Arată și altora
  •   
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Continui seria Scrie România cu a vă arata o altă viziune asupra orașului Constanța și a câtorva obiective turistice din urbea dobrogeană. Vă amintesc că eram la drum cu Elena și aveam cazare la Constanta prin intermediul lui Răzvan.

Orașul Constanța
Eu îl percep ca pe un oraș un oraș interesant, un conglomerat modern construit pe baza a două lucruri: nod maritim și locul principal de intrare în țară a mărfurilor de peste mări și oceane (cel mai mare port din bazinul Mării Negre și al patrulea din Europa), dar și ca loc de pornire a traseelor turistice de vară pentru cei care merg la mare. Majoritatea celor care ajung pe litoral vor trece prin Constanța, deci e punct important și de tranzit rutier. Mai jos, la fundație, stă cetatea Tomis, colonie grecească la țărmul Mării Negre.

ro.Wikipedia spune că cel mai vechi oraș de pe teritoriul României, dar eu contrazic acest lucru. Mai multe surse demne de luat în seamă precizează faptul că Histria este prima colonie grecească pe țărmul Mării Negre de pe teritoriul României de azi. Dar despre Histria în puțin timp, tot în seria Scrie România.

Tomis a fost cucerit de romani în 72/71 î.Hr., în 55 î.Hr. trece sub stăpânirea lui Burebista pentru 11 ani (până la moartea lui Burebista), moment în care devine independentă; încă o schimbare e în 29/28 când revine sub comandă romana. Mai târziu (secolele VIII-XII) a purtat numele de Constantiana după numele dinastiei romane Constantiniene (vezi Constantin cel Mare).

La Tomis este exilat (9-17 d.Hr.) poetul roman Ovidiu, și tot acolo artistul și-a găsit sfârșitul.

Conexiuni: Turnul lui Ovidiu este în Caraș-Severin, lângă Caransebeș.

Importanța Tomisului pentru romani e evidentă, fiind mult timp reședința uniunii cetăților grecești, sediul comandantul militar roman al coastei de vest a Pontului Euxin, iar din secolul II resedință de provincie Moesia Inferior (aproximativ Dobrogea de azi). Era o perioadă înfloritoare, urmată de vremuri tulburi cu atacuri ale carpo-geților, iar o altă perioadă înfloritoare apare pe timpul lui Diocletian, când Tomis este capitala regiunii Scythia Minor. Din această ultimă perioadă provin edificiul roman cu mozaic (foarte aproape de Piața Ovidiu) și termele.

Cred că pentru a cunoaște orașul e important să îi înțelegem trecutul, iar noi știm acum câteva date despre Constanța.


„Piața” Ovidiu este un loc important, dar din păcate prea puțin amenajat pentru ce ar putea fi; eu personal nu am simțit că ar fi o piață, ci mai degrabă o parcare-stradă. Chiar în mijloc este statuia marelui poet exilat la Tomis de care vă ziceam mai sus, Ovidiu. Pe o parte este clădirea impunătoare a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, iar lângă el găsiți Edificiul Roman cu Mozaic.

Tot în zonă este un parc cu monumente funerare grecești și romane, care cuprind o perioadă destul de lungă, până la apariția creștinismului. Ce unii văd ca fiind doar pietre, la o privire mai atentă reprezintă mii de ani de instorie, simbolizează oameni ca și noi, unii dintre ei cu o poveste demnă de cunoscut. Nu vei realiza mai bine acest lucru decât citind inscripțiile.
„Hermogenes îmi era numele, dar îmi ziceau și Cyzicianul; am fost, cu demnitate, archonte în patria mea și am împlinit funcțiunea de agaranom. Am socotit prietenia față de toți ca un titlu de glorie. În vîrstă de 50 de ani, ajungând la capătul vieții, am murit, așa cum trebuie să sosească tuturor sorocul. Salutare, trecătorule!” scrie pe una dintre epigramele funerare din secolul III d.Hr. aflate în micul parc.
O inscripție onorifică din secolul III d.Hr. zice: „Noroc bun! Perfectissimului și patronului metropolei Tomis. Aurelius…sfatul și poporul (i-au ridicat acest monument)”.

Dacă e să îmi pară rău de ceva e faptul că nu am reușit să urcăm în Marea Moschee. Fiind poziționată lângă noi, în piața Ovidiu, am trecut de multe ori pe lângă ea, dar mereu era închisă.

Edificiul roman cu mozaic

Monumentalul edificiu public din sec. III-IV este construit în trei terase și făcea legătura între nivelul orașului și cel al portului antic.

Construcția se întinde pe circa 100 m de-a lungul falezei. Zidurile groase de aproximativ 2 m și înalte de 6 m au fost așezate pe un suport lat de 3m și adânc de peste 2m, realizat din bolovani legați cu mortar. Fațada zidurilor a fost placată cu marmură albă și colorată, păstrată azi numai fragmentar.

Astăzi se mai păstrează parte din perete lung și unul dintre pereții laterali.

Pardoseala edificiului era formată dintr-un excepțional covor de mozaic policrom, decorat cu motive geometrice și vegetale. Inițial, mozaicul avea o suprafață de 2000 mp, din care mai puțin de jumătate s-a păstrat în stare bună.

Sub terasa cu mozaic au fost descoperite încăperi boltite, care serveau ca depozite de mărfuri. Deasupra intrării uneia dintre ele se află gravat numele lui Hermes, zeul comerțului.


Cazinoul – clădire frumoasă și impozantă
Iată povestea clădirii: cum încă din secolul XIX funcționau în zona falezei două cazinouri provizorii, consiliul comunal ia decizia în 1903 să construiască un nou cazinou, reprezentativ orașului. Primarul vremii, Cristea Georgescu, semnează un contract cu arhitectul francez Daniel Renard și o primă formă a cazinoului apare în 1905.
Povestea zice că ar fi semănat cu un dric, pentru că arhitectul a întocmit proiectul în memoria logodnicei sale moarte, motiv pentru care proiectul a fost catalogat ca fiind „necorespunzător” și a fost respins de comisia ce trebuia să aprobe proiectele urbanistice condusă de Anghel Saligny. Este același academician, inginer constructor, ministru și pedagog care a proiectat și coordonat construcția podului Carol I de la Cernavodă (cel mai lung pod din Europa de la vremea respectivă), a silozurilor de cereale și a rezervoarelor de petrol (ambele sunt în portul Constanța și la construcția lor s-a folosit în premieră românească piloții și radierele din beton armat în construcțiile portuare).
Un vecin de-al cazinoului povestea cu nostalgie: „pe vemuri, arăta magnific. Știu că miliardarii vremii, mulți veniți din străinătate, se aruncau de sus direct în valuri după ce pierdeau la joc”. Când a fost construit (1910) costa 1.433.050 de lei, iar acum a fost dat în concesiune unei firme israeliene pentru următorii 49 de ani. Prima acțiune a noilor stăpâni este renovarea lui.

Noi am mai mers la Biserica Sf. Mina, situată pe malul lacului Tăbăcărie („Ghiolul Mic”), o oază de liniște și puțină verdeață din nord-estul Constanței. Este o biserică de lemn construită după modelul bisericilor din Maramureș. Fă o vizită și acolo, presupun că nu ajungi prea des prin Maramureș să veti originalele.

Statuia libertății:

Parcul arheologic Constanța:

Curiozitate:
Știați că orașul Constanța este plasat deasupra unui adevărat fluviu subteran (acvifer)? El este alimentat din două surse: din Bulgaria (sursa principală) și din fluviul Dunărea (sursa secundară) și are debitul cel puțin cât al Dunării. Din acviferul Jurasic – Superior – Barremian, Regia Autonomă Județeană de Apă Constanța asigură alimentarea cu apă potabilă a 48 de localități din județ.

O prezentare de calitate despre Constanța a făcut GrooveHour și o găsiți aici.

Seria Scrie România va urma…

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)

3 gânduri despre “Constanța, Tomis-ul după două milenii

    • Mulțam fain. Știu că trăirile nu pot fi cuprinse în cuvinte, dar măcar pot încerca să transmit și altora dorința de a le testa.

      Răspunde
  1. Pingback: Turism în spațiu religios - Dobrogea | Drum liber - Vezi România cu alți ochi

Spune-ți părerea!

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong> 

necesar