Drum liber – Vezi România cu alţi ochi

xxx==http://media.drumliber.ro/2010/01/targu-jiu-03.jpg/home/serverul/public_html/drumliber.ro

xxx==http://media.drumliber.ro/2011/08/IMG_5012.jpg/home/serverul/public_html/drumliber.ro

• Tweet
• Share
• Email

• Tweet
• Share
• Email

[Guest post - Elena Panait]

Stând în amfiteatrul Facultăţii de Medicină şi privind pe geam, mă gândeam că îmi doream să fiu afară să mă bucur de soare şi de primele zile de primăvară. În gândul meu atunci s-a născut o idee şi am continuat să mă gândesc unde m-aş duce eu să-mi petrec frumoasa duminică. Am apelat o bună prietenă şi fostă colegă de facultate, însă norocul nu-mi surâdea: probabil dormea, era duminică şi doar ora 11 dimineaţa. Insistentă din fire, am revenit cu un telefon şi în final a răspuns. Atunci i-am propus să ieşim să ne plimbăm. Am fixat ora de întâlnire şi în câteva ore m-am dus să o iau de acasă. Biată prietenă încă se resimţea după o pneumonie virală. Pe drum spre ea i-am zis că i-am pregătit o surpriză, iar atunci când ne-am întâlnit i-am dezvăluit secretul -o vizită la Palatul Brâncovenesc din Mogoşoaia. Eu am mai fost în acest loc în urmă cu 10 ani, poate chiar mai mult însă nu-mi mai îmi aduceam aminte foarte multe lucruri, doar faptul că atunci muzeul era închis pentru reamenajare.

Aventuri în junglă
Am întrebat în stânga şi în dreapta prietenii cum se ajunge în Mogoşoaia şi mi s-a spus: “De la Piaţa Scânteii faci stânga şi o ţii înainte, vei întâlni oricum pe parcurs indicatoare”. Din păcate nici un indicator, doar direcţiile Târgovişte, Pitestia. Bun, şi eu încotro? Ajunse în Chitila, am oprit la o benzinărie, am luat o hartă şi am văzut că Mogoşoaia se află destul de aproape, trebuia să o iau pe şoseaua Bucureşti-Piteşti şi la un moment dat să fac dreapta. După puţin timp se face un sens giratoriu în Chitila unde în dreapta arată Constanţa şi am zis “merg înainte că la mare tocmai am fost”. Cu ajutorul prietenei mi-am dat seama că deja trecusem de Mogoşoaia. A trebuit să sun din nou, fratele de data aceasta, să aflu că eu trebuia să o iau la dreapta unde îmi arăta spre Constanţa. Am revenit la sensul giratoriu şi mai atentă de data această văd că sub indicatoarele mari erau unul pe care scria mic “Chitila – Mogoşoaia”.

Încă puţin până la Mogoşoaia
Ajunsă aici m-am simţit într-un alt spaţiu, cât vezi cu ochii numai vile care mai de care mai colorate, mai mari, mai mici şi nici un semn spre Palat. Am ajuns iar la o intersecţie unde îmi spunea dreapta Bucureşti, stânga Târgovişte şi iar a trebuit să opresc la benzinărie să întreb încotro. Am aflat că cel spre stânga duce şi la Palat şi în sfârşit primul semn îmi arată că prima la stânga voi întâlni complexul de clădiri de pe malul lacului. Am plătit 4 lei să intrăm cu maşina în parcare şi de acolo cu voie bună ne-am îndreptat spre poarta de la intrarea pe acest domeniu.

Mogoşoaia
Soarele bătea chiar în faţă noastră şi ne-am dus direct la lac unde erau jocuri de lumini pe apă. Am admirat arhitectura palatului din afară şi ne-am decis să studiem şi interiorul. Am plătit o taxă de 5 lei şi peste tot erau anunţuri cu fotografiatul interzis. În interiorul camerelor sunt obiecte de mobilier, covoare, picturi din diferite colţuri ale Europei: Franţa, Italia, Turcia, Austria. La intrarea în fiecare cameră este explicată destinaţia încăperii, toate din timpul Marthei Bibescu. Palatul a fost construit în 1702, sub tutela lui Constantin Brâncoveanu care practic s-a îndrăgostit de aceste locuri. Iniţial a ridicat biserica “Sfântul Gheorghe” aflată în afară zidurilor curţii, după care a început construirea palatului care este în stilul românesc renascentist sau stil brâncovenesc, o combinative de elemente veneţiene cu elemente otomane. Acest domeniu a aparţinut familiei Brâncoveanu timp de 120 de ani după care a revenit familiei Bibescu. În 1714 Brâncoveanu împreună cu ginerele şi cei patru fii ai săi au fost decapitaţi de către Ali Paşa, suveranul de atunci a Imperiului Otoman, la Constantinopol. Practic asasinarea lui Brâncoveanu a fost din cauza unei trădări: sultanul pregătea o lovitură împotrivă Germaniei, iar domnitorul Ţării Româneşti îi era vasal, dar avea tratate secrete încheiate cu germanii. Automat el reprezenta o piedică pentru sultan. Domeniile de la Mogoşoaia au fost asediate de otomani şi răscumpărate de domnitorul Ștefan Cantacuzino, unchiul lui Brâncoveanu. Până la începutul secolului XIX palatul a revenit nepotului lui Brâncoveanu şi anume banul Nicolae Brâncoveanu, locul fiind cotropit în nenumărate rânduri când de otomani, când de panduri. Ultimul urmaş al Brancovenilor, Grigore, a fugit la Braşov în timpul ocupaţiei pandurilor şi palatul a rămas ficei sale adoptive Zoe Mavrocordat, care s-a căsătorit cu domnitorul Gheorghe Bibescu, astfel palatul trecând în familia acestuia. Între anii 1860-1880 clădirea a fost renovată de către Nicolae Bibescu care a construit şi cavoul familiei aflat în parcul palatului. Palatul a fost nelocuit până în 1911, când Maria-Nicole Darvani a vândut palatul vărului ei George-Valentin Bibescu, căsătorit cu Martha Lahovary, oferindu-l cadou de nuntă. Mogoşoaia practic a înflorit sub tutela Marthei Bibescu, aceasta lăsându-şi puternic amprenta asupra palatului, dovezile putând fi admirate şi azi în incinta clădirii. Această femeie minunată a fost romancieră, poetă chiar şi om politic. Pentru acea perioadă a fost o femeie puternică care a primit o educaţie aleasă în sânul măicuţelor de la o mănăstire din Belgia cu specific românesc. Căsătorită de la o vârstă fragedă (16 ani), Martha e o fire mult prea independentă şi hotărăşte să trăiască separată de soţul ei imediat după naşterea fiicei lor. Astfel ea începe să călătorească şi să descopere lumea, având fel de fel de iubiri trecătoare în special cu prinţii Franţei, Germaniei, Angliei. Destul de controversată la acea vreme ea este autoarea multor lucrări printre care: “Cele opt raiuri”, “Izvor, ţara sălciilor”, “Papagalul verde”, “Viaţă unei prietenii”, etc.

O mică incursiune în istorie a fost ca un duş într-o zi de vară şi astfel am continuat să facem poze în acest parc unde se află Casa de oaspeţi, palatul propriu-zis, cuhnia (bucătăria), gheţăria, turnul porţii ce te întâmpină la intrare, serele, cavoul familiei Bibescu şi nu în ultimul rând, biserica “Sfântul Gheorghe”.

După asasinarea lui Constantin Brâncoveanu, tronul a fost preluat de Ștefan Cantacuzino care moare în 1716 şi astfel conducerea Munteniei este a lui Nicolae Mavrocordat. Acesta din urmă a fost un domnitor fanariot luminat, iubitor de cultură ce şi-a propus ridicarea unei mănăstiri care să aibă funcţie dublă: cea de rugăciune şi cea de reşedinţă. Locul lăcaşului de cult a fost pe aşa numitul “dealul Văcăreşti”, în aproprierea Dâmboviţei, în partea sud-estică a capitalei bucureştene. Această biserică era în stil brâncovenesc şi a fost finalizată în 1722, fiind sfinţită în 1724. În 1734, fiul domnitorului, Constantin Mavrocordat, aduce îmbunătăţiri bisericii, realizând un adevărat diamant arhitectonic, însă în 1848 sub ocupaţia rusă, este transformată în penitenciar. Această închisoare găzduieşte personalităţi politice şi literare printre care Liviu Rebreanu, Ioan Slavici, Tudor Arghezi, Mircea Damian, Corneliu Zelea Codreanu. În anii 1970 penitenciarul este dezafectat şi se încep lucrările la restaurarea clădirii cu scopul de a deveni muzeu, însă în urma unei hotărâri a cuplului Ceauşescu începe demolarea în anul 1984. Au fost salvate câteva picturi din interiorul bisericii şi pot fi admirate împreună cu macheta construcţiei la demisolul palatului Mogoşoaia.

Iată ce rezultă în urma unei surprize: întâlnirea cu o bună prietenă, îmbogăţirea mea sufletească şi intelectuală şi o zi de duminică superbă!
Elena

PS: Pozele sunt mai jos şi în albumul foto.

S-ar putea să îţi placă şi: