Drum liber – Vezi România cu alţi ochi

O temă cu mai mulţi concurenţi este dată de candidatura la titlul de Capitală Culturală Europeană. Aici vom face o mică analiză a ce au făcut contracandidatele şi ce şanse le dau eu la câştigarea “trofeului”. Cred că unii se vor supăra după articol, alţii vor spera minuni şi pe toţi vă invit să vă spuneţi părerea, să aduceţi completări cuvintelor mele.

De mulţi ani se tot aude de participarea oraşelor româneşti la competiţia Capitala Culturală Europeană, dar singurul care a luat taurul de coarne a fost Sibiu, purtând şi acum laurii din 2007.

Anunţurile, în ordine cronologică
Competiţia a fost lansată în 25 ianuarie 2010 când primarul urbei bănăţene afirma că Timişoara îşi depune candidatura şi are intenţii foarte serioase în privinţa competiţiei pentru titlul de Capitală Culturală Europeană a anului 2020.
În 9 martie 2010 a apărut şi replica Clujului, care şi-a anunţat propria candidatură. Încă de atunci primarul oraşului anunţa crearea unui grup de iniţiativă.
Iaşiul se arată destul de timid şi deşi au mai fost minciuni zvonuri electorale pe această temă (le găseşti la finalul articolului din link), abia după ce a văzut exemplul urbelor din Banat şi Ardeal şi-a anunţat candidatura.

Citeşte tot articolul »

Tramvaiul tras de cai apărea în Timişoara în 1869, cu 30 de ani înaintea apariţiei primului tramvai electric din România, tot la Timişoara.

Sâmbăta aceasta avem ocazia să îl revedem în acţiune pe străzile timişorene, pe traseul Piaţa Libertăţii – Prefectură. Va fi tras de doi armasari aduşi de la herghelia de la Izvin şi va funcţiona începând cu orele 14, iar pentru a se elibera liniile, traseul tramvaielor normale va fi deviat între Piaţa 700 şi Piaţa Traian.

Timp de mai bine de un an a fost expus în Piaţa Libertăţii un tramvai tras de cai, restaurat recent la Viena, iar acum se va şi plimba pe liniile oraşului.

Cum ar suna ca acest mic eveniment să fie făcut cel puţin o dată pe an?

Eram pregătit psihic de lungul drum, eram cu speranţe mari şi cu gândul la weekendul ce va urma. Plecam din Timişoara seara târziu, plănuind să călătoresc fară întrerupere, ca dimineaţa să mă prindă la Bucureşti. Aşa câştigam şi timp, şi rezolvam încă un lucru: ajungeam la prima oră, că Bucureştiul nu e oraş în care să ajungi noaptea dacă eşti singur şi nu ai popas acolo (e greu de străbătut, nu există transport nocturn). După doar câteva minute de stat la locul de ocazie opreşte o furgonetă, era Cristi, şofer de cursă lungă care mă recunoscuse şi intenţionat a oprit să mă ia. Foarte mişto! Şi după ce îi povestesc unde merg, dă un telefon şi mă rezolvă şi cu a doua parte a drumului, din Craiova până la Bucureşti. Şi mai mişto!

Era cel mai simplu drum spre Bucureşti pe care îl poate avea cineva care merge cu autostopul, şi pe lângă faptul că nu am aşteptat nici o maşină, am mai avut şi un şofer de nota 11 cu care am avut ce povesti multe ore, ba chiar am putut continua poveştile de data trecută. După întâmplarea asta am schimbat şi nr de telefon şi am temă de casă, un mic studiu pentru Cristi. Uite cum pleci de acasă fără nici un gând şi ajungi să construieşti ceva neplanificat.

De pe drum deja am stabilit că dimineaţă mă voi întâlni cu Elena şi din Bucureşti vom continua drumul spre Constanţa împreună. Dar să nu fie pre rapidă plecarea, am fost pe la Universitatea Carol Davila şi pe la prânz mergeam spre ultima staţie de metrou de lângă A2. E greu să îţi imaginezi cât am râs (foarte mult) până a trebuit să plecăm fiindcă un nenea a vrut să ne ducă la Constanţa

Cu Răzvan stabilisem că ne auzim când ne apropiem de Constanţa, şi deja de pe drum am aflat adresa. Aveam cazare la Constanta chiar în Piaţa Ovidiu, numărul 13, scara B, apartament 13, etajul 4. Cum lumea oricum nu ştia să ne îndrume, ne învârtim ca orbeţii printre blocurile din Piaţa Ovidiu, şi după ce nu găsim blocul ne spune Răzvan că e bloc 14, îl aveam scris greşit

Casă, dulce casă
Tanti de la 14 ne dă cheia, şi intrăm în apartamentul magic. Un hol mic dădea în camera de zi cu bucătărie inclusă. Loc luminat, aranjat simplu, cu bun gust. Canapeaua extensibilă de la Ikea se potrivea foarte bine în decor. Mai departe încă un hol lega această cameră de baie şi dormitor.
Aranjat modern şi dotat cam cu tot ce ai nevoie (ulterior am aflat de ce nu e aragaz – Constanţa are gaz doar în anumite zone), inclusiv internet wifi şi televizor în fiecare cameră; apartamentul avea să ne fie casă pentru următoarele zile.

După ce vine şi Răzvan, plănuim zilele următoare: sâmbătă mergem la Adamclisi să vedem monumentul Tropaeum Traiani, cetatea de la Adamclisi. De acolo mergem spre mănăstirea şi peştera Sfântul Andrei, cel care a propovăduit creştinismul pe meleagurile româneşti; nu ne oprim şi ajungem mai departe, spre mănăstirea Dervent cu ale sale sculpturi; de acolo o luăm spre nord şi vedem mănăstirea în cretă de la Basarabi/Murfatlar, trecem pe la cetatea Axiopolis de la Cernavodă şi mergem spre cetatea Capidava. Se arată o sâmbătă plină! Duminică vom fi pe coasta de răsărit, dar pe lângă cetăţile de 2000 de ani (Histria, Enisala), vom opri şi la ceva modern: centralele eoliene din Dobrogea. După cum veţi vedea în episoadele următoare, planul se va mai schimba din mers.

Şi că ziua nu era încă gata, nu puteam lăsa valurile să ne aştepte şi de la apartament, în 5 minute, am ajuns la faleza cazinoului şi prin ploaie am admirat puterea mării dezlănţuite. Valurile se spărgeau de ţărm, iar acolo unde maşinile erau parcate chiar lângă marginea falezei, apa mării se amesteca împreună cu apa de sus, delicat pe ele, aşa cum presară un bucătar sarea în bucate.

Deja de 24 de ore e ceaţă în Timişoara, este o senzaţie foarte mişto.

Tinerii din AEGEE Timişoara au avut iniţiativa unui program prin care să deschidă puţin ochii comunităţii, să facă oamenii să gândească puţin mai “verde”.

În Piaţa Unirii a fost organizat un dans, au fost “sculpturi din fân”, se făceau măşti, se jongla (The Serious Road Trip România). Era o atmosferă plăcută de circ combinat cu expoziţie de artă.

Iată câteva poze (mulţumesc, Carla pentru ele):

Se pare că Antena 1 mi-a luat-o înainte prezentând şi ei imagini din noul parc “de picnic” din Timişoara, dar eu ca să le fac în ciuda va arăt poze care aici rămân şi peste mult timp. Sâc!

În dupăamiaza aceasta am dat o tură prin acest parc şi recunosc că am fost plăcut impresionat. Bănci noi şi bine lucrate, iarbă proaspătă şi uniformă, copaci ornamentali şi protecţie pentru rădăcinile lor, cu toate pot fi găsite în acest parc de pe linia tramvaiului 8, în spatele Abatorului (care, apropo, am văzut că începe să fie restaurat – bravo!).

Dacă iniţial nu m-am prins ce e cu literele mari din “dunga” cu apă, după ce am văzut şi cifrele am ştiut că e o tablă uriaşă de şah. Pătrăţelele “negre” sunt de fapt verzi, făcute cu apă, iar “albul” e făcut cu pietricele de marmură/calcar. Tabla este delimitată de o “dungă” cu apă, în care sunt scrise cifrele 1-8 şi literele A-H. Ideea este foarte făină şi implementarea pe măsură.

În soarele de seară parcul a fost foarte plăcut, aproape toate băncile erau ocupate şi pe iarbă se jucau mai mulţi copii.

Pentru cei cu mai puţini ani “acasă”, erau foarte dese avertizările ce zic “Nu rupeţi florile”. Sper să fie citite şi respectate, fiindcă parcul este chiar foarte frumos.

Cei de la Antena zic că e primul parc pentru picnic din România, sper să fie cât mai multe în viitorul apropiat în toată ţară, că este foarte plăcut că în mijlocul oraşului să poţi sta liniştit pe iarbă sau să îţi aduci copiii pe proaspătul gazon. Mulţumesc şi la mai mare!

Diversă:
La ora 4 dimineaţa diacritice.com e picat (mai corect spus e că în loc de diacritice pune caractere extraterestre). Mare noroc cu diacritice.opa.ro

Pentru cei care sunteţi în Timişoara zilele acestea poate faceţi un mic tur şi prin zona Unirii, la Centrul de Cultură si Artă al Judeţului Timiş (str. E. Ungureanu, nr. 1) pentru a vedea târgul de meşteşuguri tradiţionale.

Meşteri în mai multe meserii străvechi, veniţi din Tomeşti, Jupânesti, Coşeviţa sau Făget îşi arată operele: oale şi piese de ceramică tradiţională, ţesături, broderii, costume populare, decoraţiuni florale, icoane şi sculpturi.

Data de desfăşurare: 6-11 octombrie 2009.

Pentru a asculta muzica ei in timp ce citesti, da click aici.

 

Eu nu am auzit-o si nici nu am auzit de ea pana in seara aceasta.

Dobet este in prezent o mare speranta a muzicii africane. “Noua diva a muzicii africane” a fost nominalizată la secţiunea “newcomer” a BBC World Music Award. Originala din Coasta de Fildes, s-a mutat temporar in Franta din cauza conditiilor de acasa si apoi a revenit in tinuturile natale, unde duce mai departe arta tatalui ei. Inainte de a veni in Timisoara a cantat in marile orase ale lumii: Londra, Amsterdam, Bruselles, Toronto si nu numai.

Citeşte tot articolul »