Turismul în spaţiul religios din România
Publicat miercuri, 17 martie 2010 la 2:24România, din păcate sau din fericire (în funcţie de cine priveşte situaţia) este o ţară cu o puternică tentă religioasă. Biserica Ortodoxă (cea dominantă) are alocată o cotă parte din bugetul statului şi o mulţime de adepţi.
Din cele mai vechi timpuri religia a fost foarte importantă în viaţa oamenilor, de exemplu cetatea Adamclisi avea cel puţin 3 bazilici. Până la creştinizarea Imperiului Roman bazilicile erau clădiri publice, dar care erau folosite şi în scop religios. Abia mai târziu termenul definea clar o biserică mai mare cu drepturi suplimentare date de către Papă.
Personal nu mă încadrez între cei care fac turism religios pur, eu savurând partea culturală şi istorică din cadrul vizitelor la mănăstiri ori biserici. Aş zice că practic ce unii numesc turism în spaţiul religios.
Tu pentru ce te duci în vizită la lăcaşurile de cult?
Pentru mine bisericile sunt strict legate de istoria noastră. Era o vreme când preotul era unul dintre cei mai importanţi oameni din sat. Era unul dintre cei care avea acces la educaţie, iar în mica lumea a satului era un exemplu. Cărţile se reproduceau în cadrul mănăstirilor, ba chiar unele băuturi alcoolice au fost inventate la mănăstiri.
Multe din bisericile sau mănăstirile româneşti sunt monumente arhitectonice şi artistice, considerate (mari) atracţii turistice. Dau doar 4 exemple relevante:
- mănăstirile din Bucovina care sunt în patrimouniul mondial UNESCO
- bisericile de lemn din Maramureş impresionează prin desăvârşirea meşteşugului celor care le-au construit; sunt patrimoniu UNESCO
- mănăstirea Hurezi care e şi ea în patrimoniul UNESCO fiind prima clădire în stil brâncovenesc.
- bisericile fortificate din satele săseşti din Transilvania – patrimoniu UNESCO
Din cele 7 locaţii din România aflate pe lista UNESCO, 4 sunt biserici sau ansambluri de biserici/mănăstiri.
Ele fac parte din trecutul nostru. Cred că e vremea să se întoarcă favorurile pe care Biserica le-a primit de-a lungul mileniilor trecute, să dea înapoi o parte din ce au câştigat ele în timp. Să se deschidă spre turişti, spre oamenii care le-au susţinut atâta timp şi să îşi aducă aportul la turismul românesc. Domeniile deţinute de biserici sunt de fapt ale ţării şi au fost păstrate tot fiindcă oamenii au oferit suport bisericilor.
Din acest motiv am mai scris despre lăcaşuri de cult (Mănăstirea Hurezi, Mănăstirea dintr-un lemn) şi voi scrie despre toate care cred eu că merită văzute.
Cum Scrie România a fost în Dobrogea, în articolul viitor voi prezenta 3 lăcaşuri de cult vizitate şi unul pe care am fi vrut să îl vedem.
Nu uita: participă şi tu la concurs şi ai şansa să stai în Constanţa 2 nopţi şi să fii plimbat de Răzvan în toată Dobrogea exact cum am experimentat şi noi. Ai ocazia astfel să vezi o mulţime de obiective deosebite!
dumitrita
18 martie 2010 la 00:06
Personal, latura religioasă e principalul motiv pentru care am vizitat asemenea lăcaşuri de cult. Însă, cred că simţul turistic, sau cum îi zici tu, turism în spaţiul religios, se dezvoltă odată cu experienţa în cutreierat diferite forme culturale, iar majoritatea românilor nu fac un obicei din turism. De aceea, probabil, componenta specific culturală a spaţiilor religioase e subestimată încă, cea simbolico-religioasă fiind magnetul care atrage oamenii în aceste locuri în sine.
Turism în spaţiu religios - Dobrogea | Drum liber - Vezi România cu alţi ochi
18 martie 2010 la 04:57
[...] Scrie România cu o privire aruncată asupra turismului în spaţiul religios [...]
florin
20 martie 2010 la 11:28
@dumitrita
Trebuie promovate aceste obiective şi e alegerea fiecăruia să viziteze lăcaşurile de cult în funcţie de dorinţele personale. Eu mi-am prezentat felul în care văd aceste obiective pentru a transmite ideea că nu există o cale bună şi una incorectă.
Care e ultima ta locaţie vizitată?