Drum liber – Vezi România cu alţi ochi

Continui seria Scrie România cu a vă arata o altă viziune asupra oraşului Constanţa şi a câtorva obiective turistice din urbea dobrogeană. Vă amintesc că eram la drum cu Elena şi aveam cazare la Constanta prin intermediul lui Răzvan.

Oraşul Constanţa
Eu îl percep ca pe un oraş un oraş interesant, un conglomerat modern construit pe baza a două lucruri: nod maritim şi locul principal de intrare în ţară a mărfurilor de peste mări şi oceane (cel mai mare port din bazinul Mării Negre şi al patrulea din Europa), dar şi ca loc de pornire a traseelor turistice de vară pentru cei care merg la mare. Majoritatea celor care ajung pe litoral vor trece prin Constanţa, deci e punct important şi de tranzit rutier. Mai jos, la fundaţie, stă cetatea Tomis, colonie grecească la ţărmul Mării Negre.

ro.Wikipedia spune că cel mai vechi oraş de pe teritoriul României, dar eu contrazic acest lucru. Mai multe surse demne de luat în seamă precizează faptul că Histria este prima colonie grecească pe ţărmul Mării Negre de pe teritoriul României de azi. Dar despre Histria în puţin timp, tot în seria Scrie România.

Tomis a fost cucerit de romani în 72/71 î.Hr., în 55 î.Hr. trece sub stăpânirea lui Burebista pentru 11 ani (până la moartea lui Burebista), moment în care devine independentă; încă o schimbare e în 29/28 când revine sub comandă romana. Mai târziu (secolele VIII-XII) a purtat numele de Constantiana după numele dinastiei romane Constantiniene (vezi Constantin cel Mare).

La Tomis este exilat (9-17 d.Hr.) poetul roman Ovidiu, şi tot acolo artistul şi-a găsit sfârşitul.

Conexiuni: Turnul lui Ovidiu este în Caraş-Severin, lângă Caransebeş.

Importanţa Tomisului pentru romani e evidentă, fiind mult timp reşedinţa uniunii cetăţilor greceşti, sediul comandantul militar roman al coastei de vest a Pontului Euxin, iar din secolul II resedinţă de provincie Moesia Inferior (aproximativ Dobrogea de azi). Era o perioadă înfloritoare, urmată de vremuri tulburi cu atacuri ale carpo-geţilor, iar o altă perioadă înfloritoare apare pe timpul lui Diocletian, când Tomis este capitala regiunii Scythia Minor. Din această ultimă perioadă provin edificiul roman cu mozaic (foarte aproape de Piaţa Ovidiu) şi termele.

Cred că pentru a cunoaşte oraşul e important să îi înţelegem trecutul, iar noi ştim acum câteva date despre Constanţa.

“Piaţa” Ovidiu este un loc important, dar din păcate prea puţin amenajat pentru ce ar putea fi; eu personal nu am simţit că ar fi o piaţă, ci mai degrabă o parcare-stradă. Chiar în mijloc este statuia marelui poet exilat la Tomis de care vă ziceam mai sus, Ovidiu. Pe o parte este clădirea impunătoare a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, iar lângă el găsiţi Edificiul Roman cu Mozaic.

Tot în zonă este un parc cu monumente funerare greceşti şi romane, care cuprind o perioadă destul de lungă, până la apariţia creştinismului. Ce unii văd ca fiind doar pietre, la o privire mai atentă reprezintă mii de ani de instorie, simbolizează oameni ca şi noi, unii dintre ei cu o poveste demnă de cunoscut. Nu vei realiza mai bine acest lucru decât citind inscripţiile.
“Hermogenes îmi era numele, dar îmi ziceau şi Cyzicianul; am fost, cu demnitate, archonte în patria mea şi am împlinit funcţiunea de agaranom. Am socotit prietenia faţă de toţi ca un titlu de glorie. În vîrstă de 50 de ani, ajungând la capătul vieţii, am murit, aşa cum trebuie să sosească tuturor sorocul. Salutare, trecătorule!” scrie pe una dintre epigramele funerare din secolul III d.Hr. aflate în micul parc.
O inscripţie onorifică din secolul III d.Hr. zice: “Noroc bun! Perfectissimului şi patronului metropolei Tomis. Aurelius…sfatul şi poporul (i-au ridicat acest monument)”.

Dacă e să îmi pară rău de ceva e faptul că nu am reuşit să urcăm în Marea Moschee. Fiind poziţionată lângă noi, în piaţa Ovidiu, am trecut de multe ori pe lângă ea, dar mereu era închisă.

Edificiul roman cu mozaic

Monumentalul edificiu public din sec. III-IV este construit în trei terase şi făcea legătura între nivelul oraşului şi cel al portului antic.

Construcţia se întinde pe circa 100 m de-a lungul falezei. Zidurile groase de aproximativ 2 m şi înalte de 6 m au fost aşezate pe un suport lat de 3m şi adânc de peste 2m, realizat din bolovani legaţi cu mortar. Faţada zidurilor a fost placată cu marmură albă şi colorată, păstrată azi numai fragmentar.

Astăzi se mai păstrează parte din perete lung şi unul dintre pereţii laterali.

Pardoseala edificiului era formată dintr-un excepţional covor de mozaic policrom, decorat cu motive geometrice şi vegetale. Iniţial, mozaicul avea o suprafaţă de 2000 mp, din care mai puţin de jumătate s-a păstrat în stare bună.

Sub terasa cu mozaic au fost descoperite încăperi boltite, care serveau ca depozite de mărfuri. Deasupra intrării uneia dintre ele se află gravat numele lui Hermes, zeul comerţului.

Cazinoul – clădire frumoasă şi impozantă
Iată povestea clădirii: cum încă din secolul XIX funcţionau în zona falezei două cazinouri provizorii, consiliul comunal ia decizia în 1903 să construiască un nou cazinou, reprezentativ oraşului. Primarul vremii, Cristea Georgescu, semnează un contract cu arhitectul francez Daniel Renard şi o primă formă a cazinoului apare în 1905.
Povestea zice că ar fi semănat cu un dric, pentru că arhitectul a întocmit proiectul în memoria logodnicei sale moarte, motiv pentru care proiectul a fost catalogat ca fiind “necorespunzător” şi a fost respins de comisia ce trebuia să aprobe proiectele urbanistice condusă de Anghel Saligny. Este acelaşi academician, inginer constructor, ministru şi pedagog care a proiectat şi coordonat construcţia podului Carol I de la Cernavodă (cel mai lung pod din Europa de la vremea respectivă), a silozurilor de cereale şi a rezervoarelor de petrol (ambele sunt în portul Constanţa şi la construcţia lor s-a folosit în premieră românească piloţii şi radierele din beton armat în construcţiile portuare).
Un vecin de-al cazinoului povestea cu nostalgie: “pe vemuri, arăta magnific. Ştiu că miliardarii vremii, mulţi veniţi din străinătate, se aruncau de sus direct în valuri după ce pierdeau la joc”. Când a fost construit (1910) costa 1.433.050 de lei, iar acum a fost dat în concesiune unei firme israeliene pentru următorii 49 de ani. Prima acţiune a noilor stăpâni este renovarea lui.

Noi am mai mers la Biserica Sf. Mina, situată pe malul lacului Tăbăcărie (“Ghiolul Mic”), o oază de linişte şi puţină verdeaţă din nord-estul Constanţei. Este o biserică de lemn construită după modelul bisericilor din Maramureş. Fă o vizită şi acolo, presupun că nu ajungi prea des prin Maramureş să veti originalele.

Statuia libertăţii:

Parcul arheologic Constanţa:

Curiozitate:
Ştiaţi că oraşul Constanţa este plasat deasupra unui adevărat fluviu subteran (acvifer)? El este alimentat din două surse: din Bulgaria (sursa principală) şi din fluviul Dunărea (sursa secundară) şi are debitul cel puţin cât al Dunării. Din acviferul Jurasic – Superior – Barremian, Regia Autonomă Judeţeană de Apă Constanţa asigură alimentarea cu apă potabilă a 48 de localităţi din judeţ.

O prezentare de calitate despre Constanţa a făcut GrooveHour şi o găsiţi aici.

Seria Scrie România va urma…

Articole asemănătoare: