Buzăul de nord cuprinde multe chilii și biserici săpate în stâncă (rupestre), nu degeaba este numit Meteora României. Iar stânca nu este nici calcar moale, nici piatră fărâmicioasă ca cea din triunghiul rupestru din Argeș, de unde scriu aceste rânduri, târziu în noapte. Zona rupestră care m-a încântat cel mai mult este cea de la Nucu, din comuna Bozioru. În cele ce urmează, voi spune pe scurt cum ajungeți la cele mai importante și accesibile două obiective turistice din Nucu: Chilia lui Dionisie Torcătorul și Bisericuța (Sihăstria sau Peștera) lui Iosif.
Update, 28 iulie 2015: am actualizat articolul, am adăugat coordonatele GPS ale Bisericuței lui Iosif și coordonatele GPS ale Chiliei lui Dionisie Torcătorul. Citește mai departe →
În câteva rânduri trec în revistă istoria tramvaiului din București, iar la final adaug o serie de fotografii vechi care pun în valoare trecutul acestul mijloc boem de transport.
În anul 1871 se înființa „Societatea Română de Tramvaiuri”, iar pe străzile Bucureștiului se vedeau primele tramvaie tractate de cai (în Timișoara funcționau deja din 1869). Peste 23 de ani, în 1894, se va da în folosință și prima linie electrică din București pentru tramvaie care purta numărul 14 și avea un traseu ce străbătea orașul plecând de la Uzina Electrică, mergând pe Splaiul Independenței, trecând Dâmbovița pe podul Domnița Maria, traversând bulevardul Regina Elisabeta și continuându-și drumul spre Bulevardele Carol I și Pache Protopopescu. Vagoanele erau produse de firma Siemens & Halske AG, aveau inițial culoarea verde și ulterior, galbenă și permiteau accesul pe ambele părți.
În 1929 vor fi trase pe dreapta tramvaiele trase de cai.
În 1950, Societatea comunală a tramvaielor din București se transformă în „Întreprinderea de Transport București” (I.T.B.) și avea 27 de trasee de tramvaie.
Plaja de la Vadu este minunată! Este minunată dacă știi să o apreciezi, dacă știi ce înseamnă o plajă pustie și dacă ai puțină experiență cu locurile izolate, fără construcții și alte amenajări. Sau, măcar bunăvoința cu care să compensezi. :)
NB: Acest articol este un pamflet. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare
Duminică s-a încheiat evenimentul început odată cu Conferința Internațională de Turism de la București, de miercuri, desfășurată sub egida Organizației Mondiale a Turismului (OMT). După conferință, oficialii, dar și grupul de jurnaliști români și străini, au petrecut câteva zile prin România. Am fost printre ei și până una alta, vă povestesc pe scurt ce a însemnat acest eveniment, dar și care sunt locurile prin care fost. Fiți pe fază, urmează o serie de articole…
Totul a început marți seara, cu cocktailul oferit de primăria capitalei, eveniment desfășurat cu bun simț la Marriot. Am avut parte de oameni aleși, de mâncărică, s-a cântat la nai, am savurat și puțin step asortat cu o comedie simpatică, dar și de introduceri făcute de gazde. Era un început bun pentru evenimentele care vor fi urmat. Românce în costume populare
Participanții la cocktail
Gazdele serii
Concert.. nai
Step și comedie
Mâncare bună
Suveniruri
Conferința, drumul
După conferința de miercuri, cum s-a făcut ora 15, drumurile ne-au purtat în Delta Dunării, la Tulcea. Atunci când stai lângă Dunăre, peștele este aperitiv, fel principal și, cine știe, poate chiar și desert. Așa am făcut și noi seara, fiindcă până atunci nu am mâncat atâtea tipuri de mâncare cu pește! În farfurie am numărat cel puțin 9 feluri de mâncare, toate cu pește și delicioase, toate! Prezentări la conferință
Duminica trecută am fost în zona Sucevei. Mi-am propus să fac un mic popas și la Fălticeni, oraș care se putea mândri în perioada interbelică cu cele mai multe case memoriale. Pofta de plăcinte de la Hanul Ancuței m-a dus cu gândul la Mihail Sadoveanu. Și cum casa memorială a scriitorului se află în zonă, mi-am zis: ce–ar fi să o vizitez? Citește mai departe →
Trecând de Mănăstirea Peștera Ialomiței vei găsi un loc creat în milioane de ani, săpat în stâncă de ape, una dintre peșterile interesante ale României: Peștera Ialomiței.
Update 2 august 2015: până recent peștera a fost închisă pentru modernizare, iar de câteva zile e iarăși deschisă. Am pus mai jos și câteva poze cu noile amenajări.
Suntem la 10 kilometri de izvoarele râului Ialomița. Biserica este chiar în gura peșterii și pentru a o vizita, trebuie să treci pragul lăcașului multicentenar. De acolo se aude Glasul Pământului și chemarea sa care ne invită în măruntaiele muntelui. Citește mai departe →
Încă de când am fost prima dată la Vulcanii Noroioși, urcând și pe dealul cu Pâclele Mici, am găsit ceva ciudat: taxatorul susținea că acolo sunt cele mari de fapt, iar celelalte sunt cele mici. Cei de la Hangare spuneau că la ei sunt cele mari. GPS-ul Garmin îmi spunea că cele mici sunt pe deal, iar cele mai spectaculoase, cu mulți și mult mai mari vulcani, sunt cele Mari (cele de la Hangare).
Lucrul acesta m-a provocat, așa că ajuns acasă, am căutat și am primit confirmarea: GPS-ul nu minte. Citește mai departe →
Probabil cel mai cunoscut loc din județul Buzău îl reprezintă un loc parcă magic, selenar – Vulcanii Noroioși. Odată ajunși acolo vom descoperi „goliciunea” pământului, vom intra într-o zonă aproape fără vegetație (cu mici excepții, pe margine), vom lua contactul cu o minune a naturii, nu unică în România, dar de departe cea mai impresionantă din țara noastră. Citește mai departe →
