Drum liber – Vezi România cu alţi ochi

xxx==http://drumliber.ro/wp-content/uploads/2009/09/1_rau_sighisoara.jpg/home/serverul/public_html/drumliber.ro

• Tweet
• Share
• Email

• Tweet
• Share
• Email

De putin timp am ajuns iar acasa din calatoria cu omfericit.net, iar acum e timpul sa transmit si celor in jurul meu ce am vazut in aceste zile. Primul articol prezinta drumul prin sudul tarii, pe unde nu am mai fost pana acum. Plecarea este din Timisoara si sosirea in Bucuresti.

Este duminica dimineta, parca nu as intrerupe somnul ca e bun si el. Gandul ca timpul nu sta in loc si avem un drum lung m-a facut sa termin bagajul inca de noaptea, iar acum fac doar ultimele pregatiri inainte de drumul ce va urma.
Intalnire cu David si plecam.

In prima faza traseul va trece prin Caransebes – Herculane – Orsova – Turnu Severin – Craiova, iar acolo vom si innopta.

Caransebesul se arata foarte putin timp, cat l-am strabatut in drumul nostru spre locul de plecare mai departe. Ca in multe orase, am gasit indicatorul cu numarul de kilometri spre capitalele europene.

Trecem in viteza pe langa Orsova. Orasul asta pentru mine este deosebit, am avut cateva momente foarte faine acolo si nu doar anul acesta.

Severin este orasul unde puteti vedea in cadrul muzeului un picior romanesc din ce a fost odata podul lui Apolodor din Damasc.

Se face seara si noi suntem in Craiova, unde ne intalnim cu Sorin (deasupra, dreapta). El este gazda noastra si pana a doua zi dupa amiaza el se asigura ca ne simtim mai bine ca si acasa. Mai tarziu in noapte mergem sa ne intalnim cu 2 prietene de-ale lui David si Sorin, si uite cum se face de un mic chef in Craiova. Trebuie sa recunosc ca de mult nu am mai ras cu atata pofta la povestile cuiva, si uite asa se incheie o zi frumoasa. Credeati ca ziua e chiar gata, ne punem asa repede la somn? David nici nu avea chef de somn, doar la povestit ii statea gandul :p

A doua zi aflu ca sunt acceptat la stagiul 3 pe pr365.ro, asa ca plecarea se amana pana fac prima tema

5 dupa-masa si plecam, prima oprire: Caracal. Deja eram pe drum necunoscut, dar liber. Nu mai am fost pe aici si absorbeam. Cum arata terenul, ce rauri sunt. De mic stiam ca in Caracal se intalnesc mai multe “minuni”: inchisoarea e pe strada Libertatii, fabrica de paine pe strada Foamei, cimitirul pe strada Invierii, ca la Caracal au construit blocuri si la urma si-au dat seama ca nu mai pot scoate macaraua dintre ele, iar, probabil cel mai important, este simbolul local: locul unde s-a rasturnat carul cu prosti. Eram porniti sa mergem in Caracal, sa vedem macar o parte dintre “minuni”.

La fata locului descoperim un oras dragut, cu un centru si cateva cladiri restaurate. Centrul este sub semnul eroismului, mai multe monumente insirate transmit acelasi mesaj, ca avem eroi si toti sunt nemuritori.
Dar sa vedeti teatrul? Parca arata mai bine ca in marile orase! Primaria la fel. Parcul, ca intai am intrat in parc, parea sa fie ceva mic, ramas printre blocuri. Mare greseala sa credeti acest lucru! E un parc mare, mare si frumos! Aleile asfaltate proaspat sunt permanent calcate de trecatori si de tineri cu role, parca sunt facute anume ca ei sa se simta bine in aceasta parte de oras.

Din povestile cu localnicii, o femeie mai in varsta povesteste cum ca nu mai exista “minunile” pe care le cautam, ca pana si strada cu inchisoarea si-a schimbat numele cand era ea tanara. Iar inchisoarea de care se vorbeste e de fapt o anexa a tribunalului, in spatele lui, loc unde erau tinuti pentru putin timp cei ce urmau sa fie judecati.

O alta poveste pe care o aflu este a carului. Monumentul cu soldatii ar fi fost facut de un arhitect belgian, iar spre final, acesta nu a mai fost platit cu cat era intelegerea initiala. El a zis ca se razbuna si a facut sub piciorul soldatului o roata rupta, a simbol al “carului cu prosti”.

Curiozitate:

O alta evolutie ce am observat-o in drumul acesta e cum lubenita (pentru cei care nu folosesc acest cuvant de origine sarbeasca, ma refer la pepenele verde) isi scadea pretul pe tot drumul in sud, in Caracal deja era la jumatate de pret fata de Timisoara.

Vazut Caracal, plecat. Alexandria e urmatoarea oprire, am zis ca nu are sens sa oprim si in Rosiori de Vede, caci se apropia seara si mai aveam drum pana in Bucuresti, iar nu ne-am fi dorit sa ajungem acolo dupa inchiderea metro-ului, nu e orasul care sa il parcurgi pe jos.

Curiozitate 2

Veti trece prin “satul cu magari” (Peret Peretu). Se pare ca locuitorii inca se folosesc de biblicul animal la muncile de zi cu zi si saracul patruped isi face cu brio treaba. 1-0 pentru magari!
Un lucru care m-a impresionat (pozitiv) este ca oamenii sunt foarte harnici. Deja aveau a doua cultura pe campuri, dupa ce prima a fost de mult recoltata. Culturile sunt imbinate cu dibacie ca sa se obtina un maxim de eficienta, cum ar fi sa recoltezi legume tarzii si sa ai si porumb printre firele de varza, porumb numai bun de fiert cand altii nu prea mai au asa ceva. Jos palaria!

Alta curiozitate:

Pe drumul dintre Caracal si Alexandria veti trece (aproape de Alexandria) , dar si prin satul numit Buzescu. Este o ciudatenie a Romaniei, tot ce e la sosea in prima parte a satului apartine confratilor rromi. Si acestia “si-au tras” case cu 2-3 etaje, una cu lift, altele au coloane de parca ar fi cladirea senatului american; gard metalic? forjat? sigur, dar nu unul obisnuit, ci din inox. Monstri iesiti din pamant stau de paza strazii.

Alexandria pot sa zic ca m-a impresionat mai putin decat Caracal, poate vor fi multi uimiti de ce zic. In scurtul popas in oras am vazut doar un parc si centrul. Trebuie sa va marturisesc ca centrul e mai lung decat as fi crezut. Nu e lat, dar e lung. Lung bine.

Mai tarziu eram in Bucuresti si cu un vechi prieten ma intalnem, ca abia a doua zi sa continuam drumul spre Transfăgărăşan. Imi las cateva clipe inainte de a continua cu aventurile din munti si (fara gluma) minunatele peisaje din Munţii Carpaţi.

Cateva imagini surprinse in aceasta calatorie.

S-ar putea să îţi placă şi: