Memorialul Victimelor Holocaustului din România
Șoferii se fac că se plâng că nu au parcări. Că seara se învârt minute în șir în jurul blocului să găsească un loc de parcare. Taximetriștii și ei zic că nu au stații amenajate în care să nu încurce circulația. Autobuzele, troleibuzele nu pot opri în stații din cauza microbuzelor private care le blochează, a taxiurilor sau mașinilor private. Ca să nu zic de tramvaiele blocate de mașinile de pe linii. Bicicliștii nu au loc de mașini. Rezultatul? Toți se plâng pe la colțuri și atât. Când ați văzut ultima petiție pentru a cere parcări?
Citește mai departe
În câteva rânduri trec în revistă istoria tramvaiului din București, iar la final adaug o serie de fotografii vechi care pun în valoare trecutul acestul mijloc boem de transport.
În anul 1871 se înființa „Societatea Română de Tramvaiuri”, iar pe străzile Bucureștiului se vedeau primele tramvaie tractate de cai (în Timișoara funcționau deja din 1869). Peste 23 de ani, în 1894, se va da în folosință și prima linie electrică din București pentru tramvaie care purta numărul 14 și avea un traseu ce străbătea orașul plecând de la Uzina Electrică, mergând pe Splaiul Independenței, trecând Dâmbovița pe podul Domnița Maria, traversând bulevardul Regina Elisabeta și continuându-și drumul spre Bulevardele Carol I și Pache Protopopescu. Vagoanele erau produse de firma Siemens & Halske AG, aveau inițial culoarea verde și ulterior, galbenă și permiteau accesul pe ambele părți.
În 1929 vor fi trase pe dreapta tramvaiele trase de cai.
În 1950, Societatea comunală a tramvaielor din București se transformă în „Întreprinderea de Transport București” (I.T.B.) și avea 27 de trasee de tramvaie.