Sunt 6, poate 7 sute de ani de când sașii s-au gândit să își amenajeze o pajiște largă, luminoasă, tocmai bună pentru sărbători, undeva lângă Sighișoara. Astăzi este rezervație, iar stejari seculari care au văzut multe veacuri de istorie sunt încă acolo. Haideți să ieșim la plimbare în Revervația de Stejari Seculari Breite.
După o seară în Sighișoara a venit și ideea de a sta până a doua zi în zonă, să vizitez cât mai multe poziții pe care le aveam în lista cu locuri de văzut în România. Cum nu prea stau pe gânduri la lucrurile care îmi plac, așa am și făcut.
Dimineața, fac ochi la 7.30, fac o tură foto prin cetate și apoi vizitez sediul prietenesc al Fundației Mihai Eminescu Trust (MET); așa ajung să îi cunosc pe cei care au o mulțime de proiecte faine și cu pasiune dau viață unor locuri de mult uitate în zona satelor săsești din Transilvania.
Avea să fie doar primul pas al zilei, căci aveam de gând să plec de acolo spre rezervația de care vă zic imediat. Aflu drumul, dar și că voi fi condus de unul dintre oamenii de la MET, Arpi pe nume, deci a ajunge la locul cu pricina devinea simplu.
Rezervația de stejari seculari de la Breite
Un lucru de care aflam în noiembrie și în general necunoscut este că la Breite găsești o mulțime dintre cei mai bătrâni arbori din România, zeci de stejari bătrâni de pe vremea lui Mircea cel Bătrân, Țepeș sau Mihai Viteazu, la un loc.
Cum ajungi la Breite?
E destul de simplu să ajungi la rezervație: pe jos din Sighișoara, din cartierul Cornești pe dealul Visii (Himmelswiese), sau pe „Groape” din Cartierul Ana Ipătescu. Varianta a doua, așa cum am ajuns și eu este pe DN 14 care leagă Sighișoara de Mediaș, din punctul „Hula Daneș”. Faci stânga la 4 km de Sighișoara, acolo unde pornește un drum forestier pe care vei merge 2 km până la platou.
Încurcate sunt ițele istoriei
Unii localnici spun că a fost cât pe ce să se facă un aeroport la Breite. Alții mi-au amintit că pe platoul Breite, niște oameni de bine au vrut să curețe istoria și să construiască spațiul tematic numit Dracula Park. Nu mult a lipsit, dar putem răsufla ușurați, de câțiva ani buni, la Breite este rezervație protejată. Așa se face că lângă Sighișoara găsim „cel mai mare, reprezentativ și bine conservat habitat de pajiște împădurită” (wood pasture) cu goruni (Querqus petraea) și stejari (Querqus robur) multiseculari din centrul și estul Europei.
Din 29 martie 2006 (și până prin 2012-2013) custodia platoului a fost transmisă către un parteneriat între Fundația Mihai Eminescu Trust și Consiliul Local Sighișoara, iar rolul lor era să protejeze bătrânii stejari de pe Breite, să asigure regenerarea rezervației prin plantări de puieți, să promoveze valoarea rezervației în România și în străinătate, și, să elaboreze și aplice un plan de management. Văzând parcul după 4 ani de la acea dată, pot spune că și-au făcut foarte bine datoria. Chiar și după încă vreo 4 ani, rezervația merge înainte. Nu la fel de bine, dar merge înainte.
Cei mai bătrâni stejari au fost martori la evoluția Sighișoarei. Îmi place exprimarea celor de la MET când se referă la faptul că platoul a fost parte a vieții localnicilor timp de sute de ani, iar astfel pădurea este modificată cultural.
În partea opusă cabanei paznicilor și a punctului de informare a rezervației veți găsi un stejar cu circumferința de 7 metri și a cărui vârstă a fost aproximată la peste 700 de ani. Conform informațiilor din 2010 de pe Wikipedia, ar putea intra chiar pe poziția 59 a celor mai bătrâni arbori din lume; ținând cont că unii au fost tăiați între timp, astăzi ar fi ceva mai sus în topul global.
Rezervația cuprinde mai multe părți, chiar și un teren sătesc de fotbal, câteva zone de protecție specială, un mic punct de informare, dar și o cabană a paznicilor.
Iar dacă mergeți la Breite în august sau septembrie, să căutați Casa gențianei și a mușcatei dracului, cele două plante înfloresc abia când vara lasă loc toamnei.
Este împărțită în 6 zone din care 3 sunt cu protecție strictă (D, E, F). Pe hartă puteți vedea:
1. Arbore susținut cu o „centură de siguranță”, pentru a nu se rupe din cauza greutății
2. Doi stejari căzuți și unul pe cale să cadă
3. Panoul cu regulamentul rezervației așezat lângă un șanț de drenaj și un teren de fotbal
4. Potecă spre cabana paznicilor și centrul de informare
5. Stejar scorburos prăbușit în vara 2009 cu „urme de civilizație” – semne de ardere
6. Stejar bătrân, de peste 700 de ani
7. „Pasul lupilor”
8. Șanț de drenaj
9. Una dintre mlaștinile rămase
10. Casa gențianei și a mușcatei dracului (înfloresc în august – septembrie)
11. Dovada încercării opririi invaziei de carpen
12. Zona cea mai interesantă din punct de vedere al biodiversității
13. Stejari uscați „în picioare” din cauza cotropirii lor de către fag sau carpen
Povestea spune că prin spațiul mai strâmt al rezervației, unde căprioarele intră grupate, lupii ar sta iarna la pândă. Acel pas este sugestiv numit Pasul Lupilor.
O jumătate de mileniu de istorie nu se șterge ușor, nici măcar incendiul din primăvara lui 2012 nu a ras stejarii seculari de la Breite. Chiar și puieții plantați în anii ce au trecut au scăpat focului.
Am fost de mai multe ori în rezervație și trebuie să vă mărturisesc un lucru: La pas, printre vechii locuitori din Breite, m-am simțit mic, aproape nesemnificativ. Falnicii stejari sunt acolo de sute de ani, au numărat zeci de generații de oameni. Responsabilitatea noastră e să îi îngrijim pentru ca și generațiile viitoare să îi găsească tot acolo.
Înainte de a vă ura drum bun, vă amintesc regulile „de joacă” ale rezervației:
1. Capturarea animalelor și colectarea plantelor se face doar pentru scop științific, cu permisiiunea administrației Rezervației.
2. Recomandăm să nu ieșiți de pe drum sau potecile deja folosite
3. Nu faceți zgomot, nu faceți foc în zone neamenajate, nu derajați viețuitoarele și nu lăsați deșeuri (ultima am văzut că e greu de respectat)
4. Parcați mașina doar în ztonele permise și respectați intrucțiunile paznicilor rezervației.
5. Atenție la căpușe. Acestea sunt prezente în număr mare în special primăvara (aprilie – iunie). Recomandăm verificarea amănunțită a întregului corp după ce ați terminat excursia și ați ajuns acasă.
6. În caz de ploaie, tunete și fulgere, vă rugăm să vă refugiați în mașină, în cabană sau în pădure. Nu vă adăpostiți în nici un caz sub arborii de pe platou, deoarece aceștia atrag trăznetele.
7. În cazul în care poposiți sub arbori bătrâni, aveți grijă că se pot rupe ramuri și vă puteți accidenta.
Drum liber și spor la vizionat pozele!
Florin
Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Frumos – si vad ca ati prins un pic de primavara…
Da, mugurii au fost o surpriza placuta, sper ca le-a placut si fetelor de la Mihai Eminescu Trust :)
Pingback: Rezervatia de stejari seculari de la Breite
Am pus comentariul dincolo :) (pe lumebuna.ro)
Din greseala – eram un pic coplesita. Dar am sa scriu si aici: multumesc pentru postul asta. Atat.
buna, am cativa stejari in curte si nu stiu daca e bine sa-i curat. As vrea sa stiu daca exista anumite reguli la tunderea lor primavara.
va multumesc
@sorina
Mulțumesc de întrebare. Trebuie să recunosc că nu știu răspunsul, nu sunt documentat în acest domeniu, dar poate îți răspunde altcineva.
O să trimit întrebarea ta celor de la MET, poate ei sunt în măsură să te direcționeze spre cineva specializat.
@sorina
Am primit răspunsul de la Fundația Mihai Eminescu Trust și biologii cu care lucrează ei:
multumesc de sfat,am sa-i las in pace, doar ca sunt (cred ) goruni si sunt tare inalti, i-as fi preferat mai mici in inaltime iar toamna aproape imi distruge gazonul cu atata ghinda.
D-le Arjocu, sustineti ca „Din 29 martie 2006 (…) custodia platoului a fost transmisă către un parteneriat între Fundația Mihai Eminescu Trust și Consiliul Local Sighișoara, iar rolul lor era să protejeze bătrânii stejari de pe Breite, să asigure regenerarea rezervației prin plantări de puieți, să promoveze valoarea rezervației în România și în străinătate, și, să elaboreze și aplice un plan de management. Văzând parcul după 4 ani de la acea dată, pot spune că și-au făcut foarte bine datoria. Chiar și după încă vreo 4 ani, rezervația merge înainte. Nu la fel de bine, dar merge înainte.”
Nu sunteti amabil sa detaliati putin ideea si eventual s-o si argumentati ? Nu de alta, dar colind relativ frecvent Breitele si nu reusesc sa inteleg care ar fi motivele care v-au determinat sa afirmati ca cei de la MET „și-au făcut foarte bine datoria”. Mai precis, stejarii sunt azi mai putini si intr-o stare mai precara decat erau in 2006, regenerari s-au facut la nivel de spectacol televizat (adica cu rezultate fara), invazia carpenului nici vorba sa fi fost stopata s.a.m.d.
Singurul rezultat notabil a fost topitea unor sume de ordinul catorva sute de mii de euro pe „planuri de management” si povesti nemuritoare, pe mesele, telefoanele, echipamentele si plimbarile motorizate ale custozilor, precum si pe alte „realizari” formale si lipsite de utilitate din perspectiva unei administrari responsabile si corecte.
In plan practic, rezultatul custodiei a tins in permanenta catre zero barat.
Inca ceva : cand s-au ispravit banii, s-a ispravit si interesul custozilor pentru Breite.
Prin urmare, sunt curios sa aflu ce anume v-a impresionat atat de tare incat sustineti ceea ce sustineti…
Cele bune,
E părerea mea, cunoscând pe cei de la MET. Am văzut și rezervația, am văzut și studii făcute, puieții, animalele. Și văd în ultima perioadă, după ce nu mai au ei custodia cum se sălbăticește Breite, suficient cât să îmi dau seama că cine are acum grijă de rezervație, nu continuă munca lor.