În România, da la noi, sunt locuri de cazare în care nu doar stai, dormi și poate mănânci bine, ci unde trăiești o experiență în sine. Sunt acele locuri pe care nu poți să le descrii doar ca și „cazare”, sunt spații care îți rămân în minte și când cineva vrea să meargă în respectiva zonă, îți răsar imediat în gând. Vreau să vă prezint câteva dintre cele pe care am avut norocul să le încerc în ultimii ani. Sunt sigur că lista e mult mai lungă și că în final poate fi considerată o alegere subiectivă, de aceea vă invit să o completați la comentarii, dar să oferiți și argumente pentru sugestiile făcute. Mulțumesc!

Update: am completat lista cu două hoteluri care merită să fie aici, unul de pe litoral, altul din Iași.

Înainte de a începe, precizez că nu este un top. Este o listă, ordinea o puteți schimba, ideile rămân aceleași. Dacă o anumită locație nu e perfectă, este aici fiindcă m-a impresionat măcar dintr-un punct de vedere.

Iar numele cu care mă refer la unitățile de cazare nu este neaparat cel mai corect, dar este folosit „în popor”. Des aud „Îmi caut loc de cazare„, motiv pentru care am folosit și eu aceeași expresie.

1. Locul de cazare… săsesc.
Aici mi-e greu să mă refer la un singur loc, pentru că multe sate săsești oferă experiențe unice. Dar vă amintesc de Camera Ambasadorilor din Viscri și de casa unde am și dormit în această vară, la Mălâncrav 139.
Cultura săsească mă fascinează, este remarcabil felul în care acei oameni gospodari au venit din diverse zone ale Europei și au luat-o de la zero (bine, cu anumite beneficii, așadar nu chiar de la zero), au ridicat case, sate, biserici, au creat și dezvoltat obiceiuri și meșteșuguri, s-au apărat unii pe alții de invadatori. Ei sunt definiția cea mai bună a termenului comunitate. Dintre satele care ies în evidență vă spun unul din comitatul Rupea, în județul Brașov – Viscri – și unul din județul SibiuMălâncrav.
La Viscri, peste drum de casele albastre ale Prințului Charles, este una dintre casele administrate de doamna Caroline (fundația Mihai Eminescu Trust). În această casă, odată fără geamuri și locuită de rândunici, este acum și Camera Ambasadorilor. Traiul simplu dar autentic este dorit de cei din afară, la ei nu prea îl mai găsești nicăieri. În această cameră au vrut să vină în același timp și ambasadorul Germaniei, și cel am Franței. Au dat-o la pace și au venit pe rând. Iar cuibul de rândunici este tot acolo, pe tavanul camerei.

La Mălâncrav este puțin altfel. Satul este bine ascuns semnalului GSM, lucru pe care nu l-am apreciat din prima, abia într-a doua zi i-am recunoscut valoarea. Conacul Apafi, despre care eram primul din blogosferă care scria în urmă cu câțiva ani, stă lângă biserica evanghelică. Am stat la numărul 139, o casă săsească simplă. Treci de poartă, la stânga camere, la dreapta o singură cameră, a mea. Pat-ladă săsesc cu două niveluri, mobilă de pe vremuri, pe pereți goblene în limba germană sau săsească. Liniște, curățenie, mâncare bună de casă la micul dejun. La fel și seara. Este extraordinar!


2. Locul de cazare… din Sighetu Marmației (Maramureș): Pensiunea Casa Iurca de Călinești.
Familia Iurca este una dintre cele mai vechi din zonă, există documente din anul 1361. Precum țin de tradiția numelui, așa respectă și tradiția Maramureșului: la Casa Iurca de Călinești (atenție, dați sonorul încet, site-ul are muzică!) totul este făcut din lemn sculptat, mâncarea este tradițională, iar seara, dacă nu vii vara la sfârșit de săptămână, vei avea muzică și dansuri tradiționale din Țara Maramureșului și Țara Oașului. Gazde deosebite, istorie, respect pentru tradiție, mândrie. Dacă nu le veți observa din prima, măcar din discuțiile cu domnul Iurca sigur le veți sesiza. Iar dacă aveți norocul, poate vă invită și pe voi la casa părintească, în satul Călinești (Casa Iurca de Călinești, da?); aflat pe Valea Cosăului, este unul dintre ultimele locuri din Maramureș unde casele tradiționale s-au păstrat, cu tot ce cine de ele (gard, porți, etc.). V-am zis că mâncarea este delicioasă și vine la porții mari? Ajunși pe întuneric și cu stomacul agitat de foame (realizam un documentar cu Travel Mix), am fost primiți cu meniul zilei: DOI CARTOFI. Mi-am și imaginat că voi pleca mai târziu prin Sighet în căutarea unui magazin, să astâmpăr foamea. Realitatea a fost alta: platoul uriaș a fost mai mult decât ce am putut doi bărbați flămânzi să dovedim! Și aș mai mânca și acum, măcar UN CARTOF, dacă nu DOI ;)


3. Locul de cazare din Câmpulung Muscel: Pensiunea Conacul de pe Deal.
Am ajuns acolo printr-o întâmplare fericită, în această vară. Sincer, n-am știut la ce să mă aștept. Dar și dacă mergeam cu așteptări ridicate, ce am găsit acolo s-ar fi ridicat la nivelul lor. Cum îi spune și numele, Conacul de pe Deal este.. pe deal. Nu oricare deal, ci cel mai înalt din România, care cam 1000 de metri. Dacă estonienii se referă cu „cel mai înalt MUNTE al lor” la un mușuroi care atinge 300 de metri, Mățău are 1000 și nu e încă munte. Dar să revin la pensiune. Condițiile de somn sunt de calitate, la fel și baia. Mi-a plăcut tare poziționarea, faptul că am o grădină la pensiune și că din cameră se văd zările împădurite. Iar mâncarea e excelentă. Am lăsat la urmă gazdele. Unele pensiuni sunt mai primitoare, altele mai puțin. Casa de pe Deal este FOARTE PRIMITOARE. Și asta datorită gazdelor, acei oameni care pun pasiune în ce fac și încearcă să lase o impresie bună în urmă, acei simpatici oameni care nu sunt doar patroni, ci români ospitalieri. Așa cum se spune că am fi ca popor, dar… Dragilor, la Casa de pe Deal o să vă simțiți ca la voi acasă, o casă de buni gospodari.


4. Locul de cazare de pe Clisura Dunării: Pensiunea Septembrie.
Pensiunea Septembrie este un altfel de loc la graniță de țară, pe marginea frumoasei Dunări, cu fața spre sud, zâmbitoare spre sârbi. Din ce vizitasem în acea zi, am remarcat mai multe unități de cazare noi, frumoase, dar cărora le lipsea ceva. Sau poate nu le lipsea, ci aveau prea mult.. Prea multe culori amestecate, prea multe stiluri în aceeași cameră sau în restaurant. Sunte acele detalii care contează, care fac diferența între ceva superb și ceva puțin kitchios. La Septembrie nu e așa. Sora patronului lucrează într-una dintre țările nordice ca designer de interioare. Și acest lucru se vede în fiecare colț al lui Septembrie, indiferent în ce lună mergi acolo. Culorile sunt exact cele care trebuie, combinația este exact cea potrivită, aglomerațiile lipsesc, liniștea și îmbinările potrivite sunt omniprezente. Stil în design, execuție de calitate, o pensiune foarte frumoasă. Și n-am fost eu singurul care să spun asta despre ea.


5. Locul de cazare din Apusenii de Cluj, la Beliș: Pensiunea primarului (revin cu numele, l-am uitat :D).

Am ajuns acolo cu Force Tourism într-un septembrie însorit, iar unii dintre colegii de pensiune poate vor vrea să mă contrazică. Eu zis să mai așteptați puțin fiindcă… pensiunea are două puncte tari: natura și mâncarea la ceaun. Nu personalul, (să fim serioși, cât personal are o pensiune în capăt de drum?), nu băile comune (suficiente pentru a nu crea ambuteiaje), nu micul dejun (ba chiar la asta au de lucru puțin), ci cadrul natural și mâncarea de seară, gătită la ceaun. Am mâncat cel mai bun gulaș din viața mea acolo, la cina mult așteptată după o zi lungă de plimbări și vizite. Cu o seară înainte am mâncat un bun gulaș unguresc la un restaurant cu ștaif din Cluj, dar ce am servit acolo în Apusenii de Cluj, a fost fabulos. Puteți să mă contraziceți, dar așa a zis limba mea.
Iar natura.. natura m-a lăsat cu fiori pe coloană. Parcă eram din nou în 2004 cu grupul de portughezi pe Cheile Nerei și descopeream peisaje pe care nu aș fi crezut că le voi vedea în România. Orele dimineții cu ceața peste lac, cu soarele care își face curaj să bată printre brazii rari, sunt de absorbit clipă cu clipă, secundă cu secundă.


Ultimele două locuri se adresează mai ales bucureștenilor, fiind locuri des frecventate de ei.


6. Locul de cazare de pe Valea Doftanei: ATRA.
Despre ATRA am mai scris aici, dar cred că nu e destul. Exemplul ei trebuie dat mai departe.
Pe marginea lacului se întinde gazonul tuns, undeva este o vatră pentru foc de tabără, iar semeață se ridică pensiunea. Nu seamănă cu nimic ce ați mai văzut în România, motiv (unul dintre ele) pentru care a și câștigat premii de arhitectură, dar și premiul Pensiunea Anului în România. Calitatea ridicată a pensiunii este asortată cu cea a mâncării. Aici vii să mănânci „cu fițe”, iar dacă ești pregătit pentru asta, cu siguranță nu vei fi dezamăgit. Ba dimpotrivă, s-ar puta să mai visezi la unele dintre bunătățurile de acolo, așa cum încă visez eu acea supă de fructe de mare.. :)


7. Locul de cazare din Sinaia: Hotel Cumpătu.
Este un hotel mic pe care îl recomand. Nu fiindcă l-am văzut recent, ci pentru că Hotel Cumpătu merită. După ce am trecut cu vederea preferința personală de a interzice vânătoarea (hotelul este deținut de un pasionat al acestui.. sport, așadar este decorat cu o mulțime de trofee, acesta fiind și singurul lucru pe care i-l pot cumva reproșa (dacă pot spune astfel)), am descoperit servicii de înaltă clasă și o atmosferă foarte plăcută. Camera este fie cu vedere spre culmile Caraimanului, fie spre pădurea din est, salteaua este excelentă, personalul se poartă cu mănuși de catifea, mâncarea este excepțională. Am zis personal bine pregătit? Da, aici îl găsiți, sunt oameni care știu să servească, care știu să fie atenți și să răspundă imediat unei cereri, care respectă protocolul și au mereu zâmbetul pe buze. În cartea de impresii pe care grupul nostru a început-o, m-am referit la ei cu „personal care inspiră respect„. Credeți-mă că nu am glumit, chiar așa e, de la simpaticii care stau la recepție, până spre vârful ierarhiei hotelului, la doamna Mariana care ne-a primit cu brațele deschise și mereau a fost atentă la nevoile noastre.


7. Locul de cazare din Iași: Hotel Unirea.
La Iași am avut norocul ca la ultima vizită să stau în centru, în Piața Unirii. Piața nu strălucește, se vede încă aerul industrial al anilor trecuți, dar este un punct simbolic prin numele ei, iar avantajul este că de acolo se poate ușor pleca în direcții interesante: de acolo pornește aleea Alexandru Lăpușneanu cu Muzeul Unirii și Anticariatul Grumăzescu, iar în altă direcție ajungi ușor la Mitropolie – 3 Ierarhi – Palatul Culturii. Nu mai zic și de clădirea proiectată de Eiffel din piață. În piață mai este și un hotel înalt, care de afară poate nu spune multe, dar poveștile încep abia după ce îi treci pragul. Se numește Hotel Unirea și punctele lui tari sunt serviciile, spa-ul de calitate (piscina a fost grozavă pentru înviorare) și restaurantul. Cel din urmă nu este un oarecare restaurant, ci unul panoramic, e la etajul 13 dacă nu mă înșel. Stai la masă, servești bucate alese (și nu glumesc), dar și vezi orașul de sus. Revin la piscină și zona SPA: mi-a plăcut atât de mult felul în care mi-am început zilele petrecute acolo încât și după câteva luni, încă mai am pe Facebook cover-ul cu piscina. Nu e o întâmplare. Mi-a plăcut și faptul că nu poți intra în apă fără cască, iar dacă nu ai, o poți cumpăra (parcă era 7 lei) sau o poți închiria.

8. Locul de cazare din Mamaia: Hotel Vega.
În stațiunea cu nume ca alintul bunicuțelor simpatice, Mamaia, am dat de un hotel care se luptă să fie de cinci stele reale. Și reușește, cu toate că mai are și piedici, mai ales din partea vecinilor clasați mult inferior. La Vega am găsit un personal așa cum mi-aș dori să văd peste tot, cu un manager deschis la propuneri diverse, cu o piscină exterioară interesantă în jurul căreia mergea o mașină în filmul Nea Mărin miliardar. Oamenii au preluat un hotel clasic, dar l-au transformat într-unul care te primește mai mult decât bine, în care vei uita de griji. Unul dintre cele mai tari puncte ale hotelului este că ei s-au gândit la un serviciu de înaltă calitate: ieșirea în larg cu cel mai mare velier de pe țărmul românesc, Velierul Adornate. Am fost cu el și nu pot decât să vă doresc și vouă să faceți acest lucru, este o experiență superbă!

Lista e deschisă, așteaptă propunerile voastre. Unde? În comentariile de mai jos.
PS: nu uitați să și argumentați sugestiile!


Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Cuvinte cheie: , .Articol scris de Florin Arjocu (fondator): vezi detalii despre autor.

11 gânduri despre “Locuri de cazare care te dau pe spate

  1. Sighisoara: Casa Richter
    Sibiu: Villa Santa Maria
    Rimetea: Dr. Demeter
    prinse toate intr-un tur de vara prin Transilvania si le recomand cu caldura

    Răspunde
  2. Pingback: De pe blogurile de travel adunate (29)

  3. Buna ziua,
    Sunt la primul contact cu „Drum liber”.Daca pot fi de folos cu vre o
    informatie,o voi face cu placere.
    Rugaminte;poate cineva sa ma ajute cu informatii despre pensiuni (locatii,case)unde se pot manca preparate din productie proprie(ferma,gradina,livada,vie)?!
    Multumes anticipat.

    Răspunde
    • Pot doar sa va spun ca mai ales in satele sasesti, in casele sasesti pregatite pentru cazare, veti avea parte de mancare „din curte”. Mai am gasit de-a lungul timpului si alte pensiuni cu astfel de servicii, dar nu am facut o lista si nu imi amintesc.

      Răspunde
  4. M-am uitat pe booking.com si pe alte site-uri la pareri despre Pensiunea Atra Doftana si nu prea mai inteleg nimic. Mai toata lumea se plange de ceva, dar e f misto. Am inteles ca e super locatie doar ca la caldura, dotari in camera, curatenie si drum de acces stau prost spre foarte prost (pentru 5 stele). A fost cineva de curand? Care este situatia adevarata? Parca as face o vizita in mai.

    Răspunde
  5. Ma bucur ca oamenii sunt din ce in ce mai informati cand se pleaca intr-o vacanta, fie ea si de scurta durata, dar nu credeti tot ce se scrie!
    Hai sa spunem asa:
    Daca te hotarasti sa faci o vizita la Atra, Alex noi te asteptam cu drag.
    In cazul in care nu iti place ce gasesti aici, nu platesti cazarea pentru prima noapte….iar daca iti place, te rog sa ne scri parerea ta obiectiva.
    Asteptam o cerere de rezervare ferma la info@atradoftana.ro. Multumesc
    Catalina Cioroba Manager Atra Doftana

    Răspunde

Spune-ți părerea!

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong> 

necesar