Drum liber – Vezi România cu alţi ochi

Notă: din cauză că articolul e foarte lung, l-am spart în 3 părţi, acesta fiind primul articol din serie:
1. Prezentare generală, motive, ce câştigi din această experienţă
2. Cum? Metodele pe care le practic eu în diverse situaţii, în România sau pe autostrăzi
3. Întâmplări trăite pe drum

Vreau să îţi prezint la început 5 situaţii în care poate te încadrezi şi tu:

1. Spui că preţul pentru transport e cam mare, că nu îţi permiţi să călătoreşti cât ai vrea.
2. Lucrezi până vineri seara şi vrei totuşi să pleci pentru sfârşitul de săptămână, dar ultimul tren a plecat cu două ore mai devreme. Următorul e mâine la prânz, şi aproape ca nu mai merită să pleci, până atunci va fi trecut o jumătate de zi din timpul tău liber
3. Vrei să călătoreşti într-o zonă care nu are acces la reţeaua feroviară
4. Vrei să mergi într-un loc care e accesibil transportului în comun doar cu autobuze particulare, dar care circulă rar
5. Vrei să îmbini utilul cu plăcutul, să călătoreşti şi să cunoşti oameni, să interacţionezi cu zeci de oameni din toate mediile sociale şi vârstele, unii dintre ei cu personalităţi foarte interesante, poate mari amatori de călătorii şi ei. Consideri că drumul nu trebuie să fie plictisitor şi doar o “unealtă” care te ajută în a ajunge la destinaţie.

Dacă eşti cuprins în măcar una dintre situaţii, cred că ai motive să citeşti articolul. Dacă nu eşti cuprins în lista de mai sus, din articol poţi vedea o metodă de transport preferată de câţiva oameni, cărora li se spune uneori că sunt “curajoşi”.

Eu te provoc să gândeşti altfel. Să ai mai multă încredere în tine şi să citeşti mai departe. Apoi să şi încerci.

Cei care au fost mai curioşi şi au dat click pe 118 000 km probabil ştiu că mă refer la o metodă de transport alternativă – mersul la ocazie (ia-mă-nene, hitchhiking).

De ce?
Motivul iniţial a fost costul 0 (zero), dar în timp nu a mai fost cazul şi am descoperit alte avantaje pe care la început nu le vedeam, iar mersul la ocazie s-a transformat într-un obicei pozitiv.

Acum, cele mai importante motive pentru care merg la ocazie sunt:
1. Flexibilitatea. Este de departe cel mai important argument al alegerii acestei metode de transport. Plec când vreau, merg unde vreau, opresc unde vreau. Ziua, noaptea, pe ninsoare, pe ploaie, în miezul verii sau de sărbatori, inclusiv în noaptea de Înviere.

2. Rapiditatea. În comparaţie cu un trenul, pe rutele principale eu ajung mai rapid. Nu este o regulă, dar de multe ori se întâmplă aşa. Cine are răbdare să meargă din Timişoara în Iaşi cu trenul? 17 ore parcă face. Poţi ajunge cu autostopul în 12, 13. De ce să pierzi timpul schimbând trenuri şi aşteptând în gări câte 2-3 ore?

3. Comfortul şi igiena. Spre deosebire de unele trenuri care nu pot să îţi ofere prea mult comfort din cauza aglomeraţiei, sau poate nu sunt prea curate, ori chiar ai “colegi” de compartiment posesori al unor duhori nu prea plăcute, majoritatea maşinilor sunt curate, ai locul tău în care stai în condiţii decente, poate chiar deosebite. Vara ai şanse să nu te topeşti de căldură într-o maşină cu climă, iar iarna este aproape imposibil ca maşina să nu aibă încălzire.

4. Lipsa altui mijloc de transport în acea zonă sau la acea oră. Sunt factori dominanţi ce te ajută să alegi mersul la ocazie când vrei să mergi spre Semenic, noaptea, sau spre Bâlea Lac, tot noaptea. Sau acasă la părinţi, în noaptea de Înviere. Cum ajungi la Vadu (pe litoral, la N de toate staţiunile cunoscute) fără să ai un autobuz sau tren în zonă? Iar de acolo poţi ajunge uşor la Gura Portiţei, pe uscat (puţini oameni ştiu de acest traseu, îl voi prezenta cândva să rămână în arhivele Google pentru oricine e interesat).

5. Faptul că pot cunoaşte oameni foarte interesanţi, cu experienţe care de care mai ciudate sau deosebite, unii cu care vei vrea să păstrezi legătura şi pe viitor. Am cunoscut o mulţime de oameni, iar câţiva sunt deosebiţi. Afli poveşti geniale, cu unii şoferi râzi cu multă poftă, afli de locuri pe care nu le-ai văzut, poate înveţi din experienţa lor de viaţă.

6. Poţi trece prin unele experienţe fantastice. Cum ar fi să trăieşti 24 de ore într-un TIR în deplasare, pe autostrăzile Europei? Eu am cunoscut această experienţă de două ori, odată de la graniţa Franţei cu Italia (Ventimiglia) şi odată de la Ljubljana, până în diverse oraşe din România. TIR-ul îţi oferă foarte mult comfort datorită faptului că are 2 paturi iar scaunele sunt foarte ergonomice. Cum ar fi să dormi în spate într-un microbuz timp de 4-5 ore, întins, iar la destinaţie (Constanţa şi Bucureşti în cazul meu) să te simţi fresh, numai bun de a continua drumul?

După vreo 7 ani de experienţă şi 118 000 de km parcurşi cu autostopul atât prin ţară, cât şi prin alte 16 state din Europa am ajuns să mă consider aproape “profesionist” în mersul la ocazie. Evident că şi metodele folosite la drum s-au mai schimbat în timp, le-am rafinat pentru a obţine maximul de rezultate.

Ca să vă convingeţi că funcţionează, enumăr pe câţiva dintre oamenii cu care am mers cu plăcere la ocazie (ordine aleatorie): David (poate îl ştiţi de pe Twitter ca @omfericit), Sorin (Timişoara), Andreea (Timişoara), Ghanima (Bucureşti), Ştefan (Braşov), Hanlu (China), Pleată (Timişoara/Rakovnik), Hellen (Timişoara), Adela (Cluj), Ionuke (Cluj), Sergiu (Timişoara), Sergiu şi Diana (Timişoara), Felicia (Timişoara), Andra (Bucureşti), Cristina (Braşov), Andrei (SUA), Lisa (Germania), Andy (Germania), Neil (Anglia), Sian (Anglia).

Mâine va apărea partea a II-a – metodele folosite de mine la mersul cu autostopul.

Florin

Articole asemănătoare: