Capac canalizare Constanța

Când vizităm un oraș ne uităm la clădiri, la arhitectura, la acoperișuri, statui și alte monumente. La picioare de obicei privim doar cât să nu ne împiedicăm.
Avem însă în țară secrete și mesaje ascunse sub tălpi, sub forma capacelor de canal. Da, ați auzit bine, capacele de canalizare sunt uneori mai mult decât niște bucăți de oțel, ci ascund un mesaj, ne spun o poveste.
Vă prezint în continuare câteva dintre secretele acestor obiecte utilitare dar și artistice din orașele țării.

Citește mai departe

Catedrala Mitropolitană

Vineri s-a anunțat orașul din România care ne va reprezenta în anul 2021 pe scena culturală a întregii Europe. Știți deja că orașul selectat de comisia internațională este Timișoara. Vă aduc nouă (9) motive să mergeți la Timișoara, acel oraș care a fost deseori cu un pas înaintea altor urbe românești și care mereu a avut o imagine de oraș special. Mai presus de orice, Timișoara are o atmosferă ieșită din tiparele cu care suntem învățați.

Citește mai departe

Timișoara în filme turistice

Într-una din serile trecute m-am gândit la un film de promovare turistică a unui oraș din România (sâc, nu vă spun care! :p) și am zis că v-ar plăcea și vouă să fac o selecție de clipuri cu orașele noastre. Cum am găsit mai multe la orașele mari, voi face o serie de articole cu filme turistice despre orașele României, iar episodul 1 este despre.. Timișoara.

La fiecare am scris dacă are rezoluție HD. Ca să activați vizionarea în HD, dați click pe rotița din dreapta jos a clipului și selectați 720HD sau 1080HD (cu cât e mai mare, cu atât e mai bună calitatea).

3.. 2.. 1.. Vizionare plăcută!

Citește mai departe

Comisia Europeană pentru Cultură alege capitala culturală europeană, dar ce facem NOI?
Comisia Europeană pentru Cultură alege capitala culturală europeană, dar ce facem NOI?

Update: după ani de zile de când am scris eu articolul acesta, situația s-a mai schimbat puțin, au fost mulți alți candidați apăruți între timp, iar în decembrie 2015 s-a ales lista scurtă. Pe această listă au mai rămas 4 orașe: Baia Mare, București, Cluj-Napoca și Timișoara. Iar astăzi, 16 septembrie 2016, a fost făcut anunțul final. Capitală culturală europeană în 2021 va  fi… Timișoara! Mândru și bucuros mai sunt acum :)

O temă cu mai mulți concurenți este dată de candidatura la titlul de Capitală Culturală Europeană. Aici vom face o mică analiză a ce au făcut contracandidatele și ce șanse le dau eu la câștigarea „trofeului”. Cred că unii se vor supăra după articol, alții vor spera minuni și pe toți vă invit să vă spuneți părerea, să aduceți completări cuvintelor mele.

Citește mai departe

Tramvaiul tras de cai apărea în Timișoara în 1869, cu 30 de ani înaintea apariției primului tramvai electric din România, tot la Timișoara.

Sâmbăta aceasta avem ocazia să îl revedem în acțiune pe străzile timișorene, pe traseul Piața Libertății – Prefectură. Va fi tras de doi armasari aduși de la herghelia de la Izvin și va funcționa începând cu orele 14, iar pentru a se elibera liniile, traseul tramvaielor normale va fi deviat între Piața 700 și Piața Traian.

Timp de mai bine de un an a fost expus în Piața Libertății un tramvai tras de cai, restaurat recent la Viena, iar acum se va și plimba pe liniile orașului.

Cum ar suna ca acest mic eveniment să fie făcut cel puțin o dată pe an?

Eram pregătit psihic de lungul drum, eram cu speranțe mari și cu gândul la weekendul ce va urma. Plecam din Timișoara seara târziu, plănuind să călătoresc fară întrerupere, ca dimineața să mă prindă la București. Așa câștigam și timp, și rezolvam încă un lucru: ajungeam la prima oră, că Bucureștiul nu e oraș în care să ajungi noaptea dacă ești singur și nu ai popas acolo (e greu de străbătut, nu există transport nocturn). După doar câteva minute de stat la locul de ocazie oprește o furgonetă, era Cristi, șofer de cursă lungă care mă recunoscuse și intenționat a oprit să mă ia. Foarte mișto! Și după ce îi povestesc unde merg, dă un telefon și mă rezolvă și cu a doua parte a drumului, din Craiova până la București. Și mai mișto!

Era cel mai simplu drum spre București pe care îl poate avea cineva care merge cu autostopul, și pe lângă faptul că nu am așteptat nici o mașină, am mai avut și un șofer de nota 11 cu care am avut ce povesti multe ore, ba chiar am putut continua poveștile de data trecută. După întâmplarea asta am schimbat și nr de telefon și am temă de casă, un mic studiu pentru Cristi. Uite cum pleci de acasă fără nici un gând și ajungi să construiești ceva neplanificat.

De pe drum deja am stabilit că dimineață mă voi întâlni cu Elena și din București vom continua drumul spre Constanța împreună. Dar să nu fie pre rapidă plecarea, am fost pe la Universitatea Carol Davila și pe la prânz mergeam spre ultima stație de metrou de lângă A2. E greu să îți imaginezi cât am râs (foarte mult) până a trebuit să plecăm fiindcă un nenea a vrut să ne ducă la Constanța :)

Cu Răzvan stabilisem că ne auzim când ne apropiem de Constanța, și deja de pe drum am aflat adresa. Aveam cazare la Constanta chiar în Piața Ovidiu, numărul 13, scara B, apartament 13, etajul 4. Cum lumea oricum nu știa să ne îndrume, ne învârtim ca orbeții printre blocurile din Piața Ovidiu, și după ce nu găsim blocul ne spune Răzvan că e bloc 14, îl aveam scris greșit :D


Casă, dulce casă
Tanti de la 14 ne dă cheia, și intrăm în apartamentul magic. Un hol mic dădea în camera de zi cu bucătărie inclusă. Loc luminat, aranjat simplu, cu bun gust. Canapeaua extensibilă de la Ikea se potrivea foarte bine în decor. Mai departe încă un hol lega această cameră de baie și dormitor.
Aranjat modern și dotat cam cu tot ce ai nevoie (ulterior am aflat de ce nu e aragaz – Constanța are gaz doar în anumite zone), inclusiv internet wifi și televizor în fiecare cameră; apartamentul avea să ne fie casă pentru următoarele zile.

După ce vine și Răzvan, plănuim zilele următoare: sâmbătă mergem la Adamclisi să vedem monumentul Tropaeum Traiani, cetatea de la Adamclisi. De acolo mergem spre mănăstirea și peștera Sfântul Andrei, cel care a propovăduit creștinismul pe meleagurile românești; nu ne oprim și ajungem mai departe, spre mănăstirea Dervent cu ale sale sculpturi; de acolo o luăm spre nord și vedem mănăstirea în cretă de la Basarabi/Murfatlar, trecem pe la cetatea Axiopolis de la Cernavodă și mergem spre cetatea Capidava. Se arată o sâmbătă plină! Duminică vom fi pe coasta de răsărit, dar pe lângă cetățile de 2000 de ani (Histria, Enisala), vom opri și la ceva modern: centralele eoliene din Dobrogea. După cum veți vedea în episoadele următoare, planul se va mai schimba din mers.

Și că ziua nu era încă gata, nu puteam lăsa valurile să ne aștepte și de la apartament, în 5 minute, am ajuns la faleza cazinoului și prin ploaie am admirat puterea mării dezlănțuite. Valurile se spărgeau de țărm, iar acolo unde mașinile erau parcate chiar lângă marginea falezei, apa mării se amesteca împreună cu apa de sus, delicat pe ele, așa cum presară un bucătar sarea în bucate.

Tinerii din AEGEE Timișoara au avut inițiativa unui program prin care să deschidă puțin ochii comunității, să facă oamenii să gândească puțin mai „verde”.

În Piața Unirii a fost organizat un dans, au fost „sculpturi din fân”, se făceau măști, se jongla (The Serious Road Trip România). Era o atmosferă plăcută de circ combinat cu expoziție de artă.

Iată câteva poze (mulțumesc, Carla pentru ele):