Velierul Adornate

De câteva luni sunt tachinat cu o vizită de studiu pe litoral, alături de alți bloggeri de travel. Timpul a trecut și suntem cu o zi înaintea plecării. Mâine, joi, la ora 13 ne îmbarcăm și plecăm spre Eforie Nord. #litoralulmeu, așteaptă-mă!

Marea mi-a plăcut întotdeauna și nu cred că oamenii se împart în oameni de munte și oameni de mare. Mie îmi plac la fel de mult ambele, din puncte de vedere diferite.

Marea Neagră
Marea Neagră

De data aceasta mergem în grup și avem programul făcut “de acasă”. Scopul e simplu: să “gustăm” câteva dintre serviciile moderne pe care litoralul le poate oferi, să ne lămurim ce poate însemna “mersul la mare” în anul 2013.

Fiecare zi are o altă tematică: avem o zi cu SPA, o zi cu activități (călărie, kaiac), o zi culturală cu vizite la câteva situri din Constanța și o zi cu temă gastronomică. Toate asortate cu piscine, masaje, saune și alte nebunii. V-am spus câteva lucruri și pe pagina de Facebook, ieri noapte (ne-ați dat like, da?). Fiindcă ne suprapunem cu infotrip-ul anual al agențiilor tour-operatoare, seara avem program comun cu oamenii din agențiile de turism, ne cunoaștem și povestim alături de aceștia.

Citește mai departe

Linguri din lemn la Sighișoara

Cine merge la Sighișoara o dată, va merge și a doua oară. Recent am re-re-..-re-vizitat Sighișoara și am trecut pragul locului desemnat de Lonely Planet ca fiind cel mai bun magazin de suveniruri din Transilvania: Galeria de artă tradițională Art, Crafts & Tea.
Citește mai departe

Boboc de trandafir

Unde ne putem bucura de o oază de liniște și răcoare la Iași? Eu am găsit un loc perfect, ferit de razele arzătoare ale soarelui unde te poți relaxa, plimba și te poți bucura de frumusețea naturii. O plimbare prin Grădina Botanică “Anastasie Fătu” din Iași, este binevenită oricând.

Citește mai departe

Pe trasee fără mașini

De dimineață ați văzut ce sunt drumurile verzi. Pornind de la comentariul lui Petruș, vă arăt câteva date și statistici despre drumurile verzi. Se pare că astăzi vă bombardez cu date despre cicliștii europeni și aceste trasee :)

  1. În Europa, un ciclist, cheltuie, în medie 57 de euro / zi. În Alpii germani, media este mai mare, de 65 de euro/zi.
  2. Piața de ciclism din Europa este de 45 de MILIARDE de euro și crește în fiecare zi. De ce să nu vrem și noi o bucată?
  3. 90% dintre utilizatorii drumurilor verzi sunt cicliștii.
  4. În Cehia, o treime (1/3) din fondurile căilor ferate au fost folosite pentru restructurarea căilor ferate, pentru reciclarea lor și construirea de drumuri verzi. Uite acolo viziune și strategie.
  5. Federația Europeană de Ciclism propune ca EU să investească în următorii 7 ani, 6 miliarde de euro pentru cicliști (fonduri europene)
  6. Comunitatea locală poate câștiga prin oferirea, contra cost, a unor servicii: cazare, mâncare sănătoasă, spălătorie+uscătorie, internet, componente pentru biciclete, unelte pentru reparații, truse de prim ajutor, obiecte pentru siguranță… Astea ca lucurile generale, mai putem pune și ce mai face ciclistul – vizitează sau consumă alte servicii locale.
  7. Germania are 5000 de unități certificate de-a lungul drumurilor verzi. Cehia, o țară micuță, are 1000, Slovacia 170. Pentru a avea o locație certificată cu astfel de servicii de-a lungul drumurilor verzi, există o taxă anuală de 100 de euro.
  8. Cehia se pare că are cea mai mare populație activă, la ei, un milion de cicliști au parcurs peste 500 de kilometri anual. Olanda stă și ea, foarte-foarte bine.
  9. Din cifrele spaniolilor, la un milion de rulări, au câștigat doar din traseu aproximativ un milion de euro.

Iar dacă ați scăpat clipul de la începutul articolului cu drumurile verzi, vă arăt câteva cadre sugestive:

Citește mai departe

Drumuri pentru cei cu probleme de mobilitate

În concepția europeană, drumurile verzi sunt acele rute destinate bicicliștilor, pietonilor și celor cu cărucioare (mijloacelor de transport nemotorizate). Adică fără mașini? Da, mașinile ori motocicletele nu au ce căuta acolo! Vă voi povesti în continuare despre un tip de traseu care nu există încă în România, dar care, odată pus în practică, aduce un mare plus de valoare oricărei țări sau regiuni.

Update: Vedeți și statisticile adăugate ulterior.

Aruncați o privire pe filmul de mai jos, și abia apoi citiți:

Citește mai departe

Palatul Unirii - opera lui Berindei (2008-2013)

La Iași am fost de câteva ori până acum. Exceptând proaspăta expediție în urbea moldoveană, ultima plimbare documentată foto a fost în 2008, iar ultima vizită, în 2009. La 5 ani de la vechiul album foto, am vizitat Iașiul la invitația Icar Tours (#vinlaiași) și am putut retrăi amintirile, am putut compara noul Iași cu vechiul oraș cunoscut în trecut, dar am putut vizita și locuri noi și fascinante.

Ce a însemnat ultima vizită la Iași:

  1. Am petrecut a trei zile cu un grup de tineri simpatici; împreună am bătut sute bune de kilometri, am povestit, am glumit, am râs, am băut vin bun, am aflat lucruri interesante despre capitala Moldovei.
  2. Am cunoscut o parte dintre cei de la Icar, cei care (și) prin școala de ghizi aduc o deschidere județului și orașului Iași.
  3. Am ajuns să cunosc unui oraș diferit față de cel de la vizitele anterioare. Este o schimbare venită atât din realitatea locală puțin diferită, dar și din faptul că am putut vedea și afla lucruri noi și interesante.
  4. Cred că cea mai mare realizare este alta: dacă până acum nu insistam să recomand turiștilor o vizită la Iași, “inspecția” recentă mi-a schimbat părerea. Iașiul este un oraș frumos, cu o poveste care merită trăită și spusă mai departe!

    Citește mai departe

Biserica veche a Mănăstirii Peștera Ialomiței

În comuna Moroeni, în județul Dâmbovița, pe Valea râului Ialomița, în Munții Bucegi, găsim un lăcaș de cult legat de un domnitor cu o zbuciumată istorie. La începutul secolului al XVI-lea, domnitorul Mihnea cel Rău a construit o biserică din lemn în gura peșterii de la care își va lua numele de Mănăstirea Peștera Ialomiței. Povestea schitului parcă e la fel de grea ca povestea celui care a ridicat-o, Mihnea, iar frumusețea locurilor este încântătoare.
Citește mai departe

Vedere Peștera Scărișoara (2)

Dacă vrei să vezi cum arăta pământul în era glaciară trebuie neapărat să vizitezi Peștera Scărișoara, în inima Apusenilor. În anul 1950, un domn isteț numit Ciobanu Pop realiza analiza polenului cuprins în gheață și astfel s-a putut deduce vârsta ghețarului: el dăinuie de 3500 de ani.

Scărișoara este o peșteră specială care adăpostește în interior corpuri relicte de gheață, cu un volum de 75 000 metri cubi și o grosime medie de 16 metri!

Ghețarul Scărișoara este numit așa după numele comunei Scărișoara aflate la 16 kilometri distanșă, comună de care aparținea administrativ la vremea descoperirii ei. În zilele noastre, ea aparține comunei Gârda de Sus (județul Alba). Peștera face parte dintr-un complex carstic cu trei peșteri (sistemul carstic Ghețar – Ocoale – Dobrești), toate sculpte de apele Văii Ocoale.

Citește mai departe