Drum liber – Vezi România cu alţi ochi

Capitala României, şi capitala Ardealului. Două oraşe în care mulţi se vor regăsi. Dar ce face omul care se trezeşte într-unul din ele, cu gândul la celălalt? Pentru studenţi, pentru cei boemi, aventurieri sau doar curioşi, am dezvoltat acest ghid al autostopului Cluj – Bucureşti. Aşadar completăm lista cu tutoriale despre autostop cu un traseu foarte frecventat de cei aflaţi la drum. Iar dacă pleci de acasă, poate te interesează şi locurile unde poţi să mănânci bine la drum.

Sunt 2 rute de a ajunge în Bucureşti:
1. Cluj-Napoca – Târgu Mureş – Braşov – Bucureşti (link)
2. Cluj-Napoca – Sebeş – Sibiu – Râmnicu Vâlcea – Piteşti – Bucureşti (link pe Google Maps; are un bug la Sibiu, dar în mare parte e bun traseul)

Fiindcă diferenţa de distanţe este mică (cam 20 de kilometri), alegerea traseului se face în funcţie de preferinţele personale, de timpul avut la dispoziţie, de maşina pe care o prindeţi (dacă prindeţi maşină care merge spre Braşov ar fi poate bine să mergeţi până acolo, chiar dacă traseul iniţial era pe Sibiu). Mai contează şi de unde pleci din Bucureşti: dacă stai în Militari, cel mai probabil nu are nici un sens să pierzi o oră pe drum până ajungi la Ikea; la fel, dacă stai la Băneasa, nu are sens să pleci din Militari.

Citeşte tot articolul »

Dacă alţii au scris despre prima lor mutare, la propriu, eu o să vă scriu despre prima mea mutare… temporară. Vă voi povesti despre prima călătorie lungă, peste noapte, pe soare, dar şi pe vreme rea, la ocazie, în locuri nemaiumblate până atunci de mine.

Era cândva în vara anului 2005 şi primeam de la Marinela provocarea de a merge în nordul Bucovinei, într-un sat aflat la câţiva kilometri de graniţa cu Ucraina, să mănânc cireşe.

Nu cireşele erau de fapt factorul care m-a convins să fac acest drum, ci faptul că nu mai fusesem în Bucovina până în acel moment şi avea să fie o mare provocare drumul.

Hai să vedem cum a fost drumul. Cum harta zicea că am mai mult de 700 de kilometri de parcurs pe ruta aleasă (Timişoara – Oradea – Cluj – Bistriţa – Suceava – Rădăuţi şi încă 30 de km spre nord de acolo), am horărât că o oprire la mijlocul drumului ar fi foarte bună. Aşa am şi făcut, am stabilit opriri atât la dus, cât şi la întors, în Cluj, la cămine în Observator. Cristina era o amică care a pus un pat la dispoziţia călătorului, îi mulţumesc!

Plec seara din Timişoara, noapte sunt în Cluj. Dimineaţa următoare, pe jumătate adormit, plec de la primitorul cămin să continui drumul. Aflu că 2 autubuze mă vor duce din Observator pînă la ieşirea din Cluj spre Bistriţa (via Dej). Dar lucrurile nu aveau să fie aşa simple, că eu adormit şi obişnuit cu compostoarele automate din Timişoara, am crezut că nu am compostat biletul şi l-am compostat de 2 ori. Schimb autobuzul şi ghici ce? Controlorii nu erau adormiţi şi găsind un accent diferit de-al localnicilor, au găsit de cine să se lege. Eu compostasem un bilet în 2 autobuze… de 3 ori Amendă şi plată pe loc, parcă 200 000 (erau încă în vigoare lei vechi).

Citeşte tot articolul »

Notă: Închei cu aceste povestiri seria de 3 articole despre autostop, articole în care am cuprins cam tot ce ai nevoie să ştii la drum:
1. Prezentare generală, motive, ce câştigi din această experienţă
2. Cum faci autostopul? Metodele pe care le practic eu în diverse situaţii, în România sau pe autostrăzi
3. Întâmplări trăite pe drum (articolul acesta)

După primele 2 părţi pe tema autostopului, spre că o parte dintre voi vedeţi puţin altfel această metodă alternativă de transport. Aici voi prezenta câteva întâmplări trăite de mine în călătoriile cu autostopul. Probabil momente care m-au marcat, că ce e banal nu merită spus. Numai bune de spus nepoţilor.

Cazul 1. Vin din Franţa, ajung uşor la graniţa cu Italia. Citeşte tot articolul »

Notă: Textul acesta face parte dintr-o serie de 3 articole detaliate despre autostop, articole în care am cuprins cam tot ce ai nevoie să ştii la drum:
1. Prezentare generală, motive, ce câştigi din această experienţă
2. Cum faci autostopul? Metodele pe care le practic eu în diverse situaţii, în România sau pe autostrăzi (articolul acesta)
3. Întâmplări trăite pe drum

După ce am prezentat câteva dintre motivele care te pot convinge să încerci mersul cu autostop-ul, urmează o descriere pas cu pas e procesului. Cum printr-un comentariu la partea 1 Mihai cerea sfaturi, voi încerca să îi răspund şi lui pentru călătoria lui cu autostopul de la Bucureşti la Viena în cadrul articolului, cred că e o rută destul de comună pentru a fi de folos şi altora.

Mersul la ocazie are la bază un lucru: încrederea.

Citeşte tot articolul »

Update, 23 februarie 2012: Simt nevoia de a explica ce înțeleg eu prin autostop. Austostopul este un schimb, un ajutor reciproc, o negociere în urma căreia ambele părți câștigă. Vreau să fie clar acest lucru și sunt convins că în marea majoritatea a situațiilor, chiar așa se întâmplă. Presa a preluat idei despre autostop, dar nu doar o dată am văzut mesajul acesta lipsind. Între şofer şi călătorul autostopist trebuie să fie la mijloc un grad considerabil de respect. Călătorule, nu uita acest lucru! Aceeaşi rugăminte o am şi pentru stimabilii şoferi care citesc aceste rânduri.
Este singura metodă prin care despărţirea va lăsa un gust plăcut celor doi. Vreau să rămân cu amintirea unui om interesant care are o poveste, de la care poate am învăţat ceva sau căruia i-am împărtăşit unele experienţe noi, un stil de viaţă mai puţin văzut şi împreună am câştigat câteva minute-ore plăcute!

Închei pledoaria mea prin a-ţi dori spor la citit!

Notă: din cauză că articolul este foarte lung, l-am spart în 3 părţi, acesta fiind primul articol din serie:
1. Prezentare generală, motive, ce câştigi din această experienţă (articolul acesta)
2. Cum? Metodele pe care le practic eu în diverse situaţii, în România sau pe autostrăzi
3. Întâmplări trăite pe drum

Citeşte tot articolul »