România, din păcate sau din fericire (în funcție de cine privește situația) este o țară cu o puternică tentă religioasă. Biserica Ortodoxă (cea dominantă) are alocată o cotă parte din bugetul statului și o mulțime de adepți.

Din cele mai vechi timpuri religia a fost foarte importantă în viața oamenilor, de exemplu cetatea Adamclisi avea cel puțin 3 bazilici. Până la creștinizarea Imperiului Roman bazilicile erau clădiri publice, dar care erau folosite și în scop religios. Abia mai târziu termenul definea clar o biserică mai mare cu drepturi suplimentare date de către Papă.

Personal nu mă încadrez între cei care fac turism religios pur, eu savurând partea culturală și istorică din cadrul vizitelor la mănăstiri ori biserici. Aș zice că practic ce unii numesc turism în spațiul religios.

Tu pentru ce te duci în vizită la lăcașurile de cult?

Pentru mine bisericile sunt strict legate de istoria noastră. Era o vreme când preotul era unul dintre cei mai importanți oameni din sat. Era unul dintre cei care avea acces la educație, iar în mica lumea a satului era un exemplu. Cărțile se reproduceau în cadrul mănăstirilor, ba chiar unele băuturi alcoolice au fost inventate la mănăstiri.

Multe din bisericile sau mănăstirile românești sunt monumente arhitectonice și artistice, considerate (mari) atracții turistice. Dau doar 4 exemple relevante:

  • mănăstirile din Bucovina care sunt în patrimouniul mondial UNESCO
  • bisericile de lemn din Maramureș impresionează prin desăvârșirea meșteșugului celor care le-au construit; sunt patrimoniu UNESCO
  • mănăstirea Hurezi care e și ea în patrimoniul UNESCO fiind prima clădire în stil brâncovenesc.
  • bisericile fortificate din satele săsești din Transilvania – patrimoniu UNESCO

Din cele 7 locații din România aflate pe lista UNESCO, 4 sunt biserici sau ansambluri de biserici/mănăstiri.

Ele fac parte din trecutul nostru. Cred că e vremea să se întoarcă favorurile pe care Biserica le-a primit de-a lungul mileniilor trecute, să dea înapoi o parte din ce au câștigat ele în timp. Să se deschidă spre turiști, spre oamenii care le-au susținut atâta timp și să își aducă aportul la turismul românesc. Domeniile deținute de biserici sunt de fapt ale țării și au fost păstrate tot fiindcă oamenii au oferit suport bisericilor.

Din acest motiv am mai scris despre lăcașuri de cult (Mănăstirea Hurezi, Mănăstirea dintr-un lemn) și voi scrie despre toate care cred eu că merită văzute.

Cum Scrie România a fost în Dobrogea, în articolul viitor voi prezenta 3 lăcașuri de cult vizitate și unul pe care am fi vrut să îl vedem.

Nu uita: participă și tu la concurs și ai șansa să stai în Constanța 2 nopți și să fii plimbat de Răzvan în toată Dobrogea exact cum am experimentat și noi. Ai ocazia astfel să vezi o mulțime de obiective deosebite!

Un trunchi de stejar uriaș a fost suficient pentru a construi o biserică din el. Se numește Mănăstirea dintr-un lemn.

Biserica dintr-un lemn, comuna  Frâncești, județul VâlceaVenind de la Râmnicu Vâlcea și îndreptându-te spre Horezu – Târgu Jiu, o să vezi un indicator la stânga spre Mănăstirea dintr-un lemn. Așezământul este localizat în comuna Frâncești din județul Vâlcea, la aproximativ 25 kilometri de Râmnicu Vâlcea.

Exact ce spune și numele, acolo este o mănăstire construită dintr-un singur trunchi de copac.

Legenda spune că ori un cioban, ori un călugăr (depinde de sursa folosită) a găsit într-o scorbură a unui stejar secular icoana Fecioarei Maria și din acel stejar a construit mănăstirea. Se întâmpla la mijlocul secolului XVI. Icoana este de dimensiuni mari, având 1,5 m înălțime și 1 m lățime. Copacii seculari (vezi pozele de sub articol) dimprejurul mănăstirii care sunt văzuți acum sunt o dovadă a vechimii pădurii și a faptului că omul nu și-a tocit toporul în acel loc.
Citește mai departe