Drum liber – Vezi România cu alţi ochi

O decizie de astăzi m-a făcut să zâmbesc, dar nu ironic, ci în sens pozitiv.

Sunt mutat în Bucureşti de cam un an de zile şi constat în fiecare zi că Bucureştiul este mult în urma oraşelor din Ardealul extins (numesc aşa Transilvania + Banat) în domeniul turistic. Vă dau câteva motive pentru care am rămas cu această impresie şi în final câteva modificări petrecute în ultima perioadă care aduc un suflu de schimbare pozitivă:

Transportul în comun nu este integrat, cele 2 regii trăgeau fiecare în direcţia în care le convenea. Dacă în Timişoara puţini oameni nu compostează un bilet, în Bucureşti puţini compostează. Până şi în Viena am văzut controale mai dese ca în Bucureşti, aici ultimul văzut a fost în urmă cu un an (fără glumă). În Timişoara am prins controale la 6 dimineaţa, la 11 seara şi deseori în orele prânzului.

Dacă vă uitaţi pe harta metroului o să vedeţi că s-a dezvoltat haotic, fără o strategie coerentă. Noile linii continuă această idee. De ce? Cei care aţi fost la Viena ştiţi că de la aeroport există un tren subteran de viteză, special pentru turişti. Drumul este foarte rapid, dar evident că şi preţul este pe măsură. Desigur, cei care sunt mai informaţi pot să ia metroul normal, care deşi trece prin 2 zone, tot este mult mai ieftin decât acel tren. Destinaţia ambelor mijloace de transport: centrul oraşului, fără schimbarea trenului. În Bucureşti, după noile linii va trebui să schimbi 2 sau chiar 3 metrouri ca să ajungi în centru. Asta la un oraş mai mic ca şi suprafaţă decât Viena.

Turistul nu are la dispoziţie hărţi serioase cu oraşul şi cu liniile de transport. Cam în orice oraş turistic din Europa o să găseşti gratuit la orice hotel decent harta simplă, turistică a oraşului. În Bucureşti infocentrul turistic din gară ba are, ba nu are hărţi. Ultima dată aveau nişte porcării de hărţi care nici măcar nu cuprind tot oraşul.

Călătorul nu ştie programul mijloacelor de transport în comun. După ora 21, autobuzele şi troleibuzele încep să se retragă. Desigur, în staţie nu ai habar de acest program, nu ştii dacă mai bine un autobuz ori ba, nicidecum să ştii când vine următorul. După ora 22.45 statul în staţie deja e riscant, în loc să fie previzibil, el este un joc de noroc. Toate oraşele mari din Ardealul extins au astfel de programe ale mijloacelor de transport în comun. Iar traseul este afişat în fiecare staţie. Eu dacă sunt turist, de unde să ştiu unde merge troleibuzul 66 sau tramvaiul 41? În unele oraşe ştii chiar şi când vine autobuzul/tramvaiul/troleibuzul următor.

O altă problemă a Bucureştiului e faptul că fiind oraş mare, schimbi mai multe mijloace de tranport pentru a ajunge la destinaţie. Călătorul nu este nicicum stimulat să composteze, nu are posibilitatea de a plăti o călătorie şi să o folosească un timp mai lung, care cuprinde 2-3 mijloace de transport necesare unei deplasări. Am auzit de o idee ca în Cluj să se implementeze sistemul din vestul europei, ca o compostare să fie valabilă un număr de minute, nu doar pe un mijloc de transport. Sunt curios dacă se va concretiza.

Personal mă deranjează şi faptul că nu primesc nicio reducere prin faptul că încarc mai multe călătorii pe cardul Activ. Pun 10 călătorii şi plătesc preţul standard la fiecare validare. Practic am plătit în avans şi am împrumutat RATB, dar nu am niciun avantaj din acest lucru.

Un alt dezavantaj este că, spre deosebire de Viena şi cam orice oraş serios turistic, nu ai abonamente rentabile pentru toate nevoile: există un card de o zi, dar nu sunt cele pentru 3 sau 7 zile. În Viena este foarte scump să plăteşti individual fiecare călătorie, dar dacă stai 4 zile ieşi foarte bine cu o cartelă de 7 zile.

Staţiile nu au harta mijlocelor de transport şi a oraşului. Turistul se gândeşte: unde sunt? unde trebuie să ajung? Cum?

Lucrurile de mai sus fă fac să îmi imaginez că o întâmplare de acum vreo 3-4 luni când un australian trebuia să mă viziteze dar nu s-a descurcat cu mijloacele de transport în comun este foarte posibil să nu fie singulară. Practic Bucureştiul nu are o strategie turistică (şi) în ceea ce priveşte transportul populaţiei şi a turiştilor. Ba chiar m-am exprimat că este un oraş anti-turistic.

Citeşte tot articolul »

Situaţia actuală: Bucureştiul e unul dintre foarte puţinele (dacă nu chiar singurul) oraş capitală din Europa care nu dispune de transport de noapte. Şi din acest punct de vedere eu îmi păstrez părerea că e un oraş anti-turistic. Turistul care vine din Europa (majoritatea pe la noi) e obişnuit să găsească hărţi cu oraşul, hărţi simple şi logice cu mijloacele de transport, un mesaj unic şi consecvent pe linia turistică, unul care să spună: “suntem aici să vă ajutăm, veniţi mai des în Bucureşti”.

Într-un articol de prin 2008, când RATB-ul studia introducerea acestui tip de transport am citit că argumentele lor de a nu îl introduce atunci a fost faptul că nu e rentabil. Mă tot întreb, în alte oraşe europene, cum de e rentabil? Sau dacă nu e, fă să fie rentabil. Sau poate că nu va fi rentabil, dar dacă îl eficientizez pe cel de zi (cred ca e foarte ineficient), transportul de noapte poate fi acoperit.

Indiferent de situație, Bucureștiul ar avea șansa să dezvolte viața de noapte, confortul turiștilor și a călătorilor va fi superior iar câștigurile se vor vedea în alte părți.

Citeşte tot articolul »

Capitala României, şi capitala Ardealului. Două oraşe în care mulţi se vor regăsi. Dar ce face omul care se trezeşte într-unul din ele, cu gândul la celălalt? Pentru studenţi, pentru cei boemi, aventurieri sau doar curioşi, am dezvoltat acest ghid al autostopului Cluj – Bucureşti. Aşadar completăm lista cu tutoriale despre autostop cu un traseu foarte frecventat de cei aflaţi la drum. Iar dacă pleci de acasă, poate te interesează şi locurile unde poţi să mănânci bine la drum.

Sunt 2 rute de a ajunge în Bucureşti:
1. Cluj-Napoca – Târgu Mureş – Braşov – Bucureşti (link)
2. Cluj-Napoca – Sebeş – Sibiu – Râmnicu Vâlcea – Piteşti – Bucureşti (link pe Google Maps; are un bug la Sibiu, dar în mare parte e bun traseul)

Fiindcă diferenţa de distanţe este mică (cam 20 de kilometri), alegerea traseului se face în funcţie de preferinţele personale, de timpul avut la dispoziţie, de maşina pe care o prindeţi (dacă prindeţi maşină care merge spre Braşov ar fi poate bine să mergeţi până acolo, chiar dacă traseul iniţial era pe Sibiu). Mai contează şi de unde pleci din Bucureşti: dacă stai în Militari, cel mai probabil nu are nici un sens să pierzi o oră pe drum până ajungi la Ikea; la fel, dacă stai la Băneasa, nu are sens să pleci din Militari.

Citeşte tot articolul »

Dacă nu ştiaţi deja, Bianca este “fata cu hârtie” de la noi, varianta .ro a PaperGirl. Proiectul e foarte nice şi presupune strângerea de opere de artă făcute de pasionaţi şi răspândirea gratuită a lor, de pe biciclete, trecătorilor.

Aşadar, cine este în Bucureşti la sfârşit de săptămână este binevenit la evenimentul care îşi propune să “Închidă strada pentru maşini şi o deschidă pentru oameni.”

Iată invitaţia Biancăi pentru acest weekend: Citeşte tot articolul »

Eram pregătit psihic de lungul drum, eram cu speranţe mari şi cu gândul la weekendul ce va urma. Plecam din Timişoara seara târziu, plănuind să călătoresc fară întrerupere, ca dimineaţa să mă prindă la Bucureşti. Aşa câştigam şi timp, şi rezolvam încă un lucru: ajungeam la prima oră, că Bucureştiul nu e oraş în care să ajungi noaptea dacă eşti singur şi nu ai popas acolo (e greu de străbătut, nu există transport nocturn). După doar câteva minute de stat la locul de ocazie opreşte o furgonetă, era Cristi, şofer de cursă lungă care mă recunoscuse şi intenţionat a oprit să mă ia. Foarte mişto! Şi după ce îi povestesc unde merg, dă un telefon şi mă rezolvă şi cu a doua parte a drumului, din Craiova până la Bucureşti. Şi mai mişto!

Era cel mai simplu drum spre Bucureşti pe care îl poate avea cineva care merge cu autostopul, şi pe lângă faptul că nu am aşteptat nici o maşină, am mai avut şi un şofer de nota 11 cu care am avut ce povesti multe ore, ba chiar am putut continua poveştile de data trecută. După întâmplarea asta am schimbat şi nr de telefon şi am temă de casă, un mic studiu pentru Cristi. Uite cum pleci de acasă fără nici un gând şi ajungi să construieşti ceva neplanificat.

De pe drum deja am stabilit că dimineaţă mă voi întâlni cu Elena şi din Bucureşti vom continua drumul spre Constanţa împreună. Dar să nu fie pre rapidă plecarea, am fost pe la Universitatea Carol Davila şi pe la prânz mergeam spre ultima staţie de metrou de lângă A2. E greu să îţi imaginezi cât am râs (foarte mult) până a trebuit să plecăm fiindcă un nenea a vrut să ne ducă la Constanţa

Cu Răzvan stabilisem că ne auzim când ne apropiem de Constanţa, şi deja de pe drum am aflat adresa. Aveam cazare la Constanta chiar în Piaţa Ovidiu, numărul 13, scara B, apartament 13, etajul 4. Cum lumea oricum nu ştia să ne îndrume, ne învârtim ca orbeţii printre blocurile din Piaţa Ovidiu, şi după ce nu găsim blocul ne spune Răzvan că e bloc 14, îl aveam scris greşit

Casă, dulce casă
Tanti de la 14 ne dă cheia, şi intrăm în apartamentul magic. Un hol mic dădea în camera de zi cu bucătărie inclusă. Loc luminat, aranjat simplu, cu bun gust. Canapeaua extensibilă de la Ikea se potrivea foarte bine în decor. Mai departe încă un hol lega această cameră de baie şi dormitor.
Aranjat modern şi dotat cam cu tot ce ai nevoie (ulterior am aflat de ce nu e aragaz – Constanţa are gaz doar în anumite zone), inclusiv internet wifi şi televizor în fiecare cameră; apartamentul avea să ne fie casă pentru următoarele zile.

După ce vine şi Răzvan, plănuim zilele următoare: sâmbătă mergem la Adamclisi să vedem monumentul Tropaeum Traiani, cetatea de la Adamclisi. De acolo mergem spre mănăstirea şi peştera Sfântul Andrei, cel care a propovăduit creştinismul pe meleagurile româneşti; nu ne oprim şi ajungem mai departe, spre mănăstirea Dervent cu ale sale sculpturi; de acolo o luăm spre nord şi vedem mănăstirea în cretă de la Basarabi/Murfatlar, trecem pe la cetatea Axiopolis de la Cernavodă şi mergem spre cetatea Capidava. Se arată o sâmbătă plină! Duminică vom fi pe coasta de răsărit, dar pe lângă cetăţile de 2000 de ani (Histria, Enisala), vom opri şi la ceva modern: centralele eoliene din Dobrogea. După cum veţi vedea în episoadele următoare, planul se va mai schimba din mers.

Şi că ziua nu era încă gata, nu puteam lăsa valurile să ne aştepte şi de la apartament, în 5 minute, am ajuns la faleza cazinoului şi prin ploaie am admirat puterea mării dezlănţuite. Valurile se spărgeau de ţărm, iar acolo unde maşinile erau parcate chiar lângă marginea falezei, apa mării se amesteca împreună cu apa de sus, delicat pe ele, aşa cum presară un bucătar sarea în bucate.

Astazi a fost o zi obositoare, cu un drum destul de lung, din Timisoara in Bucuresti si cu cateva provocari placute pe drum. Tot astazi am intalnit un om interesant care a vazut tara cand era tanar si intelege ce inseamna ca la tinerete sa iti deschizi orizonturile, sa descoperi lumea in care traiesti, fara a te multumi cu ce spun altii.

Pe la inceputul orelor 10 post meridian, Bucurestiul se arata putin obosit. Oamenii isi vad de treburile lor, dar cand vad un om cu rucsac nu se pot abtine din a cerceta putin pe cel nou venit. De unde ar putea veni, cine o fi? Este o activitate normala oamenilor, suntem curiosi si in alte situatii ne temem de necunoscut.

Citeşte tot articolul »

Poate unii dintre voi ati vazut in dreapta o mica poza ce anunta ca drumliber.ro participa la Wordcamp, conferinta cu si despre WordPress (platforma care e in spatele site-ului), iar la ora aceasta probabil eu sunt undeva pe drum spre Bucuresti, cu o singura halta programata, in Craiova.

Vor urma 2 zile ocupate cu Wordcamp si apoi inca una cu Webstock, deci 3 zile interesante. De pe acum se anunta ca dupa-amiezile vor fi si ele pline cu berea cu revederea prietenilor din capitala.

Stii care e partea amuzanta? Stiu cel putin 6 oameni care mergem la ambele conferinte, o sa ne placa sa fim printre prieteni. Un prieten este chiar Adriana, fetiţa din povestea cu zâna cea bună din Sighişoara.

Esti in Bucuresti si ai o idee pentru drumliber, sau vrei sa ne intalnim? Lasa un comentariu sau un email si poate ne intersectam!
Florin

De putin timp am ajuns iar acasa din calatoria cu omfericit.net, iar acum e timpul sa transmit si celor in jurul meu ce am vazut in aceste zile. Primul articol prezinta drumul prin sudul tarii, pe unde nu am mai fost pana acum. Plecarea este din Timisoara si sosirea in Bucuresti.

Este duminica dimineta, parca nu as intrerupe somnul ca e bun si el. Gandul ca timpul nu sta in loc si avem un drum lung m-a facut sa termin bagajul inca de noaptea, iar acum fac doar ultimele pregatiri inainte de drumul ce va urma.
Intalnire cu David si plecam.

In prima faza traseul va trece prin Caransebes – Herculane – Orsova – Turnu Severin – Craiova, iar acolo vom si innopta.
Citeşte tot articolul »