Timisoara

De putin timp am ajuns iar acasa din calatoria cu omfericit.net, iar acum e timpul sa transmit si celor in jurul meu ce am vazut in aceste zile. Primul articol prezinta drumul prin sudul tarii, pe unde nu am mai fost pana acum. Plecarea este din Timisoara si sosirea in Bucuresti.

Este duminica dimineta, parca nu as intrerupe somnul ca e bun si el. Gandul ca timpul nu sta in loc si avem un drum lung m-a facut sa termin bagajul inca de noaptea, iar acum fac doar ultimele pregatiri inainte de drumul ce va urma.
Intalnire cu David si plecam.

In prima faza traseul va trece prin Caransebes – Herculane – Orsova – Turnu Severin – Craiova, iar acolo vom si innopta.

Caransebesul se arata foarte putin timp, cat l-am strabatut in drumul nostru spre locul de plecare mai departe. Ca in multe orase, am gasit indicatorul cu numarul de kilometri spre capitalele europene.
CaransebesCaransebes

Trecem in viteza pe langa Orsova. Orasul asta pentru mine este deosebit, am avut cateva momente foarte faine acolo si nu doar anul acesta.

Severin este orasul unde puteti vedea in cadrul muzeului un picior romanesc din ce a fost odata podul lui Apolodor din Damasc.
Drobeta Turnu SeverinCraiova

Se face seara si noi suntem in Craiova, unde ne intalnim cu Sorin (deasupra, dreapta). El este gazda noastra si pana a doua zi dupa amiaza el se asigura ca ne simtim mai bine ca si acasa. Mai tarziu in noapte mergem sa ne intalnim cu 2 prietene de-ale lui David si Sorin, si uite cum se face de un mic chef in Craiova. Trebuie sa recunosc ca de mult nu am mai ras cu atata pofta la povestile cuiva, si uite asa se incheie o zi frumoasa. Credeati ca ziua e chiar gata, ne punem asa repede la somn? David nici nu avea chef de somn, doar la povestit ii statea gandul :p

A doua zi aflu ca sunt acceptat la stagiul 3 pe pr365.ro, asa ca plecarea se amana pana fac prima tema :D

Teatrul din Caracal
5 dupa-masa si plecam, prima oprire: Caracal. Deja eram pe drum necunoscut, dar liber. Nu mai am fost pe aici si absorbeam. Cum arata terenul, ce rauri sunt. De mic stiam ca in Caracal se intalnesc mai multe „minuni”: inchisoarea e pe strada Libertatii, fabrica de paine pe strada Foamei, cimitirul pe strada Invierii, ca la Caracal au construit blocuri si la urma si-au dat seama ca nu mai pot scoate macaraua dintre ele, iar, probabil cel mai important, este simbolul local: locul unde s-a rasturnat carul cu prosti. Eram porniti sa mergem in Caracal, sa vedem macar o parte dintre „minuni”.

La fata locului descoperim un oras dragut, cu un centru si cateva cladiri restaurate. Centrul este sub semnul eroismului, mai multe monumente insirate transmit acelasi mesaj, ca avem eroi si toti sunt nemuritori.
Dar sa vedeti teatrul? Parca arata mai bine ca in marile orase! Primaria la fel. Parcul, ca intai am intrat in parc, parea sa fie ceva mic, ramas printre blocuri. Mare greseala sa credeti acest lucru! E un parc mare, mare si frumos! Aleile asfaltate proaspat sunt permanent calcate de trecatori si de tineri cu role, parca sunt facute anume ca ei sa se simta bine in aceasta parte de oras.

Caracal
Din povestile cu localnicii, o femeie mai in varsta povesteste cum ca nu mai exista „minunile” pe care le cautam, ca pana si strada cu inchisoarea si-a schimbat numele cand era ea tanara. Iar inchisoarea de care se vorbeste e de fapt o anexa a tribunalului, in spatele lui, loc unde erau tinuti pentru putin timp cei ce urmau sa fie judecati.

O alta poveste pe care o aflu este a carului. Monumentul cu soldatii ar fi fost facut de un arhitect belgian, iar spre final, acesta nu a mai fost platit cu cat era intelegerea initiala. El a zis ca se razbuna si a facut sub piciorul soldatului o roata rupta, a simbol al „carului cu prosti”. :)

Curiozitate:

O alta evolutie ce am observat-o in drumul acesta e cum lubenita (pentru cei care nu folosesc acest cuvant de origine sarbeasca, ma refer la pepenele verde) isi scadea pretul pe tot drumul in sud, in Caracal deja era la jumatate de pret fata de Timisoara.

Vazut Caracal, plecat. Alexandria e urmatoarea oprire, am zis ca nu are sens sa oprim si in Rosiori de Vede, caci se apropia seara si mai aveam drum pana in Bucuresti, iar nu ne-am fi dorit sa ajungem acolo dupa inchiderea metro-ului, nu e orasul care sa il parcurgi pe jos.

Curiozitate 2

Veti trece prin „satul cu magari” (Peret Peretu). Se pare ca locuitorii inca se folosesc de biblicul animal la muncile de zi cu zi si saracul patruped isi face cu brio treaba. 1-0 pentru magari! :)
Un lucru care m-a impresionat (pozitiv) este ca oamenii sunt foarte harnici. Deja aveau a doua cultura pe campuri, dupa ce prima a fost de mult recoltata. Culturile sunt imbinate cu dibacie ca sa se obtina un maxim de eficienta, cum ar fi sa recoltezi legume tarzii si sa ai si porumb printre firele de varza, porumb numai bun de fiert cand altii nu prea mai au asa ceva. Jos palaria!

Alta curiozitate:

Pe drumul dintre Caracal si Alexandria veti trece (aproape de Alexandria) , dar si prin satul numit Buzescu. Este o ciudatenie a Romaniei, tot ce e la sosea in prima parte a satului apartine confratilor rromi. Si acestia „si-au tras” case cu 2-3 etaje, una cu lift, altele au coloane de parca ar fi cladirea senatului american; gard metalic? forjat? sigur, dar nu unul obisnuit, ci din inox. Monstri iesiti din pamant stau de paza strazii.

Alexandria pot sa zic ca m-a impresionat mai putin decat Caracal, poate vor fi multi uimiti de ce zic. In scurtul popas in oras am vazut doar un parc si centrul. Trebuie sa va marturisesc ca centrul e mai lung decat as fi crezut. Nu e lat, dar e lung. Lung bine.

Mai tarziu eram in Bucuresti si cu un vechi prieten ma intalnem, ca abia a doua zi sa continuam drumul spre Transfăgărășan. Imi las cateva clipe inainte de a continua cu aventurile din munti si (fara gluma) minunatele peisaje din Munții Carpați.


Album fotoCateva imagini surprinse in aceasta calatorie.


Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , .Articol scris de Florin Arjocu (fondator): vezi detalii despre autor.

21 gânduri despre “Traseul sudului – Timișoara – Craiova – Caracal – Alexandria

    • Am stat mai putin de o zi, de seara pana dupa-amiaza urmatoare. Timpul trece… Vad ca si tu (@A.Faith) esti plimbaret :)

      //imi cer scuze ca am scos diacriticele, erau transformate in alte simboluri

      Răspunde
  1. Hey, mi-a dat Sorin numarul tau (dar nu o sa il folosesc pana nu am acordul tau), pentru a scrie un articol despre tine in Jiunimea (Gds). (Sper ca ti-a povestit despre ce este vorba)
    Ideea e ca sunt la inceput de drum in cursa de a deveni jurnalist, iar ceea ce vreau sa fac cu adevarat este sa scriu despre oameni (mai ceva decat vrei tu sa scrii despre Romania). Mi-as dori sa fac un post despre tine si despre ceea ce faci, astfel as putea indeplini doua obiective: sa scriu despre ceva ce imi face placere si sa scriu despre cineva care face ceva pentru Romania: o descopera.

    Daca esti de acord, o sa te sun sa facem materialul. Daca nu esti disponibil telefonic, o sa iti trimit intrebarile intr-un document word pe mail. Iar intr-un final, daca nu esti de acord cu propunerea, te mai asteptam prin Craiova:D.

    Răspunde
  2. Aveam o parere destul de proasta despre Caracal. Din auzite, ca de vazut nu l-am vazut niciodata.

    Din ce ai scris pare un loc dragut care merita vizitat macar o data :)

    Răspunde
  3. Da, exact asa gandeam si eu dupa spusele primului om care ne-a facut „introducerea” cu orasul. In final pentru mine a fost o experienta pozitiva, orasul chiar e mai dragut decat era prima descriere a lui.
    :)

    Răspunde
  4. Pingback: Transf?g?r??an - Vidraru - Bâlea Lac | Drum liber - Blog de calator

  5. Pingback: Cum ne vad altii? | spuse pe blog

  6. Florin: sucze, n-am bagat de seama ca mi-ai raspuns. da, sunt plimbaret, dar din pacate, nu prea am cu cine sa ma plimb prin tara. n-am cunoscut înca foarte multi care sa-mi semene în privinta asta. cine stie, poate nu i-am cautat io unde trebuie :D

    Răspunde
    • @A.Faith
      Este in regula, se intampla oricui sa nu vada raspunsurile. Si da, intr-adevar, putini pot si au curajul sa calatoreasca foarte mult :)

      Ne vedem la Webstock, in Bucuresti, in 18 septembrie, voi fi si eu acolo :)

      Răspunde
    • Sunt impresiile mele de pe drumul cu oprire în Caracal, nu mă aștept să fie un adevăr universal valabil, fiecare percepe altfel și fiecare avem alte filtre, vrem și ne programăm să vedem alte lucruri.

      Caracalul ar putea atrage exact prin „minunile” prin care îl știam eu, dar care din păcate nu mai există. Eu clar le-aș reface pe toate! (închisoare pe strada libertății, cimitir pe strada învierii, etc.)

      Răspunde
    • E cumva vorba de localitatea Brestovăț, din Timiș? Dacă da, atunci cam asta e timpul „normal” pe șoselele noastre :)

      Până când vom avea autostrăzi prea repede nu se poate merge, oricât de tare aș vrea și eu, iar viteza prea mare lasă mai multe victime decât de nevoie cu un câștig de timp prea mic. Am fost uimit că în Polonia, când am traversato de la sud la nord, toți șoferii respectau viteza legală inclusiv între localități (acum 2 ani nu erau autostrăzi pe acea rută). Poate o cauză era faptul că era plin de radare fixe în localități :)

      Răspunde
  7. felul in care ai prezentat drumul nu pot spune ca te captiveaza prea mult, cu siguranta sunt multe alte locuri pe care le-ai vizitat dar despre care nu ai facut precizari. o astfel de calatorie, ar trebui refacuta!

    Răspunde
  8. Este pacat si nedrept ca ati preferat sa ocoliti municipiul Rosiorii de Vede (denumit si Russenart in perioada medievala), asezare urbana inscrisa pe harta lui Ptolemeu in sec. ll d.C. si reatestata documentar foarte clar in anul 1385, important focar de cultura, si, totodata, resedinta Judetului Teleorman vreme de aproape cinci secole, adica de vreo 3 ori mai mult decat toata existenta unor localitati precum Alexandria. Meleagurile rosiorene au dat tarii mari personalitati precum Al. Deparateanu, Gala Galaction, Grigore Paucescu (vezi celebra casa Paucescu de langa Biblioteca Universitara din Bucuresti), Zaharia Stancu, Petre Bellu (cu cel mai mare tiraj de romane in perioada interbelica), Marin Preda, Ecaterina Titulescu s.a. In acest oras existau scoli oficiale de stat inca de la 1780 iar iluminatul strazilor cu lampi de petrol se facea inca din 1792, adica cu mult inainte de infiintarea unor localitati precum Alexandria sau Turnu Magurele. Pacat. Ocolirea unui asemenea oras tine si de respectul pentru istoria si cultura poporului roman.

    Răspunde
    • Am mers cu autostopul și ne-am ținut atât cât am putut pe drumul principal, nu am avut ocazia să intrăm și în Roșiorii de Vede. Oricum articolul nu mai e tocmai de actualitate, fiind unul dintre primele, un fel de Înaintea Erei Noastre vs Era Noastră (îHr vs dHr). Dar m-ați făcut curios…

      Răspunde

Spune-ți părerea!

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong> 

necesar