Turism în spaţiu religios – Dobrogea

Publicat joi, 18 martie 2010 la 4:57

Continui Scrie România cu o privire aruncată asupra turismului în spaţiul religios dobrogean.

Cuprind în acest articol 2 mănăstiri vizitate, una la care nu am avut acces şi una întâmplător găsită în calea noastră. Pun în final o listă mai lungă cu lăcaşuri de cult pentru cei interesaţi de turismul în spaţiul religios din Dobrogea.

Era ziua întâi a plimbărilor (la care poţi avea acces gratuit dacă unul dintre cei 2 câştigători ai concursului) noastre şi porneam la drum.

0: Până să ajungem la Tropaeum Traiani / Adamclisi, găsim un indicator spre mănăstirea Sf. Ştefan. Semnul ne duce pe un drum de ţară iar după 400 de metri găsim locul indicat, o liniştită mănăstire de lemn. Mie îmi aducea aminte de ce văzusem în Maramureş la Bârsana şi Săpânţa. Găsesc interesantă notaţia Vaskapu de pe unul dintre clopotele bisericii (înseamnă “arc de fier” sau “poartă de fier” şi este numele celui mai înalt arc stâncos din Ungaria).

 

1. Peştera Sfântului Andrei şi mănăstirea cu acelaşi nume
Localizare: Ca să ajungi în zona deluroasă din Sud Vestul Dobrogei porneşti pe drumul Constanţa – Basarabi (Murfatlar) – Cobadin – Adamclisi – Ion Corvin. Nu te opreşti şi mergi înainte spre Ostrov, iar la puţin timp după ce ai trecut de Ion Corvin găseşti indicatoare care te trimit la stânga către peştera Sfântului Andrei. Urmează acel drum lung de 4 kilometri şi ai ajuns la destinaţie.

Drumul: după ce am ieşit din Constanţa, cu o singură excepţie de câţiva kilometri (în Ion Corvin şi după comună) tot drumul este foarte bun sau cel puţin decent, noi “alergând” cu mai mult de 100 km/h; mergi cu încredere, nu o să îţi rupi maşina.

Legenda spune că această grotă a fost aleasă acum mulţi ani de către Apostolul Andrei pentru rugăciune, iar patul scobit în piatră era locul unde se odihnea. Cum Sf. Andrei este cel care a creştinat această parte a Europei în călătoriile lui prin Sciţia, acest loc este adânc marcat pe harta locurilor sfinte din România.

Uitat de lume pe vremea turcilor, a fost descoperit de un avocat (Jean Dinu) în 1918 şi după ce a fost curăţat locul, a construit şi câteva chilii. În 1943 avea să fie sfinţit şi iarăşi uitat până în 1990.

Lăcaşul a fost înviat şi acum cuprinde 3 biserici, cea mică având şi moaşte ale Sfântului Andrei (o părticică din degetul apostolului primită de la Mitropolia Trifiliei, Grecia). Moştele sunt în mijlocul unei cruci care pe laturi conţine alte moaşte de la sfinţii Zoticos, Attalos, Kamasis si Filippos, sfinţii martiri de la Niculiţel, Epictet preotul şi Astion monahul.

Observaţi în poze autocarul cu turişti cu care aveam să ne mai întâlnim în acea zi pe drum, dar şi Q7-le ce trecuse cu multă evlavie de indicatorul opţional cu semnificaţia “Accesul interzis”.

 

2. Mănăstirea Dervent şi crucea de piatră, ninse în martie

Localizare: drumul Constanţa – Ostrov, comuna Lipniţa, satul Galiţa. Cu bucurie vei vedea podgorii nou înfiinţate pe drum atât pe drepta, cât şi pe stânga şoselei.

“Sfânta Cruce nu este pusă de mână omenească, ci creşte natural din pământ.”

Prima mănăstirea din acel loc datează de prin secolul IX şi a fost distrusă de triburile de pecenegi în 1036. Prezentul lăcaş de cult a fost construit în perioada 1929-1936 lângă un cimitir creştin, iar biserica mănăstirii are formă de cruce.

2 cruci de piatră sunt cuprinse în legende: cea de afară, veche se pare de prin secolul XVII, vindecă animalele bolnave care dorm lângă ea, iar cea din capelă vindecă oamenii bolnavi care îi dorm alături.

Vei găsi interesante sculpturile omniprezente în incinta mănăstirii. Ai putea zice că eşti într-o tabără permanentă de sculptură, nu într-un lăcaş de cult.

Aproape de mănăstire este un izvor (ultima poză) pe care unii îl numesc Izvorul Tămăduirii. Că vindecă ori ba, nu ştiu, dar apa e bună.

 

Dezamăgire personală – bisericuţele de cretă de la Basarabi
Atât în oraş, cât şi la ieşirea din Constanţa am vazut indicatoarele turistice cu aceste bisericuţe. Ele se află pe malul Canalului Dunăre – Marea Neagră, după ce treci de podul de la Basarabi. Cu cât eşti mai aproape de ele, cu atât mai departe eşti, că indicatoare lipsesc cu desăvârşire. Mai târziu aveam să aflăm de ce.

Unicat în România (seamănă cu cele săpate în piatră în Siria şi Cappadocia), este şi unul dintre cele mai fascinante situri arheologice de pe teritoriul ţării. Un complex labirint săpat în dealul de cretă (dealului Tibisirul, în imediata apropiere a Marelui Val de Piatră) în secolele X-XI format din 6 bisericuţe şi capele, numeroase chilii şi galerii, a fost descoperit întâmplător de muncitorii de la carieră în 1957.

Conform cercetătorilor, ar putea fi locul unde a existat prima biserică a unei mănăstiri din România. O inscripţie din naosul bisericii B4 conţine textul “leat 6500″, adică anul 992.

Din cauza degradării continue şi a lipsei fondurilor pentru a o întreţine, nu ni s-a permis accesul. Se pare că se încearcă a fi conservate şi accesul este foarte limitat. Sau cel puţin aşa ni s-a dat de înţeles la faţa locului, de către paznic. Dar de ce mai sunt puse indicatoarele turistice dacă tot nu pot să văd bisericuţele? Mai multe detalii poţi afla aici.

 

Într-un ghid bine ascuns al Consiliului Judeţean Constanţa, numit “Ansambluri religioase şi lăcaşuri de cult din judeţul Constanţa” am găsit mai multe biserici şi mănăstiri care pot fi incluse în programul celor dornici de turismul religios.

Aşa am aflat că lista conţine, pe lângă cele de mai sus, şi: Catedrala Ordodoxă Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (Constanţa), Biserica Ortodoxă Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril (fostă Capelă Militară, Constanţa), Biserica Ortodoxă Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena (frumoasă biserică construită recent în Constanţa), Biserica Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului (centrul Constanţei), aţi aflat deja de Biserica Ortodoxă Sfântul Mucenic Mina (Constanţa), Biserica Ortodoxă Schimbarea la Faţă (în dreptul plajei Modern şi a portului Tomis, Constanţa), Mănăstirea Sfânta Maria Techirghiol (biserică de lemn adusă din Mureş în 1928).

 

Un alt lucru care e interesant e prezenţa musulmanilor în Dobrogea. De-a lungul celor 2 zile de plimbări în regiune, am văzut vreo 10 moschei. Cea mai mare este în Constanţa: Marea Moschee sau Moscheea Carol I. Cum de fiecare dată am prinso închisă, rămâne să ne spuneţi voi cum se vede oraşul din turnul ei.

Drum liber!

 

Articole asemănătoare:

Poţi adăuga un răspuns, or trackback de pe site-ul tău.

4 responses la “Turism în spaţiu religios – Dobrogea”

  1. Daniel

    20 martie 2010 la 9:55

    Poti gasi mai multe detalii despre unele din locurile vizitate si pe PelerinVirtual.ro
    Sper ca auto-reclama n-a fost prea evidenta ;-)

  2. florin

    20 martie 2010 la 11:18

    @Daniel

    Chiar se potriveşte comentariul tău la articolele despre turismul în spaţiu religios.

  3. Daniel

    20 martie 2010 la 11:32

    Mersi de apreciere :-)
    In alta ordine de idei, definitia la care m-am gandit – chiar inainte sa aflu ca ea e deja consacrata in domeniu – a fost “turism spiritual”. Ce parere ai ?

  4. florin

    21 martie 2010 la 1:13

    Conform DEX, spiritual are mai multe definiţii şi doar una are legătură directă cu religia, deci cred că ar putea fi înţeles greşit în multe situaţii.

    SPIRITUÁL1, -Ä‚, spirituali, -e, adj. 1. Care aparţine spiritului (I 1), privitor la spirit; ideal, imaterial; sufletesc; intelectual; p. ext. cultural. 2. Inteligent, deştept, ager; dotat cu umor. ♦ Care oglindeşte, exprimă, denotă inteligenţă, isteţime, umor. 3. Care aparţine religiei sau bisericii; bisericesc, religios; duhovnicesc. ♦

Adaugă un comentariu