Drum liber – Vezi România cu alţi ochi

După ce am prezentat câteva dintre motivele care te pot convinge să încerci mersul cu autostop-ul, urmează o descriere pas cu pas e procesului. Cum printr-un comentariu la partea 1 Mihai cerea sfaturi, voi încerca să îi răspund şi lui pentru călătoria lui cu autostopul de la Bucureşti la Viena în cadrul articolului, cred că e o rută destul de comună pentru a fi de folos şi altora.

Mersul la ocazie are la bază un lucru: încrederea.

Încrederea şoferului că eşti “demn” de a fi luat, şi pe cealaltă parte, încrederea ta în cel care te ia cu maşina. Să nu uităm nici încrederea ta în forţele proprii care îţi dă putere să rezolvi orice ar putea apărea pe parcurs şi te scote la liman din orice situaţie.
De obicei şoferul decide dacă vrea să te ia sau nu (cu unele excepţii), iar dacă nu îi pari de încredere ai foarte mari şanse să nu oprească. În cazul unui cuplu care călătoreşte cu maşina e posibil ca fata să ia decizia de a opri.

Cred că e foarte clar până aici, hai să vedem etapele pe care le urmez eu când mă hotărăsc să plec undeva. E foarte importantă pregătirea de dinainte, poate face diferenţa între a ajunge rapid şi a greşi drumul.

1. Aleg destinaţia. Aproape niciodată nu mi s-a întâmplat să merg la întâmplare, să nu am un loc ca destinaţie. Fără să îţi dai seama, dar dacă faci cunoscut acest lucru pleci cu un plus de încredere în faţa şoferului. Presupun că mereu ştii unde trebuie să ajungi, vorba aceea (tradusă de mine) “dacă nu ştii unde trebuie să ajungi, orice drum te va duce acolo [unde trebuie să ajungi]“, adică vei interpreta că trebuia să ajungi acolo unde ai ajuns, că doar nu ai avut o ţintă stabilită înainte. Să zicem că noi plecăm din Bucureşti şi mergem la Viena.

2. Pregătirea traseului
Pentru a găsi cele mai bune rute, eu folosesc o combinaţie de site-uri.
viamichelin.com – un ghid foarte bun, de obicei da rezultate de calitate; cunoaşte şi destul de multe drumuri din România.
În stânga avem partea de căutare a drumului, foarte simplă de folosit. De unde, până unde, căutare şi probabil avem deja traseul.
În câmpul Town, City, Postcode… completezi oraşul. Aplicaţia cere să selectezi şi ţara (Country).
Am folosit combinaţia Bucureşti / Romania pentru locul de plecare şi Wien / Austria pentru destinaţie.
Apeşi Search şi poţi studia traseul găsit. Pentru oraşe intermediare prin care vrei să treci foloseşte Show Stopovers.

Dacă dai click pe harta, vei vedea vedea mai detaliat cursul tău. Foloseşte Zoom (+) ca să vezi mai multe oraşe din drumul tău.

Vom putea observa că Viamichelin ne indică traseul Bucureşti – Piteşti – Râmnicu Vâlcea – Sibiu – Deva – Arad – Nădlac (punct de frontieră) – Szeged – Budapesta – Gyor – Viena.

maps.google.com – probabil toată lumea a folosit măcar o dată hărţile Google; se lucrează similar cu Viamichelin, dar întâi trebuie să selectezi Get Directions pentru a te lăsa să cauţi o rută. Dacă nu e traseul care crezi că e cel mai bun (se poate întâmpla) – foloseşte locaţii intermediare. Eu am vrut să îmi arate acelaşi traseu indicat de Viamichelin şi am adăugat ca oraşe intermediare Sibiu şi Arad.

maps.yahoo.com – similar cu maps.google.com

Ruta pe care o caut eu trebuie să fie circulată şi să nu fie prea ocolitoare. Sunt situaţii în care o rută puţin ocolitoare este mai bună decât cel mai scurt drum din cauză că e un drum european, cuprinde o autostradă sau poate drumul direct este deteriorat sau în lucru, iar multe maşini îl vor ocoli.

Ce mi-a găsit Viamichelin este o rută foarte bună pentru plecarea din Bucureşti. Probabil este cel mai folosit drum de transportatorii de mărfuri care pleacă din capitală în curse internaţionale.

3. “Foile de drum”

Pregătirea lor este o etapă foarte importantă. Eu numesc “foi de drum” acele foi pe care îmi scriu oraşele prin care trec. Probabil aţi mai văzut la marginea oraşelor tineri care ţin în mână cartoane sau hârtii cu oraşul unde merg. Este o practică puţin folosită de navetiştii care merg pe distanţe scurte, dar nu ne comparăm cu ei, noi mergem la drum lung şi suntem în altă categorie.

Din lista de oraşe generată de aplicaţia folosită de noi alegem pe cele mai mari în care suntem dispuşi să oprim. Nu mă refer neaparat la a intra în acel oraş, ci de a opri sau schimba maşina în preajma acelui oraş. Când mergi pe trasee lungi internaţionale, vei merge pe autostrăzi. Evită să intri în oraşele de pe drum şi foloseşte-le doar ca repere pentru a “agăţa” şoferii care merg spre acele oraşe. Discută de pe drum cu ei şi explică-le unde mergi şi ce vrei. Poate chiar au hărţi detaliate care au marcate inclusiv benzinăriile sau parcările.

Aceste oraşe “alese” le vom folosi la foile de drum. Cum probabil există mai multe metode, am şi eu una. Experienţa mi-a arătat că e foarte practic să folosesc foi A4 pe care să scriu cât mai mare posibil, de tipar, numele a 2 (uneori 3 dacă sunt nume foarte scurte) oraşe prin care trec. Un oraş scris în jumătatea de sus a foii, unul în jumătatea de jos. O să vedeţi că în felul acesta veţi putea avea mereu o pereche cu următoarele 2 oraşe ce urmează în drumul vostru.

Când eşti deja în primul oraş de pe foaia ta, îndoi pe jumătate foaia astfel încât să rămână doar oraşul care urmează, iar pe acesta îl “împerechezi” cu următorul oraş de pe foaia următoare. O să vă daţi seama mai bine dacă încercaţi.

De-a lungul timpului eu am folosit markere de culoare roşie, albastră, verde sau neagră. Sunt practice acele markere cu vârful lăţit, vei scrie mai repede cu ele.

Facem hârtiile:
1. Piteşti – Vâlcea
2. Sibiu – Sebeş (am folosit şi oraşul Sebeş fiindcă este între Sibiu şi Deva, dar ce mă interesează mai mult e ca are o intersecţie cu drumul principal ce duce la Cluj. Intersecţia este foarte aglomerată unde se circulă cu viteză mică, iar maşinile care vin dinspre Cluj spre Deva probabil vor merge pe acest drum, deci avem mai multe maşini pe ruta noastră)
3. Deva – Arad
4. Budapest – Wien / Vienna (alege mai bine o variantă internaţională, că e mai probabil să o foloseşti după ce ai ieşit din ţară, deci o vor vedea mai degrabă străinii)

Foile de drum arată şoferului că ai o destinaţie! Foloseşte-le!

Colecţionează foile de drum, îţi vor fi amintiri foarte plăcute! Vei avea ce povesti nepoţilor, dar le vei şi putea arăta pe unde ai fost şi cum. Eu am strâns în 2 ani un teanc gros de foi cu care mă mândresc.

4. Pregătirea echipamentului, bagajului
Obligatoriu foloseşti rucsacul. Fie că te poţi descurca cu unul mai mic, de 30-40 de litri, ori unul de 60-80, asta în funcţie de anotimp, locaţie şi durata călătoriei (aici e articolul despre alegerea unui rucsac). Am scris un articol doar despre cum se “face” rucsacul, citeşte-l. Trebuie să te gândeşti foarte bine la condiţiile meteo. Să fii pregătit pentru orice ar putea apărea pe drum. Dacă e vară îţi iei haine uşoare şi practice. La drum e bună o vestă de biciclist (în cazul în care trebuie să mergi pe drum, noaptea), o pelerină de ploaie (cu 70 de ron îţi iei un Solitaire, dar găseşti şi modele mai ieftine).

Întotdeauna să ai harta ţării sau a Europei! Dacă mergi în România ţine cu tine harta României. Nu e grea, dar te poate ajuta să îţi stabileşti trasee şi dacă nu ai internet, iar pe drum sigur nu ai hărţile Google la dispoziţie. Iar dacă schimbi puţin traseul, harta te poate ajuta. Eu am de obicei cu mine harta Europei şi harta României. Deşi au fost momente când am avut nevoie de hărţi mai detaliate ale regiunii sau ţării respective, m-am descurcat şi aşa. Am folosti hărţile din benzinării sau ale şoferilor (şoferii prefesionişti probabil au asemenea hărţi) pentru a căuta benzinării sau puncte de plată ale autostrăzii (problemă pe care trebuie să o rezolvi când eşti într-un oraş şi vrei să pleci pe autostradă). Mie nu îmi rentează să car hărţile detaliate din 5 ţări într-o călătorie până în Spania, aşa că mă adaptez pe drum.

Revin la ideea de rucsac. El este unul dintre lucrurile care te deosebesc de ceilalţi “ocazionişti”. Tu vrei să transmiţi ideea că eşti un călător pregătit, că ştii ce vrei. Rucsacul arată că mergi la drum cu bagaj, deci ai un scop, ai obiecte personale grupate frumos şi eşti pregătit de o călătorie (câştigi încredere).

5. Singur sau cu coechipier? Să fim doi, trei, mai mulţi?
Cel mai bine se merge în echipă de 2. Ideal e să fie băiat şi fată. Motive sunt mai multe: la un drum lung e bine să ai companie, să ai cu cine schimba o vorbă, să ai cu cine glumi sau pur şi simplu să mai fie o prezenţă lângă tine; un alt motiv e că prezenţa unei fete îţi dă mai multe şanse ca o maşină să oprească – şoferul are mult mai multă încredere într-un cuplu decât într-un tip singur sau un grup de 2 băieţi, de care ar putea să îi fie frică să nu cumva să fie “meseriaşi ieşiţi la lucru = cules de portofele şi telefoane”

În majoritatea drumurilor eu am mers singur fiindcă e greu să găseşti pe cineva care poate şi vrea să călătorească aşa mult în felul acesta. Majoritatea oamenilor sunt limitaţi de timp şi nu îşi dau seama că activităţile se pot grupa pentru a obţine timpul de a călători. Şi multora le e frică (voi ajunge şi la a prezenta frica).

Se poate merge şi în grupuri mai mari (3 sau 4), dar deja te limitezi la 1. maşinile care au loc pentru atâţia oameni, şi 2. şoferii care sunt dispuşi să ia 3, 4; cu atât mai greu cu cât sunteţi 4 băieţi.

Din motive puţin evidente nu aş indica fetelor singure să meargă prea mult la ocazie, singure. Asta nu înseamnă că nu cunosc fete care practică acest obicei, de exemplu Alise (Riga), sau din Cluj – Gilly, din Timişoara – Hellen. Lista poate continua.

Cel mai bine e pereche, tip şi tipă.

6. Plecăm la drum. Unde stau, cum “iau” maşină?
Locul unde vei sta la ocazie depinde de câţiva factori, de exemplu diferă stilul de călătorie dacă ai autostrăzi pe drumul tău.
Dacă eşti într-un oraş, trebuie să ajungi la ieşirea din oraş, în direcţia ta de mers.

Trebuie să reţii faptul că acolo unde sunt mai mulţi care merg la ocazie, ei sunt concurenţa ta. Trebuie să ieşi în evidenţă. Să fii primul, sau să mergi în alt loc. Dacă vei sta în mijlocul lor vei pleca după ce pleacă toţi şi nu vei putea beneficia de avantajele tale, de foile de drum, de încrederea ce o poţi câştiga cu rucsacul, echipamentul de pe tine, etc. Mulţi şoferi se feresc să oprească unde e o grămadă de oameni, că vor fi asaltaţi de mulţime. Să zicem că te vede un şofer, îşi aminteşte că şi el călătorea în tinereţe, dar tu eşti între alţii 10. E posibil să nu oprească, tocmai din cauza celorlalţi.

Hai să vedem practic.
Bucureşti. E destul de simplu, mergi în Militari şi undeva după staţia de metrou Păcii (nu ştiu dacă şi-a schimbat numele), e preferabil să cauţi un loc unde e o mică alveolă pe partea dreaptă a drumului, să aibă loc o maşină mică să oprească. Destul de greu de găsit, dar te descurci. Indiferent de oraş, încearcă sa fii cât de cât aproape de ieşirea din oraş.
Arăţi Piteşti – Vâlcea. Ai şanse destul de mari să găseşti maşină pe traseul acesta.

Dacă maşina ce opreşte merge la Piteşti ai 2 variante – ori să mergi până la Piteşti cu ea, ori să aştepţi altă maşină.
De ce? Fiindcă dacă te grăbeşti iar maşina ta va intra în oraş pe la Vamă (capătul Piteştiului dinspre Bucureşti), va trebui cumva să străbaţi cu autobuzul oraşul până la cealaltă ieşire, spre Vâlcea. Nu poţi sta la ocazie chiar oriunde fiindcă centura are regim de autostradă şi nu e legal, iar chiar de “ocoleşti” acest lucru, maşinile merg cu viteză mare şi cel mai probabil nu vor opri.
Întreabă şoferul, prezintă-i varianta ta şi cere-i sfatul. Şi el e la fel de om ca şi tine, nu e nici o ruşine în a întreba.

Să zicem că ai ajuns la Arad, iar maşina cu care ai venit te-a lăsat la intrarea dinspre Deva. Aradul e un oraş destul de nasol de străbătut, vei pierde mult timp cu el. Sau…

Apelezi la o şmecherie. Stai la ocazie chiar la intrare, şi “target”-ezi maşinile de marfă, tirurile. Ai şanse mai mari în felul acesta să găseşti un tir care traversează oraşul, pe centură. Uite aşa, din pas în pas, ai ajuns la ieşirea spre Nădlac şi arăţi foile cu Budapesta – Gyor sau Budapesta – Wien.

Pe autostradă se schimbă puţin lucrurile, nu poţi sta pe autostradă. Vei schimba maşinile în benzinării sau parcări. Opreşte doar în benzinăriile mari. Vorbeşte cu şoferul. Învaţă mei mulţi termeni pentru benzinărie, în mai multe limbi. Tankstelle (Germană), Gas/Petrol Station (Engleză). Alţi termeni: filling station, fueling station, service station, service area, garage, gasbar, petrol pump, petrol bunk. Mergi printre maşini şi întreabă şoferii dacă merg în oraşele următoare.

Nu intra în Budapesta! E oraş mare. Stai pe centură, ai benzinării şi înainte de oraş (parcă e una pe partea ta cam cu 30 de km înainte de Budapesta), şi pe centură.

Care sunt cele mai bune locruri de stat la ocazie?
E o întrebare foarte bună. Dacă alegi un loc prost, vei sta mult şi bine acolo. Trebuie să alegi un loc care să îndeplinească unele condiţii:
1. maşinile să circule cu viteză destul de mică
2. să fie la ieşirea din oraş
3. preferabil să aibă loc de oprire maşinile, să nu blocheze traficul
4. dacă mergi şi noaptea, stai la un loc luminat.
5. e bine să poţi fi văzut din timp, şoferul să aibă timp să te studieze
6. pe autostradă foloseşte benzinăriile, parcările mari, punctele de plată ale autostrăzii (pay toll). La plata autostrăzii toate maşinile sunt obligate să oprească, şi se prind foarte bine maşini.

Sensurile giratorii sunt locuri foarte bune de stat. Stai imediat după sens, pe drumul tău. Maşinile merg cu viteză mică în sensul giratoriu, de obicei te pot şi vedea din timp, de obicei există şi destul loc să oprească.

Şoferul trebuie să îţi vadă faţa, să te vadă din timp şi să te poată studia. La fel, fă şi tu acest lucru când opreşte maşina.

Din păcate în România, mai ales în zonele mai puţin dezvoltate economic (Moldova, Oltenia, dar nu numai), încă sunt destui şoferi are pretind plată la mersul la ocazie. La marginea micilor oraşe vei găsi “rechinii” care fac trasee pentru bani. Ocoleşte-i! Mergi cu adevăraţii călători.

Când opreşte o maşină, spune-i din start că tu nu plăteşti ocazia. Lasă-l pe el să aleagă dacă te ia sau nu. Repet, asta doar în România, imediat ce ai trecut graniţa spre Vest, nu mai există conceptul de “plată pentru autostop”. Pentru unii va suna ciudat, că ei nu iau bani, dar pentru cei care iau bani e mai bine aşa. Tu ţi-ai făcut datoria: te ia, bine, nu te ia, iarăşi bine, există şi alţi şoferi. Îi urezi drum bun.

Arată respect şoferilor! Vrei să mai oprească şi a doua oară! Niciodată nu le arăta semne obscene, nu vorbi urât. Cred ca te vei simţi mult mai bine în pielea ta dacă ştii că tu ai făcut ce trebuie. Dacă te respecţi pe tine, cu siguranţă înţelegi acest lucru.

Mai vreau să adaug ceva: cel mai tare mă deranjează şoferii care nici nu întorc capul. Mesajul pe care îl percep eu este: “eu sunt cu nasul pe sus acum, nici nu mă uit la tine!”. Sunt mari şanse să nu aibă motive. Şi de ar avea, e o prostie, maşina nu îi conferă un statut de “om cult”, de om “deştept”, “umblat în lume”, etc. Cu o astfel de atitudine, demonstrează exact contrariul.

Mult mai tare apreciez pe cei care spun (prin semnele specifice): “nu te iau”, “nu merg acolo”, “mă întorc”, “rămân în oraş”. Măcar te-au văzut, au comunicat ceva, se arată oameni.

Ce am învăţat din mersul cu autostopul? Că îmi pot invinge fricile. Că îmi pot duce limitele mai departe. Că mă pot descurca în orice situaţie, indiferent de loc, moment al zilei sau anotimp. Primul meu drum lung la ocazie a fost din Timişoara până în nordul Bucovinei. A fost prima dată când am mers cu autostopul noaptea, prima dată la drum aşa lung. Am găsit şoferi care îşi transformau frica lor în argumente folosite să mă convingă că nu voi găsi maşini (în Moldova). Mi-am demonstrat mie că există soluţie la orice situaţie.

Mersul la ocazie e un exerciţiu bun de autocontrol, de încredere în propria persoană şi flexibilitate. Totodată este şi un exerciţiu de răbdare.

Poţi fi nevoit să adaptezi traseul din mers. Dacă cineva merge până în Arad, dar face un mic ocol presupun că nu îl vei refuza. Sau poate îţi dai seama că autostrada e închisă din cauza viscolului şi din mers schimbi drumul, aşa cum am făcut în Cehia când mergeam la Viena.

Dintre ţările unde am făcut foarte uşor autostopul precizez Franţa. A merg foarte foarte fain acolo, inclusiv la ieşirile din oraş stăteam cu foaie cu PEAGE (= pay toll) şi găseam maşini care mă duceau la punctul de plată al autostrăzii. Iar de acolo totul e simplu. Stai pe culoarul care îţi place şi totul va funcţiona.

Niciodată nu mi s-a întâmplat să nu ajung acolo unde mi-am propus, indiferent că a fost viscol şi eram cu un prieten în Praga şi mergeam la Viena în 3 ianuarie, noaptea, sau că mergeam pe un drum foarte izolat, tot noaptea, pe zăpadă. Mereu am ajuns la destinaţie!

Mâine va apărea partea a III-a, cu întâmplări din drumurile mele.

Articole asemănătoare: