În comuna Moroeni, în județul Dâmbovița, pe Valea râului Ialomița, în Munții Bucegi, găsim un lăcaș de cult legat de un domnitor cu o zbuciumată istorie. La începutul secolului al XVI-lea, domnitorul Mihnea cel Rău a construit o biserică din lemn în gura peșterii de la care își va lua numele de Mănăstirea Peștera Ialomiței. Povestea schitului parcă e la fel de grea ca povestea celui care a ridicat-o, Mihnea, iar frumusețea locurilor este încântătoare.

Biserica veche a Mănăstirii Peștera Ialomiței
Biserica veche a Mănăstirii Peștera Ialomiței

Dacă ați uitat de la lecțiile de istorie, Mihnea cel Rău este fiul lui Vlad Țepeș. El a domnit puțin, între 1508 și 1509.
A fost botezat Mihnea „Cel Rău” de către rivalii săi, familia Craioveștilor, cei care au stăpânit pentru mult timp Oltenia și au avut un rol foarte important în Țara Românească. Din neamul Craioveștilor au făcut parte și Neagoe Basarab, Matei Basarab, Șerban Cantacuzino, dar și Constantin Brâncoveanu.

Cronicile vechi scrise de călugărul Gavril Protul, cel care era și cronic, ne lasă o idee asupra vieții lui Mihnea. Citez:

Apucând domnia, îndată se dezbrăcă lupul de pielea oii și își astupă urechile ca aspida [n.r. șarpe veninos] și ca vasiliscul [n.r. animal din basme, asemănător șarpelui, care se credea că omoară cu privirea sa], iar arcul și-l încordă și găti săgeți de săgeta, și sabia și-o fulgera, și mâna și-o întărea spre răni, și prinse pre toți boierii cei mari și aleși, muncindu-i cu multe munci cumplite și le lua toată avuția, și se culca cu jupânesele lor și cu fetele lor înaintea ochilor lor. Unora le-a tăiat nasurile și buzele, pre alții i-a spânzurat și pre alții i-a înecat; iar el se îmbogățea și creștea ca chedrul [n.r. adică cedrul] până la cer și-și împlinea toată voia sa…

Mihnea s-a aflat în conflict permanent cu boierii și a fost expulzat de pe tron cu ajutorul Sultanului. S-a refugiat în Transilvania, unde a fost ucis în 1509, un an mai târziu de la încoronare, pe treptele Bisericii Evanghelice din Sibiu.

Revenind la mănăstire, după cum ziceam, vremurile nu au fost prietenoase cu micul lăcaș de cult. Acast a fost de cel puțin patru ori incendiat. În ziua de 20 aprilie 1961 arde pentru ultima oară Schitul Peștera Ialomiței.

Trec încă 30 de ani și în 1993 s-a construit o nouă biserică, iar la intrarea în peșteră, un grup de chilii.

Astăzi, dacă vreți să intrați în Peștera Ialomiței veți trece, fie că vreți, fie că nu vreți, prin curtea mănăstirii. În cadrul complexului mănăstiresc găsim și un foișor construit în mijlocul unui mic lac cu păstrăvi.

Foișor pe lacul cu păstrăvi
Foișor pe lacul cu păstrăvi

Drumul trece pe la noul complex mănăstiresc și urmează o alee cu trepte, urcușuri și coborâșuri, alee care ne duce sub stâncile semețe ale Bucegilor. În acel frumos loc găsim vechea biserică și tot pe acolo se intră și în peșteră.

Spre intrarea în cadrul Mănăstirii Peștera Ialomiței
Spre intrarea în cadrul Mănăstirii Peștera Ialomiței
Aleea către Peștera și Mănăstirea Ialomiței
Aleea către Peștera și Mănăstirea Ialomiței
Mănăstirea Peștera Ialomiței - intrarea
Mănăstirea Peștera Ialomiței – intrarea
Desupra porții de intrare
Desupra porții de intrare
Pictură pe tavanul intrării
Pictură pe tavanul intrării
În fața bisericii
În fața bisericii
Biserica veche
Biserica veche
Versantul opus
Versantul opus
Stâncile peste mănăstire
Stâncile peste mănăstire
Stâncile peste mănăstire (2)
Stâncile peste mănăstire (2)

Locația este de o frumusețe deosebită. Privirile vă vor fi încântate de frumusețea stâncilor și verdeața brazilor dimprejur. Pârâul care iese din peșteră trece pe lângă mănăstire și chiar lângă ea avem câteva cascade.

Cădere de apă
Cădere de apă
Cădere de apă (2)
Cădere de apă (2)
Altă cascadă
Altă cascadă
Umbre sub intrarea în complex
Umbre sub intrarea în complex
Troiță de lângă mănăstire
Troiță de lângă mănăstire

Fiindcă avem o țară frumoasă și cu multe povești atât de interesante, vă invit la drum, un drum liber și bun!

PS: Mulțumesc pentru fotografii lui Petre Dordea.

Am ajuns din nou la Mănăstirea Peștera Ialomiței cu ocazia evenimentului „Conferința Națională Promovarea potențialului turistic al Județului Dâmbovița„. Organizator: Asociaţia Academică de Cercetare în Turism şi Servicii „CACTUS”. Beneficiar: CJ Dâmbovița.

Dâmbovița, Romania

Publicat de Florin Arjocu (fondator)

Periplul meu începea în 2004, an când împreună cu un grup de portughezi vizitam pentru prima dată Cheile Nerei. Am rămas încântat de frumusețea locurilor și de atunci am început să văd altfel România, până atunci nu aș fi crezut că avem locuri precum cele din filme. Îmi place România și călătoresc cât pot de mult. În primii ani de la aderarea UE m-am grăbit să ajung în o mare parte de Europa, iar în 2009 am fondat Drum Liber. Am dedicat ultimii ani în mare măsură României, asortând călătoriile interne cu ieșiri "de studiu" în alte țări. Sunt convins că mintea călătorului este mai deschisă și experiențele la drum te îmbogățesc. Călătorește cu mine, pe Drum Liber!

Alătură-te conversației

4 comentarii

  1. Drumul e la fel de horror ca si in anii trecuti? Am avut o tentativa acum 2 saptamani sa merg prin Moroieni si m-am intors cand eram gata sa rup masina!

    1. Salut Cristian! Drumul este în mare parte asfaltat, cu excepția a două porțiuni: una înainte de lacul Bolboci, alta după lac (până la peșteră/hotel/etc.). De-a lungul lacului este asfalt nou, doar că e strâmt drumul, nu prea intră două mașini una lângă alta, dar ținând cont că nu se circulă cu viteză, se găsește o soluție. La conferință am prins ideea că ar încerca să îl lățească, rămâne să vedem când și cum.

      Noi am mers cu un microbuz și nu am avut probleme, în zonele cu drum rău am mers încet.

  2. Am incercat sa ajung anul trecut prin Moroieni, satul Glod. Am reusit sa ajung pana la sanatoriu, dar am abandonat crezand ca rup masina.
    Exista alta posibilitate de a ajunge acolo (cu masina) ???

    1. Ultima dată (anul trecut) când am fost am mers pe drumul dinspre Sinaia și apoi pe lângă lacul Bolboci, cred că e același drum de care spui și tu. Am fost cu un microbuz, a mers drumul. Ai văzut că de-a lungul lacului e asfalt nou, iar apoi e drum stricat de țară, dar am putut trece. Mai apăreau și mașini mici. Nu știu să îți zic alt drum mai eficient dacă vii dinspre sud, dar din câte am văzut, se poate ajunge cu puțină grijă și cu o mașină ceva mai înăltuță.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Citește articolul precedent:
Vedere Peștera Scărișoara (2)
Ghețarul și Peștera Scărișoara – unde să te dai pe gheață, vara

Dacă vrei să vezi cum arăta pământul în era glaciară trebuie neapărat să vizitezi Peștera Scărișoara, în inima Apusenilor. În...

Închide