Drum liber – Vezi România cu alţi ochi

Vă provocăm să ghiciţi locaţia unde au fost făcute fotografiile. Nu trişati!

Care ştie locul? Ca să nu stricăm surpriza celor care vin mai târziu aici, comentariile vor fi moderate şi afişate abia duminică

Update 1: aţi văzut documentarul?
Update 2: dacă nu, iată când mai este difuzat documentarul Wild Carpathia (ora Angliei):

Sursa: Travel Channel.

Prinţul Charles este un obişnuit al Transilvaniei şi al satelor săseşti din acea regiune plină de farmec. Printre cei cu care lucrează sunt şi prietenii de la fundaţia Mihai Eminescu Trust din Sighişoara (de fapt e membru onorific), fundaţie care îşi propune să pună în valoare patrimoniul tradiţional din Transilvania (vezi de exemplu Conacul Apafi de la Mălâncrav).

Televiziunile au tot prezentat că prinţul Charles ne face reclamă, dar hai să vedem întreg filmul de prezentare al documentarului ce va să fie în 30 octombrie (ce cadou mai frumos putea să îmi facă prinţul Charles? ). Daţi fraţilor like şi share, să vadă tot poporul!

Citeşte tot articolul »

De câteva zile de când am aflat de proiectul lui VisUrât (Redescopera Romania pe doua roti) mă chinui să citesc despre tururile lui pe drumurile patriei. Acolo am descoperit cum faima unui blogger vrea să compenseze necunoşterea, lipsa lui de experienţă într-ale călătoriei, graba şi lipsa unei pregătiri temeinice.

Non personal: VisUrat, sper să nu iei personal mesajul meu, nu am nimic personal cu tine, ci cu ce ai publicat şi cu felul în care se desfăşoară aşa-zisul proiect turistic.

Motivele declarate ale proiectului:
1. “Era clar ca motivul principal este faptul ca vrem sa ne plimbam si sa vedem toata tara”
2. “Promovarea turismului”… “Ne-am dat seama ca avem o tara extraordinara, cu zone in care frumusetea peisajelor te lasa fara cuvinte, cu monumente si ruine de mii de ani care, din cauza jigodiilor care ne conduc, nu sunt promovate destul. Asa ca le vom promova noi.”
3. “Promovarea sigurantei si respectului pe sosele”
4. Un scop caritabil

Citeşte tot articolul »

Capitala României, şi capitala Ardealului. Două oraşe în care mulţi se vor regăsi. Dar ce face omul care se trezeşte într-unul din ele, cu gândul la celălalt? Pentru studenţi, pentru cei boemi, aventurieri sau doar curioşi, am dezvoltat acest ghid al autostopului Cluj – Bucureşti. Aşadar completăm lista cu tutoriale despre autostop cu un traseu foarte frecventat de cei aflaţi la drum. Iar dacă pleci de acasă, poate te interesează şi locurile unde poţi să mănânci bine la drum.

Sunt 2 rute de a ajunge în Bucureşti:
1. Cluj-Napoca – Târgu Mureş – Braşov – Bucureşti (link)
2. Cluj-Napoca – Sebeş – Sibiu – Râmnicu Vâlcea – Piteşti – Bucureşti (link pe Google Maps; are un bug la Sibiu, dar în mare parte e bun traseul)

Fiindcă diferenţa de distanţe este mică (cam 20 de kilometri), alegerea traseului se face în funcţie de preferinţele personale, de timpul avut la dispoziţie, de maşina pe care o prindeţi (dacă prindeţi maşină care merge spre Braşov ar fi poate bine să mergeţi până acolo, chiar dacă traseul iniţial era pe Sibiu). Mai contează şi de unde pleci din Bucureşti: dacă stai în Militari, cel mai probabil nu are nici un sens să pierzi o oră pe drum până ajungi la Ikea; la fel, dacă stai la Băneasa, nu are sens să pleci din Militari.

Citeşte tot articolul »

Magiunul de Topoloveni a primit în 8 aprilie 2011 distincţia de Indicaţie Geografică Protejată Europeană iar astăzi a fost evenimentul public oficial de sărbătorire şi lansare a noii etichete. Este primul produs românesc cu acest titlu, în acest moment fiind în lucru mai multe dosare. Sperăm că peste câţiva ani lista cu aceste titluri onorifice să fie mult mai lungă.

Cu ocazia evenimentului de astăzi am putut afla o serie de poveşti despre începuturile magiunului de la Topoloveni, care se pare că a fost produs pentru prima dată în 1914. Iar actualii proprietari au crezut în 2001 că au cumpărat de fapt linia de producţie de conserve, aşadar habar nu aveau că au devenit proprietarii unei mărci de magiun.

Oamenii responsabili de succesul brandului de la Topoloveni au fost invitaţi în faţa noastră de către doamna Bibiana STANCIULOV (director general), apoi ceilalţi vorbitori s-au întrecut în a lăuda produsul (şi asta pe bună dreptate). De la domnul doctor Gheorghe MENCINICOPSCHI (director la Institutul de Cercetări Alimentare) am aflat că banala prună, dacă e din soiul potrivit, conţine tot atâţia antioxidanţi câţi are un pumn de afine. Şi lista e lungă, printre cele care merită menţionate ar fi şi Borul, element care e destul de greu de găsit în mancărurile actuale. Procesul prin care se fabrică magiunul de Topoloveni încearcă, atât cât permite de ştiinţa în acest moment, să fie cât mai puţin distructiv pentru componentele naturale ale prunei. Conţinutul de fibre al magiunului (coajă prunei, etc.) este foarte sănătos pentru eliminarea toxinelor din tractul digestiv (zică-se că cine consumă multe fibre nu are probleme cu cancerul de colon). Ba chiar ar fi potrivit şi diabeticilor fără probleme grave, aportul energetic fiind mediu.

Citeşte tot articolul »

Artistu este cel “vinovat” pentru invitaţiile care au deschis uşile Târgului de Turism al României şi evident, pentru această scurtă prezentare. Mersi

Sâmbătă pe la prânz treceam porţile de la Romexpo şi aveam primul contact cu acest târg. Vă spun de pe acum că e punctul de vedere al cuiva care a luat parte din toate unghiurile la târguri de carieră în mai multe oraşe din ţară şi unul în Germania, dar care e pentru prima dată la Târgul de turism al României şi pentru prima dată la Romexpo.

Prima impresie a fost plăcută, la fel ca şi la alte evenimente cu iz de promovare a ţării, există un colţ cu produse tradiţionale sau adoptate de mult timp şi devenite tradiţionale. Aleea negustorilor a fost binevenită pentru pofticioşii care nu au mâncat de dimineaţă. Nu pot să spun ca produsele au fost toate ieftine, dar dacă mă gândesc că cel puţin cărnurile erau naturale, parcă şi acum mi se face poftă de delicioasele bucate româneşti. Indicatoarele cu “Aleea negustorilor – târg produse tradiţionale” arată că aceste produse sunt des prezente la Romexpo, lucru care mă bucură.

Citeşte tot articolul »

E tare usor sa convingi, sa impresionezi sau sa vinzi cand ceva e deja cunoscut. La fel de usor cum este sa vezi frumusetea de mai departe si prea putin pe cea de sub ochii tai. Dealurile, satele care ne inconjoara sunt de multe ori locurile cele mai putin cunoscute. Rareori ne amintim nume sau sa putem descrie ce se afla in vecinatatea noastra. Atunci cand ne vin prieteni in vizita ne gandim cu greu la ceea ce poate fi facut in zona. Ne trezim prea usor cu ” daca am fi acolo sau dincolo” pe buze: “Ce sa faci, daca nu stam si noi in Brasov sau Sinaia; acolo as avea ce sa-ti arat, pe cand aici….!”

Aici are si el povestea lui, frumusetea lui, istoria lui. Afirmatia nu e noua, intrebarea care se pune, insa, este: Vrem sa vedem, vrem sa descoperim, vrem sa ne cunoastem pamantul pe care calcam zi de zi? sau mai bine lasa…ca e mai usor sa zici ca la noi in sat sau la noi in oras nu e nimic de vazut. Sa ma duc eu la mare la greci, ca in taul de pe vremea romanilor nu e fain sa te scalzi.

Cati dintre noi nu au avut surpriza sa-si descopere locurile natale sau adoptive prin ochii altora veniti in vizita? “Asa frumos e la noi la muzeu?! No, ca n-am stiut. De maine ma duc si eu.”

Citeşte tot articolul »

Iată 3 comparaţii între preţurile de la combustibili între SUA, Germania şi România, în funcţie de costurile implicate în preţul final (preţ pretrol nerafinat, rafinare, distribuţie şi marketing, accize şi taxe, tva):

Se vede că la noi preţul brut, înainte de taxare e mai mare cu peste 40% decât în Germania.

Preţul combustibililor în ţările europei, de pe site-ul Ministerului Economiei din Austria, aici.

Sursa aici (comunicat UNTR).