1. Muzeul „Prima Școală Românească” – Brașov

Cred că astăzi, de Ziua Națională a României, în fruntea listei de monumente și locuri simbol ale națiunii noastre ar trebui să fie Prima Școală Românească. Dacă nu ar fi încercat nimeni să școlească generații întregi de tineri care să-și cunoască și să-și vorbească limba am mai fi aceeași Românie?

Școala-muzeu se află în interiorul curții Bisericii „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului. În vechiul cartier al orașului Brașov (Județul Brașov) trecutul istoric și cultural au păstrat viu și au modelat, de-a lungul timpului, spiritul românesc. Poate că nicăieri în altă parte din Transilvania, tradițiile românești și cultura românească nu s-au manifestat la fel de puternic ca la Brașov! Și totuși noi, cei de acum, le dăm uitării.

Clădirea aceasta, a școlii, ce poate fi vizitată astăzi, a fost construită (zidită) în anul 1495 și mai poartă încă elemente ale stilului baroc impus la modificările din anii 1760, când aceasta a fost reclădită. Însă întreg complexul muzeal cuprinde mai multe săli și clădiri și fiecare dintre ele își are o poveste proprie. Găsim aici: Sala de clasă „Anton Pann”, Sala „Diaconul Coresi”, Sala „Cartea și cărturarii brașoveni”, Sala „Cartea, factor de unitate națională”, Sala cu vatră, Biserica „Sfântul Nicolae”, Muzeul „Ex-libris”, Muzeul „Junii brașoveni” și Muzeul „Tudor Ciortea”. „Aproximativ 4.000 cărţi vechi şi peste 30.000 documente precum şi numeroase obiecte muzeale stau astăzi strajă la temelia istoriei, oferind tuturor posibilitatea de cunoaştere a adevărului care se derula istoric pe aceste meleaguri.” scrie Pr. Prof. Dr. Vasile OLTEAN în prezentarea muzeului pe pagină oficială. Pe lângă ceea ce este expus și ceea ce a fost deja studiat, cele două săli-arhivă ale muzeului sunt pline cu texte scrise și încă neexplorate. Istoria noastră, mai ales istoria limbii române este cu totul alta decât cea predată în sistemul educațional românesc (de la cel mai mic nivel, primar, până la cel mai înalt, academic). De exemplu, la Prima Școală Românească puteți vedea cu ochii dumneavoastră care este prima scriere românească; nu, nu este Scrisoarea lui Neacșu așa cum am învățat la Limba și Literatura Română!

Vă recomand să nu vă mulțumiți doar cu lectura și documentarea atentă asupra muzeului, ci să-i faceți o vizită domnului profesor atunci când își ține una dintre frumoasele sale lecții de istorie. Este un povestitor desăvârșit și vă garantez că veți înșelege altfel importanța și frumusețea cărților ce se găsesc în Prima Școală Românească.

În apropierea imediată, pe lângă Biserica „Sf. Nicolae”, în Șchei mai puteți vizita Piața Unirii, Troițele, puteți face o drumeție la pietrele lui Solomon sau pe Tâmpa, ori puteți coborî în Cetatea Brașovului (variantele cultural-istorice sunt nenumărate). De asemenea puteți ajunge cu ușurință în Poiana Brașov sau la Râșnov.

Program de vizitare al Muzeului „Prima Școală Românească”:
Luni - Duminică, orele 09.00-17.00

2. Muzeul Astra – Complexul Naţional Muzeal „ASTRA” – Sibiu

Muzeul Astra își are originile strâns legate de Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, fiind cea mai importantă instituție fondată de aceasta. Inaugurarea Muzeului „Asociațiunii” a avut loc pe 19 august 1905, cu vernisajul „Expoziţiei etnografice şi istorico-culturale”. Ardelenii din Sibiu doreau să își exprime identitatea etnoculturală și să iasă în evidență dintr-o multitudine de culturi ale Imperiului Austro-Ungar. Astăzi, Muzeul Astra, ca și Muzeul Brukenthal, se află printre cele mai valoroase şi mai importante muzee ale Ardealului.

Evoluția a fost lentă, conceptul de muzeu în aer liber a fost gândit în 1940, iar primul reper a fost finalizat de reasamblat pe locația curentă din Dumbrava Sibiului abia în anul 1964 – moara cu aducţie inferioară (Dăbâca) din ţinutul Pădurenilor, Hunedoara. În zilele noastre complexul cuprinde mai multe muzee: Muzeul de Etnografie și Artă Populară Săsească „Emil Sigerus” (Piața Huet nr. 12), Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder” (Piața Mică nr. 11), Casa Artelor, Expoziții organizate de Muzeul Civilizației Transilvane ASTRA (Piața Mică nr. 21) și Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului.

Consider că cel din urmă este cel mai interesant, așă că voi vorbi, în cele ce urmează, pe scurt, doar despre el. Cum îl găsești? Dacă nu găsești indicatoarele, reține că din Sibiu ajungi la Dumbravă pe același drum care duce la stațiunea montană Păltiniș.
Pentru a parcurge întregul Muzeu de la Dumbrava Sibiului ai nevoie de câteva ore bune; în două ore abia reușești să dai o fugă pe la toate gospodăriile și să faci poze. Dacă vrei să studiezi și puțină istorie, adu-ți aminte de vorba aceea: „graba strică treaba”.

Dacă nu ai acum două ore să vezi muzeul, am pregătit pentru tine un frumos film documentar despre secția de la Dumbrava Sibiului pe care îl vei vedea din confortul fotoliului de acasă. Are și subtitrare în engleză, arată-l și străinilor, să știe și ei că înseamnă România! :)

De ce să mergi acolo: pentru că vei putea vedea într-un cadru natural foarte frumos, larg, felul în care arătau gospodăriile românilor din toată țara, grupate pe domenii de activitate: olari, fierari, zona cu mori de apă și multe altele. Totul este foarte bine îngrijit, marcat și este o plăcere să te afli pe aleile acestui grozav muzeu!

Program de vizitare al muzeului Astra, secția din Dumbrava Sibiului:
Luni - Duminică, orele 09.00-17.00 – iarna
Luni - Duminică, orele 10.00-18.00 – vara
Prima miercuri din lună - intrarea liberă (fără vizitarea interioarelor) – verificați înainte dacă mai e valabil!

3. Cetatea Sighișoarei – Mureș

Străzile pavate cu piatră, case vechi de sute de ani cu porțile înalte și pereții groși, acoperișuri ce parcă au ochi, locuri pline de mistere și cu aer medieval – acestea le vei găsi în frumoasa cetate a Sighișoarei.

În urmă cu nouă veacuri regele Géza al doilea al Ungariei a mutat în zona Sighișoarei o populație germană care să contribuie la apărarea granițelor estice ale regatului. Populația impropriu numită saxonă este simbolică pentru sutele de ani de dezvoltare și existență documentată a cetății Sighișoara, sau pe germană Schäßburg.

Este aceeași zonă în care știm că exista o așezare din perioada paleoliticului, apoi știm că exista o cetate dacică – Sandava, devenită ulterior fortificație romană cu numele de Castrum Stenarum – din acele vremuri, Legiunea a XIII-a Gemina ne-a lăsat dovezi ale existenței sale pe malurile Târnavei Mari. Peste sutele de ani cetatea a reușit să treacă cu bine, fiind astăzi singura locuită permanent din întreg sud-estul Europei.

Deși este vizitată în special vara, noi vă zicem să nu așteptați sezonul cald. Dacă vrei să găsești un loc de liniște, cetatea este o alegere perfectă; atâta istorie cu greu găsești într-un singur loc!

În apropiere îți recomand și rezervația cu stejari seculari Breite, să mergi la călărie la Daneș, dar și Conacul Apafi de la Mălâncrav.
PS: Nu ratați Casa cu Cerb din Sighișoara!

4. Schi la Arieșeni

Pentru pasionații de sporturi de iarnă și natură propun o plimbare până în Munții Apuseni, la Arieșeni. Acolo descoperi plăcerea schiatului, cazare pe toate gusturile și bugetele și toate dotările necesare petrecerii unor momente plăcute într-o stațiune de munte. Infrastructura de schi este din ce în ce mai bună și asta nu poate decât să ne aducă și mai mult confort.
Un moment interesant este „șarpele de lumină”, coborârea salvamontiștilor cu torțe, în cadrul Serbărilor Zăpezii, din a treia săptămână a lunii februarie.

Cum ajungi acolo: drumul pe care trebuie să îl urmezi este DN75, cel care unește județele Alba și Bihor, cu conexiuni în Ștei, Albac sau Câmpeni.

Când plecați într-acolo să vă amintiți că sunteți în Țara Moților și aveți în apropiere un întreg univers special: Ghețarul de la Scărișoara (15 kilometri), de Peștera Poarta lui Ionele, Peștera Porțile Bihorului, Groapa Ruginoasă, Peștera Urșilor, Casa Memorială „Avram Iancu” și Mănăstirea de la Lupșa.

5. Muzeul Țărăncii Române din Maramureș – Dragomirești

Casa în care se află acest muzeu, inaugurat în 2001, a fost construită între anii 1720 și 1721 și este cea mai veche construcție din lemn de pe întreaga Vale a Izei. A fost ridicată din lemn rotund de molid.

Povestea fusului cu „țurgalău”! Imaginați-vă o doamnă trecută prin viață, dar plină de energie, vorbind în grai maramureșean; grai dulce maramureșean: „Se făcea șezătoare. Seara veneau feciorii la fete în șezătoare. Când intra în casă își alegea de-o fată care îi placea. Când se duce acasă, trebuia fata să îl conducă până în tindă. La fată nu i-o fost drag de el, nu l-o condus. Nu se săruta nimeni în casă, numai în tindă. O mai venit feciorul și-a doilea seară. Tot așă, nu l-o condus. S-o gândit el cu ce să îi atragă atenția. Când o venit el al treilea seara i-a adus un fus cu țurgalău. Ce maiastră o fost fata când i l-o dat, nimeni în sezătoare nu avea un fus cu țurgalău. Dar i-o zis feciorul că i-o dat fusul, atuncea să se despartă ei când s-o desface fusul. O piesă dacă iei din el se desface tăt, dar care e piesa? Na, la fată i-o dat de gândit. S-o uitat la fus, n-o știut să-l desfacă, n-o aflat piesa. Până la capăt i-o fost drag și de fecior și de fus. Or rămas împreună. Niciodată nu s-o desfăcut nici fusul, dar nici ei nu s-or despărțit. Vedeți ce băiat inteligent, cum și-o cucerit fata?”.

Dacă ai călcat pragul muzeului, vei descoperi un univers întreg al femeii din Maramureș, dar și o poveste închegată care parcurge cam toate etapele din viața femeii din acele zone. Iar doamna Maria, gazda de la Muzeul Țărăncii Române Maramureșene, este fenomenală. Cu siguranță nu veți regreta vizita la Dragomirești (județul Maramureș)!

6. Mocănița de la Vișeu de Sus

Vișeu de Sus este lăsat să existe la poale de munte, acolo unde două celebre râuri (Vișeu și Vaser) se împletesc, iar astăzi este cunoscut mai ales datorită bătrânei mocănițe.
Prin iarnă și nămeți, în vremea Sărbătorilor, vă propun o călătorie desprinsă din filmele începutului de secol, un traseu cu Mocănița. Trebuie să specific locul fiindcă mai avem o mocăniță funcțională la Moldovița. Iar dacă în anul Domnului 2012, sărbătorile de iarnă vă aduc în Maramureș, gazdele de la CFF (Căile Ferate Feroviare) Vișeu de Sus ți-au pregătit câteva curse speciale de Crăciun, de Anul Nou sau de primii sfinți ai anului 2013. În datele de 26, 27, 29 decembrie 2012, în noaptea dinspre ani, dar și în 2, respectiv 5 ianuarie 2013, veți putea încerca serviciile bătrânei doamne pe calea ferată ce urcă distanță de mai bine de 20 de kilometri de-a lungul Vaserului, alături de câteva surprize bine-venite în vremea rece dintre ani. Rezervări faceți la telefon 0744 686 716 sau pe e-mail info@cffviseu.com

7. Focurile vii din Buzău (Terca, comuna Lopătari)

Fără prea multe cuvinte, vă putem spune că locul este spectaculos. Din pământ pornesc flăcări mici de foc, dar la lăsarea serii efectul este fascinant. Vă recomandăm să vă luați doza de curaj și să plecați la drum spre Terca (județul Buzău), ruta fiind Buzău – Sapoca (bifurcație cu drumul ce duce la Vulcanii Noroioși) – Luncile – Lunca – Terca și apoi pe drum forestier câțiva kilometri până la coordonatele 45.535934N, 26.549048E. Fă încăt să ajungi acolo la lăsarea întunericului, dar, acestea fiind recomandări de iarnă, nu va fi o problemă :)

PS: Mulțumesc pentru poze Cârtița Plimbăreață cu care am fost coleg și astăzi, în direct la Radio România Actualități, la Ca Pe Roate.

8. Muzeul Memorial Octavian Goga de la Ciucea

La Ciucea, localitate aflată pe drumul european Cluj-Oradea găsim, pe deal, un interesant și puțin știut muzeu. Poetul Octavian Goga a venit la Ciucea în 1920, când la Budapesta se semnează actul de cumpărare și se contrasemnează la București. Împreună cu soția sa, Veturia Goga (una dintre marile pianiste și soprane de la sfârșitul secolului 19, început de secol 20), cei doi vor întreține și dezvolta acest domeniu. Castelul construit în sfârșutul secolului 19, dar care nu era locuibil și foarte funcțional a fost refăcut în 1921-1922. Poetul spune că „nicăieri nu mă simt mai bine ca la Ciucea”. Pe domeniul se va aduce și o biserica veche din județul Sălaj, biserică datată din 1575; aceasta a fost cumpărată de poet și adusă aici de soția acestuia, după moartea lui Goga, iar acum este în grija a 5 măicuțe.
Lângă biserica din lemn este mormântul lui Goga, iar în vârful dealului este monumentul funerar, placat cu mozaic de Murano. În 1966 Veturia vrea să îndeplinească dorința poetului și înaintează o cerere statului român pentru a dona domeniul, cu condiția ca acolo să fie stabilit un muzeu cu numele lui Goga. Perioada era benefică, fiind după reabilitarea poetului pe linie literară (1959); în acele timpuri se publicau foarte multe cărți de Goga, iar banii câștigați astfel de Veturia au putut fi investiți în muzeu, în toate colecțiile create la muzeu: artă plastică (Ștefan Luchian, Nicolae Grigorescu și alții), artă decorativă (mobilier), etnografie, fond de carte, arhivistică și arheologie.

Program: marți-duminică 9-17

9. Faleza din Constanța în gerurile iernii

O destinație puțin riscantă pentru acei călători ce-și găsesc mai greu ceva de făcut, însă o idee fantastică pentru aceia care vor ceva aparte, vor ceva rar, veritabil, autentic, ieșit din tipare, este litoralul Mării Negre în anotimpurile reci. Într-o toamnă târzie, cu vânt puternic și valuri uriașe sau într-o iarnă geroasă, cu temperaturi negative record, câteva plimbări pe faleza din Constanța îți vor aduce aminte că a fi român este o binecuvântare.
Descoperi lângă tine măreția și puterea întinderii de ape. Descoperi forța valurilor, a mării și-a malului ce încearcă să i se opună. Descoperi că-n natură echilibrul este perfect; pentru ca marea să câștige bătălia, uscatul trebuie să piardă… și pentru ca uscatul să câștige, marea trebuie să piardă. Cred că atunci când îngheață, e pentru singura dată când marea este învinsă!
Aflată în zona peninsulară a Constanței (județul Constanța), în Orașul Vechi, între Portul Constanța și Portul Turistic Tomis o puteți găsi căutând pe hartă Bulevardul Regina Elisabeta, Faleza urmărește linia țărmului și oferă acces rapid către multe din obiectivele turistice ale orașului Constanța. Pe timp de vară, spațiul rezervat vizitării unor muzee sau locuri de cultură este considerabil redus, însă, pe timp de toamnă/iarnă acestea își recapătă importanța. Și dacă tot ești la Constanța, nu rata și Moscheea Regală Carol I.

PS: Mulțumesc pentru poze Dor de Ducă și fotografu.ro

10. Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni

Ion Irimescu, născut în 27.02.1903 și plecat dintre noi la venerabila vârstă de 102 ani, este unul din marii artiști români a secolului al XX-lea. În anul 1975 sculptorul face oraşului Fălticeni o impresionantă donație (lucrări de sculptură, desene, schițe, studii, o bibliotecă cu albume de artă românească și universală), colecție la care s-au adăugat ulterior și alte lucrări. Întreaga expoziție este găzduită de casa ce fusese cândva a boierului Alecu Botez Forăscu, loc în care se va forma Muzeul Ion Irimescu. Clădirea-muzeu adăpostește în prezent cea mai mare colecție de autor din țară: peste 300 sculpturi și 1000 de desene. Acestea reflectă temele preferate ale autorului: mitologia, maternitatea, muzica, omul ca model în univers. După lucrări masive de consolidare, restaurare și amenajare, în septembrie 2012 muzeul a fost redeschis publicului. Fălticeniul are cu ce se mândri, colecția este cu adevărat impresionantă, cine intră acolo și iubește câtuși de puțin arta, va pleca încântat(ă)!

Bonus: 11 – Casa bunicilor de la țară!

Cei care avem sau încă avem bunici la țară, avem un loc magic în care amintirile copilăriei ies mereu la suprafață. Este casa unde poate am copilărit, unde poate am ajuns doar în vacanțe, dar unde bătrânii bunici ne tratau cu cea mai mare atenție și ne învăluiau cu căldura lor sufletească. Este același loc unde vara mergeam la cules mere „văratice”, priveam lumea din vârful clăii de fân sau unde iarna băgam lemne in foc pentru a încălzi soba mare din teracotă. Pe vremeurile copilului, bunicii erau cei care îmi făceau mofturile, dar și cei care știau să pună o vorbă bună. În prag de iarnă, eu vă invit să mergi în vizită la bunici. Să îi revezi cu drag și poate retrăiești vremurile când odaia miroasea a plăcinte cu mere făcute de bunica!