Capac canalizare Constanța

Când vizităm un oraș ne uităm la clădiri, la arhitectura, la acoperișuri, statui și alte monumente. La picioare de obicei privim doar cât să nu ne împiedicăm.
Avem însă în țară secrete și mesaje ascunse sub tălpi, sub forma capacelor de canal. Da, ați auzit bine, capacele de canalizare sunt uneori mai mult decât niște bucăți de oțel, ci ascund un mesaj, ne spun o poveste.
Vă prezint în continuare câteva dintre secretele acestor obiecte utilitare dar și artistice din orașele țării.

Citește mai departe

Piața Ovidiu, vedere din minaretul Moscheii Carol I

Vara mergem la mare, fie ea cea Neagră sau altele mai albastre. Pentru călătorul care ajunge pe litoralul românesc, Constanța ar putea fi o atracție pentru cel puțin câteva ore. Este locul unde veți găsi clipe de relaxare printre ruine antice, monumente lăsate în urmă de generațiile trecute. Eu am fost alaltăieri prin Constanța și vă invitat la o plimbare de trei ore în vechiul Tomis. Vreau să vă demonstrez că aveți ce vedea în Constanța, orașul oferă mai multe decât ați crede!
Citește mai departe

De ziua noastră națională, Drum Liber, vă face 10+1 recomandări de obiective turistice, 11 locuri de văzut în această iarnă. Am încercat ca pe lângă unele locuri bine știute de fiecare dintre noi să cuprindem și câteva puncte mai puțin umblate, dar care vă vor lăsa cu amintiri plăcute și vă vor aduce și un strop de mândrie de a fi român. Într-un film făcut de Mihai Jiteanu putem vedea ce înseamnă pentru el a fi român. Eu am convingerea că în ultimii trei ani și jumătate am arătat asta destul de bine, iar cei care ne strângem aici ne culcăm români obosiți și ne trezim Români odihniți.

1. Muzeul „Prima Școală Românească” – Brașov

Citește mai departe

Festivalul Antic Tomis începe o frumoasă tradiție cu romani, daci, traci și alte neamuri care în urmă cu 2000 de ani cutreierau străzile cetății Tomis. Astăzi am primit programul final al evenimentului și îl împart cu voi.

Dacă sunteți deja la mare, cred că merită să dați o fugă în Constanța, iar dacă în acest weekend mergeți sper litoral, faceți și o oprire în orașul unde a sfârșit celebrul Ovidiu (Publius Ovidius Naso). Acolo veți putea gusta un grătar roman, o să vă puteți lua la trântă cu latinii de la Terra Dacica Aeterna ori cu bulgarii de la Cohors I Tracorum, sau cine știe ce alte nebunii veți vedea, așa cum se întâmplau în urmă cu două milenii.

 

Citește mai departe

Continui seria Scrie România cu a vă arata o altă viziune asupra orașului Constanța și a câtorva obiective turistice din urbea dobrogeană. Vă amintesc că eram la drum cu Elena și aveam cazare la Constanta prin intermediul lui Răzvan.

Orașul Constanța
Eu îl percep ca pe un oraș un oraș interesant, un conglomerat modern construit pe baza a două lucruri: nod maritim și locul principal de intrare în țară a mărfurilor de peste mări și oceane (cel mai mare port din bazinul Mării Negre și al patrulea din Europa), dar și ca loc de pornire a traseelor turistice de vară pentru cei care merg la mare. Majoritatea celor care ajung pe litoral vor trece prin Constanța, deci e punct important și de tranzit rutier. Mai jos, la fundație, stă cetatea Tomis, colonie grecească la țărmul Mării Negre.

ro.Wikipedia spune că cel mai vechi oraș de pe teritoriul României, dar eu contrazic acest lucru. Mai multe surse demne de luat în seamă precizează faptul că Histria este prima colonie grecească pe țărmul Mării Negre de pe teritoriul României de azi. Dar despre Histria în puțin timp, tot în seria Scrie România.

Tomis a fost cucerit de romani în 72/71 î.Hr., în 55 î.Hr. trece sub stăpânirea lui Burebista pentru 11 ani (până la moartea lui Burebista), moment în care devine independentă; încă o schimbare e în 29/28 când revine sub comandă romana. Mai târziu (secolele VIII-XII) a purtat numele de Constantiana după numele dinastiei romane Constantiniene (vezi Constantin cel Mare).

La Tomis este exilat (9-17 d.Hr.) poetul roman Ovidiu, și tot acolo artistul și-a găsit sfârșitul.

Conexiuni: Turnul lui Ovidiu este în Caraș-Severin, lângă Caransebeș.

Importanța Tomisului pentru romani e evidentă, fiind mult timp reședința uniunii cetăților grecești, sediul comandantul militar roman al coastei de vest a Pontului Euxin, iar din secolul II resedință de provincie Moesia Inferior (aproximativ Dobrogea de azi). Era o perioadă înfloritoare, urmată de vremuri tulburi cu atacuri ale carpo-geților, iar o altă perioadă înfloritoare apare pe timpul lui Diocletian, când Tomis este capitala regiunii Scythia Minor. Din această ultimă perioadă provin edificiul roman cu mozaic (foarte aproape de Piața Ovidiu) și termele.
Citește mai departe

Eram pregătit psihic de lungul drum, eram cu speranțe mari și cu gândul la weekendul ce va urma. Plecam din Timișoara seara târziu, plănuind să călătoresc fară întrerupere, ca dimineața să mă prindă la București. Așa câștigam și timp, și rezolvam încă un lucru: ajungeam la prima oră, că Bucureștiul nu e oraș în care să ajungi noaptea dacă ești singur și nu ai popas acolo (e greu de străbătut, nu există transport nocturn). După doar câteva minute de stat la locul de ocazie oprește o furgonetă, era Cristi, șofer de cursă lungă care mă recunoscuse și intenționat a oprit să mă ia. Foarte mișto! Și după ce îi povestesc unde merg, dă un telefon și mă rezolvă și cu a doua parte a drumului, din Craiova până la București. Și mai mișto!

Era cel mai simplu drum spre București pe care îl poate avea cineva care merge cu autostopul, și pe lângă faptul că nu am așteptat nici o mașină, am mai avut și un șofer de nota 11 cu care am avut ce povesti multe ore, ba chiar am putut continua poveștile de data trecută. După întâmplarea asta am schimbat și nr de telefon și am temă de casă, un mic studiu pentru Cristi. Uite cum pleci de acasă fără nici un gând și ajungi să construiești ceva neplanificat.

De pe drum deja am stabilit că dimineață mă voi întâlni cu Elena și din București vom continua drumul spre Constanța împreună. Dar să nu fie pre rapidă plecarea, am fost pe la Universitatea Carol Davila și pe la prânz mergeam spre ultima stație de metrou de lângă A2. E greu să îți imaginezi cât am râs (foarte mult) până a trebuit să plecăm fiindcă un nenea a vrut să ne ducă la Constanța :)

Cu Răzvan stabilisem că ne auzim când ne apropiem de Constanța, și deja de pe drum am aflat adresa. Aveam cazare la Constanta chiar în Piața Ovidiu, numărul 13, scara B, apartament 13, etajul 4. Cum lumea oricum nu știa să ne îndrume, ne învârtim ca orbeții printre blocurile din Piața Ovidiu, și după ce nu găsim blocul ne spune Răzvan că e bloc 14, îl aveam scris greșit :D


Casă, dulce casă
Tanti de la 14 ne dă cheia, și intrăm în apartamentul magic. Un hol mic dădea în camera de zi cu bucătărie inclusă. Loc luminat, aranjat simplu, cu bun gust. Canapeaua extensibilă de la Ikea se potrivea foarte bine în decor. Mai departe încă un hol lega această cameră de baie și dormitor.
Aranjat modern și dotat cam cu tot ce ai nevoie (ulterior am aflat de ce nu e aragaz – Constanța are gaz doar în anumite zone), inclusiv internet wifi și televizor în fiecare cameră; apartamentul avea să ne fie casă pentru următoarele zile.

După ce vine și Răzvan, plănuim zilele următoare: sâmbătă mergem la Adamclisi să vedem monumentul Tropaeum Traiani, cetatea de la Adamclisi. De acolo mergem spre mănăstirea și peștera Sfântul Andrei, cel care a propovăduit creștinismul pe meleagurile românești; nu ne oprim și ajungem mai departe, spre mănăstirea Dervent cu ale sale sculpturi; de acolo o luăm spre nord și vedem mănăstirea în cretă de la Basarabi/Murfatlar, trecem pe la cetatea Axiopolis de la Cernavodă și mergem spre cetatea Capidava. Se arată o sâmbătă plină! Duminică vom fi pe coasta de răsărit, dar pe lângă cetățile de 2000 de ani (Histria, Enisala), vom opri și la ceva modern: centralele eoliene din Dobrogea. După cum veți vedea în episoadele următoare, planul se va mai schimba din mers.

Și că ziua nu era încă gata, nu puteam lăsa valurile să ne aștepte și de la apartament, în 5 minute, am ajuns la faleza cazinoului și prin ploaie am admirat puterea mării dezlănțuite. Valurile se spărgeau de țărm, iar acolo unde mașinile erau parcate chiar lângă marginea falezei, apa mării se amesteca împreună cu apa de sus, delicat pe ele, așa cum presară un bucătar sarea în bucate.