Arată și altora
  •   
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Astăzi mergem la miazăzi de Giurgiu pentru a scoate la lumină urme românești în Bulgaria. Și nu e nevoie să căutăm mult, dovezile sunt la tot pasul. Vă invit să cunoaștem o bucată din trecutul nostru, dar și al vecinilor de la sud de Dunăre.

  • Primul popas îl facem în Ruse, cel mai mare oraș bulgăresc de la Dunăre. În centrul vechi al urbei găsim un impunător monument dedicat eliberării Bulgariei de sub jugul otoman. Care e legătura cu noi?
    O conexiune veche este de pe vremea lui Mihai Viteazu, din 1595. Mișu Viteazu încearcă eliberarea orașului de sub puterea turcilor, dar cum tentativa eșuează, orașul are parte de mânia otomană și este distrus. Trec veacurile și în timpul războiului Ruso-Turc din 1877-1878, un mare merit în obținerea independenței Bulgariei îl au și trupele române. După unii istorici, am avut acolo 60 000 de soldați. Să vă spun și o picanterie? Povestea spune că la inaugurarea monumentului, datorită nerecunoștinței bulgarilor, regele Carol nu a dorit să participe la festivități.
  • Ne oprim și la 10 kilometri de Ruse, pe valea râului Rusenski Lom. Acolo găsim Mănăstirea Basarabov și biserica rupestră în care a trăit Sfântul Dimitrie cel Nou, patronul spiritual al Bucureștiului. Terenurile aparțineau lui Ioan Basarab I, primul domn al Țării Românești, motiv pentru care satul și mănăstirea îi poartă numele. Tot aici a trăit în sihăstrie cel care avea să devină sfântul Dimitrie cel Nou. Când turcii amenințau să ajungă pe acele meleaguri în 1774, pentru a le proteja, moaștele vor fi luate, cu gând de a le duce la Kiev. Românul Hagi Dimitrie, prieten cu generalul rus insistă responsabil de acest lucru, insistă ca acestea să rămână în Țara Românească. Așa se face că moaștele aproape complete rămân la București. Le găsiți în Catedrala Patriarhală. Protectorul capitalei se sărbătorește pe 27 octombrie, dată la care Dealul Mitropoliei devine neîncăpător.
  • A treia haltă de astăzi este deasupra măreaței cetăți Veliko Tarnovo, în satul cu nume albanez, Arbanasi. Puțini știu că aici aveau case, la un moment dat, 17 familii nobiliare românești. În anii 1700, satul a fost înfloritor datorită comerțului făcut în special cu Transilvania, Rusia și Polonia. În acea perioadă, domnitorii fanarioți din Țara Românească făceau constant donații comunității din Arbanasi, iar o parte dintre nobilii expulzați se refugiau temporar aici. Până astăzi au dăinuit câteva dintre casele acestora, iar eu am intrat în curtea casei care se spune că ar fi aparținut lui Constantin Brâncoveanu. La intrare este un anunț mare care ne face cunoscut fostul stăpân al reședinței. Aceasta găzduiește în zilele noastre un restaurant bulgăresc. Curtea îi este largă, lemnul este frumos îmbinat cu piatră, la fel ca în întregul sat, iar eu, ca român, am simțit o licărire de mândrie când am văzut numele lui Brâncoveanu la loc de cinste.

Istoria noastră s-a intersectat de multe ori cu cea a vecinilor de granițe. Până la un nou episod, mulțumesc Zahir Travel pentru această experiență! Voi reveni la subiectul urmelor românești în țările vecine, țineți aproape!

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Cuvinte cheie: , , .Articol scris de Florin Arjocu (fondator): vezi detalii despre autor.

Spune-ți părerea!

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong> 

necesar