Acum ceva timp anuntam ca vom merge pe Transfăgărășan. Incheiata de 3 zile excursia, va prezint impresiile mele din ultima saptamana, dar nu prin sudul tarii (prima parte a calatoriei), ci la munte. Nu oricare munte, ci Făgăraș.

Plecati din București (drumliber si omfericit) dupa-masa, dupa ce am vizitat si Decathlon-ul din capitala, luam pulsul autostrazii A1 spre Pitești, iar de acolo drumul ce duce la Curtea de Argeș.

Sa nu uit sa va zic: in Pitești vedem un cuplu cu motocicleta. Numar de Spania, hai sa vorbim in Engleza. Dar de ce? Ei sunt la fel de romani ca si noi. Si tot la Bâlea se duc. Probabil vor opri pe drum, ca sunt obositi, vin de la Vama Veche. (intalnirea 1). Plecam si parca imi pare putin rau ca nu le-am luat un numar de telefon, sa ne putem intalnim la destinatie; ar fi fost primii oameni pe care i-am mai vazut cel putin o data si erau cu noi in acel loc necunoscut si noua.

Drumul pana la Curtea de Argeș facut cu microbuzul a durat ceva mai mult decat as fi crezut; nu era graba, de parca am fi fost in Ardeal („Î:Ce faci bade, șăzi și cujeți? R: Nu, doar șăd!”). Se lasa noaptea pe noi, e ora 8 deja. Curtea de Argeș nu ne mai permitem (timp<0) sa o vizitam asa cum se cuvine, doar o parcurgem spre capat si facem provizii pentru zilele urmatoare, la munte avem sanse ori sa nu gasim ce cautam, ori sa gasim la pret de statiune si sa nu mai vrem. E un sfat pentru oricine merge in statiune: cumparati-va lucrurile necesare inainte de a ajunge intr-un loc turistic, acolo intotdeauna preturile vor fi "ca pentru turisti", adica MARI. Era marti seara. In oras multe masini cu numere straine, Italia, Spania. Daca nu as stii ca multi de-ai nostri isi fac veacul prin respectivele tari as fi zis ca noi trebuie sa ii invatam turism pe turci sau greci :)

Vedem pe indicatoare ca pana la Balea mai avem drum lung, si apar deja primele ganduri ca ar fi o idee buna sa innoptam pe drum. Masinile care merg in sus spre munte sunt cam putine, aflam ca pana in apropiere de barajul Vidraru (31 km) vor tot fi sate, deci pana acolo e foarte posibil sa ajungem. Prima masina, a doua, a treia.

Suntem in fata motelului „La cetate”, la km 27 din cei 84 de kilometri pana la Bâlea. Langa e o statie de transformare de la hidrocentrala Vidraru. De aici, inca putini kilometri pana la lac, ca parca am vrea sa dormim cu luna oglindita in apa, sa avem somnul mai dulce; ne gandim ca daca nu vine o masina ii facem si pe jos, ca doar pentru asta avem picioare. Hopa si jardarmeria montana. Eu se dovedesc a fi primii prieteni ai nostri in locul acela, ne dau un sfat foarte util: innoptati aici ca mai sus deja isi face aparitia mos Martin. Nici nu mai ne trebuia luna oglindita in apa, ca e mai racoare sus si mai bine ramanem aici :D (ca in vorba romanului: „ca si-asa sunt acri strugurii”).

Asadar, am stabilit: cortul va fi asezat chiar in acel loc. Putina mancare pe locul unde ziua e o terasa ne aduce un alt prieten: un caine cu pofta de joaca si nevoie de atentie. Poate si de mancare, dar mai mult voia atentia noastra. El ne va insoti toata noaptea. Dinjos de drum, coborand peretele de beton construit pentru regularizarea raului, ne asezam unde e terenul mai drept, sa avem somnul lin. Pozitie comoda in cort, citim mailul de pe telefon, trimitem unul, si somn. Cainele s-a cuibarit in afara cortului chiar langa picioarele mele, ii place si lui caldura :) De fapt si mie imi placea sa il stiu acolo, mai ales dupa povestile cu ursache. Gata ziua, somn de voie.

Ziua 2, primul pas. De fapt 1480
Intre timp mi s-au descarcat telefoanele, unul s-a oprit celalalt e si el aproape de oprire.

Pe deal inca de noaptea am zarit cetatea. E cetatea Poenari, locul unde insasi Å¢epeș s-a ascuns de turci. Sta si acum marturie vremurilor trecute, pe un varf de deal. Planurile includ deja o vizita cetatii. Hai sa ne lasam intai bagajele si sa incarcam putin telefoanele, la motel. Nici o problema, lumea e primitoare si ne servesc 2 prize, pana la cetate nu avem nevoie de telefon.

Pregatiti de urcat? Pregatiti. Dar apoi aflam ca sunt 1480 de trepte pana sus. Cam jumatate de ora de urcat, cu tot cu pauzele de rigoare pentru a ne trage sufletul. Tot drumul e cu trepte si serpuieste in sus pe deal.
Aproape de destinatie e si punctul de taxare (3 ron/adult). Un lucru mi-a placut inca de la inceputul urcusului. Am fost in locatii unde nu e afisat pretul jos, iar dupa ce urci treptele poata si sa nu iti convina pretul, zici ca nu ai urcat degeaba si platesti. Dar aici nu e asa, oamenii au fost corecti si au afisat inca de jos taxa, sa stie tot omul la ce urca.

1478, 1479, 1480. Gata. Steagul României fluturat de vant arata tare bine in varful cetatii!

Cetatea are o intreaga istorie, se pare ca a fost reconstruita de Vlad Å¢epeș pe ruinele unei mai vechi cetati. Si spre deosebire de vremurile contemporane cand aducem muncitori din Turcia sau China, Å¢epeș a adus boierii care i se opuneau sa faca un pic de munca fizica, sa fie in forma. Asa zice povestea, ca boierii din Targoviste care sustineau familia Dăneștilor (concurenta pentru familia Drăculeștilor, a lui Å¢epeș) au ajutat pe Iancu de Hunedoara sa invadeze tinutul, iar tatal si fratele mai mare al lui Vlad Dracul au fost omorati. El scapa, si in ziua de Paste ii trage in teapa pe boierii batrani, apoi ii „expune” ca exemplu in targ, iar pe cei tineri, cu tot cu neveste ii aduce in straiele de sarbatoare sa faca cetatea, pana se rup hainele de pe ei. (sursa este Letopisețul Cantacuzinesc)

E un loc de unde se vede bine toata valea, nu doar partea unde am fost noi „cazati”, dar si ce e dincolo de deal, cu drumul ce arata deja a Transfăgărășanul ce isi incepe ascensiunea pe semetul munte. Era prima data cand il vedeam live!

In 10 minute eraj jos si mergeam sa ne luam bagajele, pentru a continua drumul.

Coincidenta

Cate sanse sunt ca cineva care vine din Timisoara sa se intalneasca pe valea Argeșului cu un prieten din Iași, dar care s-a mutat in Bucuresti?

Se pare ca destule, ca de mult nu m-am mai intalnit cu Hasky iar acum era timpul revederii.

M-am bucurat sa ne vedem! :)

Ghici cine trece pe langa noi? Cei doi veniti de la mare pe motocicleta! (intalnirea 2)

Nu mai stam la povesti, gata! Hai la drum! In 10 minute eram plecati spre Bâlea, prima oprire: Barajul Vidraru.

 

Iar povestea continua maine (cateva imagini din partea a II-a aveti chiar aici)…

 

 

Albumul foto cu poze de pe Transfăgărășan (partea din Argeș), de la cetatea Poenari si barajul Vidraru.

 

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)