpostea o expoziţie de pictură a talentatului Ioan Nicolae.

Povestea care poate fi citită
De-a lungul timpului locuinţa şi-a schimbat înfăţişarea destul de mult: iniţial era o clădire rudimentara din lemn (sec. XIII), iar începând cu secolul al XVII-lea a căpătat forma de astăzi.

Citeşte tot articolul “Casa cu cerb din Sighişoara” »

Lipsesc diacriticele fiindca nu sunt instalate pe acest calculator; este singurul lucru care mi-a lipsit din Linux-ul pe care l-am folosit zilele acestea. Voi corecta textul cat de curand. Multumesc.

Zilele acestea am fost la Brasov si am putut sa revad orasul de la poalele Tampei, cu centrul vechi foarte frumos si turnurile vechii cetati. De data aceasta imi erau gazda Tudor, un amic cunoscut mai demult prin intermediul CouchSurfing, pe cand era in Canada. Salut pe aceasta cale si pe prietena lui, Vasi, careia ii urez nastere usoara!

Inca de ieri trebuia sa intalnesc doi prieteni ai gazdelor mele, pe Similia si sotul ei Dan, dar o sedinta mai lunga decat s-a preconizat a amanat intalnirea noastra. Mi se spusese ca sunt doi oameni foarte faini, ca sunt “cool” si de-abia asteptam sa ii cunosc.
Timpul a trecut si iata ca in aceasta seara lucrurile s-au intamplat. Asa am trait o seara linistita in Brasov, cu povesti despre Couchsurfing (prescurtat CS) si intamplari traite prin sistemul CS cu Similia, ambasador CS in Brasov. Daca inca nu stiti ce e CS-ul, va amintesc ca e reteaua globala prin care poti fi musafir la mai mult de un milion de oameni. Este o experienta absolut fenomenala, asa mi-am demonstrat ca multiculturalitatea de care avusesem eu parte pana in acel moment (participasem la foarte multe evenimente cu tineri din zecile de tari din Europa prin intermendiul BEST) putea fi depasita foarte usor. Foarte lejer, intr-o seara am fost in acelasi loc din Viena oameni din o multime de tari din toata lumea, de varste diferite, cu procupari si ganduri diverse, dar pe care ne unea un gand: calatoria si trairea de noi experiente.

Similia povesteste cu drag trairile ei in cadrul CS. Fiecare experienta traita de ea in “sistem” te convinge si mai mult ca momentele in care il foloseste sunt foarte faine si ii aduc un plus vietii. Judecand dupa felul in care povesteste, cu siguranta ii face mare placere sa fie alaturi de CouchSurfing zi de zi; presupun ca si faptul ca a cazat zeci de oameni din toata lumea la ea acasa e o dovada a aceluiasi lucru. Daca are o dezamagire e faptul ca in Romania sunt prea putini oameni implicati in CouchSurfing.

Citeşte tot articolul “Povesti despre CouchSurfing, Brasov si o sesiune live de nai. Poarta Ecaterina, Poarta Schei si cateva curiozitati.” »

În sfârşit vine vremea primei ediţii a “Scrie România” – întâlnirea celor cu bloguri de turism care scriu despre România. Este ediţia pilot, aşa că în timp se poate schimba puţin profilul evenimentului pe care acum îl organizez pentru întâia oară.

Aşadar, acum aflaţi în premieră că într-o săptămână (5-7 martie 2010) am pregătit o întâlnire la Constanţa. După cum ziceam, nu e vorba de o întâlnire obişnuită, ci precum drumliber.ro scrie despre România, aşa şi la întâlnire vor fi oameni care scriu cu pasiune despre turismul românesc.

Avem ocazia să vedem marea, Constanţa şi câteva locuri din zonă la început de martie. Mulţumesc pentru suport lui Răzvan, care ne ajută cu logistica (cazare la Constanta).

Iată confirmările de până acum:
lumeamare.ro
deweekend.ro
viajoa.ro
drumliber.ro

Citeşte tot articolul “Scrie România ediţia 1 – Constanţa în primele zile de primăvară – 5-7 martie” »

După primele 2 părţi pe tema autostopului, spre că o parte dintre voi vedeţi puţin altfel această metodă alternativă de transport. Aici voi prezenta câteva întâmplări trăite de mine în călătoriile cu autostopul. Probabil momente care m-au marcat, că ce e banal nu merită spus. Numai bune de spus nepoţilor.

Cazul 1. Vin din Franţa, ajung uşor la graniţa cu Italia.

Scot foaia cu RO, ca doar am şi eu puţin noroc şi ştiu că e ruta românilor ce transportă marfă între Spania şi ţara noastră. Nu trec multe minute şi un tir opreşte, cu gândul că mă duce o bucată din drum. După vreo jumătate de oră şoferul s-a lămurit ce fac eu şi că sunt o companie bună la drum şi mă anunţă că el vrea să meargă cât mai mult posibil fără pauză, să ajungă şi el acasă mai devreme. Cam ilegal, dar parţial pot să îl înţeleg, nu e foarte plăcut să fii singur pe drumuri, fără să interacţionezi prea mult cu oamenii, mai ales când gândul ţi-e la casă. Singurele pauze au fost pentru mersul la toaletă, pentru a cumpăra ceva mâncare din benzinării sau cele 2 ore de somn când nu mai putea conduce de oboseală.
Era prima dată când eram într-un tir timp de 24 de ore. Şoferul era un om de nota 11, a fost o plăcere să conversăm atâta timp. A fost o zi foarte faină.

Citeşte tot articolul “Autostopul – întâmplări trăite pe şosele (partea a 3-a)” »

După ce am prezentat câteva dintre motivele care te pot convinge să încerci mersul cu autostop-ul, urmează o descriere pas cu pas e procesului. Cum printr-un comentariu la partea 1 Mihai cerea sfaturi, voi încerca să îi răspund şi lui pentru călătoria lui cu autostopul de la Bucureşti la Viena în cadrul articolului, cred că e o rută destul de comună pentru a fi de folos şi altora.

Mersul la ocazie are la bază un lucru: încrederea.

Încrederea şoferului că eşti “demn” de a fi luat, şi pe cealaltă parte, încrederea ta în cel care te ia cu maşina. Să nu uităm nici încrederea ta în forţele proprii care îţi dă putere să rezolvi orice ar putea apărea pe parcurs şi te scote la liman din orice situaţie.
De obicei şoferul decide dacă vrea să te ia sau nu (cu unele excepţii), iar dacă nu îi pari de încredere ai foarte mari şanse să nu oprească. În cazul unui cuplu care călătoreşte cu maşina e posibil ca fata să ia decizia de a opri.

Citeşte tot articolul “Autostopul. Cum fac eu? Metodele mele (partea 2)” »