În câteva rânduri trec în revistă istoria tramvaiului din București, iar la final adaug o serie de fotografii vechi care pun în valoare trecutul acestul mijloc boem de transport.
În anul 1871 se înființa „Societatea Română de Tramvaiuri”, iar pe străzile Bucureștiului se vedeau primele tramvaie tractate de cai (în Timișoara funcționau deja din 1869). Peste 23 de ani, în 1894, se va da în folosință și prima linie electrică din București pentru tramvaie care purta numărul 14 și avea un traseu ce străbătea orașul plecând de la Uzina Electrică, mergând pe Splaiul Independenței, trecând Dâmbovița pe podul Domnița Maria, traversând bulevardul Regina Elisabeta și continuându-și drumul spre Bulevardele Carol I și Pache Protopopescu. Vagoanele erau produse de firma Siemens & Halske AG, aveau inițial culoarea verde și ulterior, galbenă și permiteau accesul pe ambele părți.
În 1929 vor fi trase pe dreapta tramvaiele trase de cai.
În 1950, Societatea comunală a tramvaielor din București se transformă în „Întreprinderea de Transport București” (I.T.B.) și avea 27 de trasee de tramvaie.
În 1951 se va da în folosință vagonul de mare capacitate pe 4 osii, creație locală. Peste încă 20 de ani, în 1971 se va da în exploatare un alt vagon dezvoltat local, cel dublu articulat V3A. Până în 1988 se vor fi construit 800 de vagoane de acest tip.
În 1971, la ora de vârf circulau 800 tramvaie. Alături de ele, funcționau și 2.500 de autobuze și 700 de troleibuze, făcând din compania bucureșteană de transport public una dintre cele mai mari din lume (luând în calcul numărul de vehicule și al angajaților și mărimea rețelei de transport public).
Din ultimii ani se remarcă anul 2002, an în care se dă în folosință prima linie de metrou ușor din țară pe traseul liniei 41 de tramvaie. În 2005 întră în uz primele vagoane de tramvai concepute local cu podea parțial coborâtă în zona de mijloc, iar peste doi ani (2007) se realizează și primul vagon de tramvai cu întreaga podea joasă (V3A modernizat) ce amintește de revoluția românească făcută cu tramvaiele V3A (1971). Ultimul an de ținut minte este 2011, când se încheie un parteneriat între RATB, Astra Vagoane Arad și Siemens urmând a se fabrica la București tramvaiul Imperio cu podea joasă. Astra Vagoane va moderniza fabrica bucureșteană, tehnologia fiind germană. De-abia aștept să văd primele tramvaie moderne pe liniile Bucureștiului, la Arad circulă de mult.
Pentru a citi mai multe istorii despre tramvaiul din capitală, dați click aici, aici și aici.
Eu vă las în compania unor fotografii cu vechile tramvaie:
Hotelul Palace a devenit în 1965 Hotelul Cismigiu. Și-a primit numele dupa parcul din apropiere, unde, cu 100 de ani înainte se instalase prima cișmea din București. Șeful lucrărilor peste cișmelele orașului era numit și „marele cișmigiu”.
Sursa informații: RATB.
Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Am acasa un abonament original de prin anii 40 :)
Îl trimiți pe email să îl arătăm lumii (evident că spunem sursa)? :)
Nope :) Il pastrez poate scrie Catherine ceva legat de asta.
Păi e frumos? Ne faci poftă și acum nu ne și arăți? :p :)
Aștept link-ul, când faci public dosarul secret :)
Primele refugii de tramvai când au apărut???
Nu aș știi să vă răspund, dar dacă găsiți ori știți răspunsul, vă rugăm să îl lăsați și aici. Știm în schimb când au apărut primele refugii de transport în comun care sunt parcări de mașini 4×4: în 2017 :)
Dacă știam nu întrebam.Bănuiesc că există de zeci de ani.De zeci de ani călătorim cu tramvaiul în condiții periculoase din cauza peroanelor înguste lipsite de balustrade de protecție.Exemple.Bulevardul Basarabia,Strada Barbu Văcărescu,Bulevardul Ion Mihalache,Calea Giulești etc etc etc.A trecut 2016 și tot n-am scăpat de ele.Trebuiau concepute de la început mai generoase în lățime să încapă ca lumea 2 pietoni din sensuri opuse și să aibă ca lumea loc să depășească populația staționată pe peron.Nu să se blocheze în ambuteiaje pietonale prinși sub criteriul cleștelui între două pericole.
Ar trebui să scrii și-un articol cu refugiile de tramvai înguste lipsite de garduri de protecție.Deși e o problemă ce pune clipă de clipă în pericol viața pietonilor din păcate e mult prea puțin mediatizată spre deloc.