Traseul Cluj - Bucuresti pe 2 rute (via Brașov sau via Sibiu)

Capitala României, și capitala Ardealului. Două orașe în care mulți se vor regăsi. Dar ce face omul care se trezește într-unul din ele, cu gândul la celălalt? Pentru studenți, pentru cei boemi, aventurieri sau doar curioși, am dezvoltat acest ghid al autostopului Cluj – București. Așadar completăm lista cu tutoriale despre autostop cu un traseu foarte frecventat de cei aflați la drum. Iar dacă pleci de acasă, poate te interesează și locurile unde poți să mănânci bine la drum.
Citește mai departe

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Dacă alții au scris despre prima lor mutare, la propriu, eu o să vă scriu despre prima mea mutare… temporară. Vă voi povesti despre prima călătorie lungă, peste noapte, pe soare, dar și pe vreme rea, la ocazie, în locuri nemaiumblate până atunci de mine.

Era cândva în vara anului 2005 și primeam de la Marinela provocarea de a merge în nordul Bucovinei, într-un sat aflat la câțiva kilometri de granița cu Ucraina, să mănânc cireșe.

Nu cireșele erau de fapt factorul care m-a convins să fac acest drum, ci faptul că nu mai fusesem în Bucovina până în acel moment și avea să fie o mare provocare drumul.

Hai să vedem cum a fost drumul. Cum harta zicea că am mai mult de 700 de kilometri de parcurs pe ruta aleasă (Timișoara – Oradea – Cluj – Bistrița – Suceava – Rădăuți și încă 30 de km spre nord de acolo), am horărât că o oprire la mijlocul drumului ar fi foarte bună. Așa am și făcut, am stabilit opriri atât la dus, cât și la întors, în Cluj, la cămine în Observator. Cristina era o amică care a pus un pat la dispoziția călătorului, îi mulțumesc!

Plec seara din Timișoara, noapte sunt în Cluj. Dimineața următoare, pe jumătate adormit, plec de la primitorul cămin să continui drumul. Aflu că 2 autubuze mă vor duce din Observator pînă la ieșirea din Cluj spre Bistrița (via Dej). Dar lucrurile nu aveau să fie așa simple, că eu adormit și obișnuit cu compostoarele automate din Timișoara, am crezut că nu am compostat biletul și l-am compostat de 2 ori. Schimb autobuzul și ghici ce? Controlorii nu erau adormiți și găsind un accent diferit de-al localnicilor, au găsit de cine să se lege. Eu compostasem un bilet în 2 autobuze… de 3 ori :D Amendă și plată pe loc, parcă 200 000 (erau încă în vigoare lei vechi).

Citește mai departe

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Notă: Închei cu aceste povestiri seria de 3 articole despre autostop, articole în care am cuprins cam tot ce ai nevoie să știi la drum:
1. Prezentare generală, motive, ce câștigi din această experiență
2. Cum faci autostopul? Metodele pe care le practic eu în diverse situații, în România sau pe autostrăzi
3. Întâmplări trăite pe drum (articolul acesta)

După primele 2 părți pe tema autostopului, spre că o parte dintre voi vedeți puțin altfel această metodă alternativă de transport. Aici voi prezenta câteva întâmplări trăite de mine în călătoriile cu autostopul. Probabil momente care m-au marcat, că ce e banal nu merită spus. Numai bune de spus nepoților.

Cazul 1. Vin din Franța, ajung ușor la granița cu Italia. Citește mai departe

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Notă: Textul acesta face parte dintr-o serie de 3 articole detaliate despre autostop, articole în care am cuprins cam tot ce ai nevoie să știi la drum:
1. Prezentare generală, motive, ce câștigi din această experiență
2. Cum faci autostopul? Metodele pe care le practic eu în diverse situații, în România sau pe autostrăzi (articolul acesta)
3. Întâmplări trăite pe drum

După ce am prezentat câteva dintre motivele care te pot convinge să încerci mersul cu autostop-ul, urmează o descriere pas cu pas e procesului. Cum printr-un comentariu la partea 1 Mihai cerea sfaturi, voi încerca să îi răspund și lui pentru călătoria lui cu autostopul de la București la Viena în cadrul articolului, cred că e o rută destul de comună pentru a fi de folos și altora.

Mersul la ocazie are la bază un lucru: încrederea.

Citește mai departe

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Update, 23 februarie 2012: Simt nevoia de a explica ce înțeleg eu prin autostop. Austostopul este un schimb, un ajutor reciproc, o negociere în urma căreia ambele părți câștigă. Vreau să fie clar acest lucru și sunt convins că în marea majoritatea a situațiilor, chiar așa se întâmplă. Presa a preluat idei despre autostop, dar nu doar o dată am văzut mesajul acesta lipsind. Între șofer și călătorul autostopist trebuie să fie la mijloc un grad considerabil de respect. Călătorule, nu uita acest lucru! Aceeași rugăminte o am și pentru stimabilii șoferi care citesc aceste rânduri.
Este singura metodă prin care despărțirea va lăsa un gust plăcut celor doi. Vreau să rămân cu amintirea unui om interesant care are o poveste, de la care poate am învățat ceva sau căruia i-am împărtășit unele experiențe noi, un stil de viață mai puțin văzut și împreună am câștigat câteva minute-ore plăcute!

Închei pledoaria mea prin a-ți dori spor la citit!

Notă: din cauză că articolul este foarte lung, l-am spart în 3 părți, acesta fiind primul articol din serie:
1. Prezentare generală, motive, ce câștigi din această experiență (articolul acesta)
2. Cum? Metodele pe care le practic eu în diverse situații, în România sau pe autostrăzi
3. Întâmplări trăite pe drum

Citește mai departe

Share and Enjoy !

0Shares
0 0