Vineri s-a anunțat orașul din România care ne va reprezenta în anul 2021 pe scena culturală a întregii Europe. Știți deja că orașul selectat de comisia internațională este Timișoara. Vă aduc nouă (9) motive să mergeți la Timișoara, acel oraș care a fost deseori cu un pas înaintea altor urbe românești și care mereu a avut o imagine de oraș special. Mai presus de orice, Timișoara are o atmosferă ieșită din tiparele cu care suntem învățați.

Timișoara nu e un oraș perfect, are bune și rele, dar are multe puncte cu plus care ne fac să trecem mai ușor cu vederea peste bilele negre.

1. Trebuie să recunosc că o mare parte din aerul Timișoarei vine din secolele trecute. În 1716, Eugeniu de Savoya avea să elibereze orașul de sub dominația otomană și cum și-așa era aproape complet distrusă cetatea turcească, conducerea austriacă a hotărât să construiască un oraș nou. Asta se vede în toate colțurile vechiului oraș. Iar Timișoara are ce arăta, este orașul care deși e de 7 ori mai mic decât Bucureștiul, are de două ori mai multe clădiri monument istoric. Acesta este un motiv foarte bun să vă îndreptați pașii spre Timișoara.

 


2. Puține orașe au o înșiruire de piețe istorice superbe precum veți găsi la Timișoara. Pornim din Piața Victoriei, cea numită așa după evenimentele din ‘89, trecem prin cea mai veche piață a orașului, Libertății, cu rol predominant militar, și în final ajungem în una dintre cele mai frumoase piețe baroce din sud-estul Europei, Piața Unirii. În oricare am fi, sentimentul este același: avem de-a face cu un oraș impresionant. Iar când ieșim din cartierul central numit Cetate, lista piețelor istorice crește; amintesc doar Piața Traian, inima zonei industriale din estul Timișoarei.

 


3. Râul Bega a fost multă vreme cel care a apărat orașul, cel care i-a învârtit morile, cel care i-a dat energie să își lumineze străzile, cel care a dus și adus milioane de oameni și nenumărate mărfuri în cele peste două veacuri cât a fost navigabil. Astăzi este din nou navigabil, măcar parțial. Bega poate oferi liniște celui agitat, umbră celui încălzit și plăcere tuturor.

 


4. Parcurile Timișoarei i-au dat urbei numele de Orașul Parcurilor. Cum ar fi să puteți traversa orașul mergând doar din parc în parc? Ei bine, la Timișoara puteți face asta chiar și astăzi. Chiar așa. Preferatele mele sunt Parcul Regina Maria, Parcul de Picnic, Parcul Copiilor și cel al Rozelor cu cele 1200 de specii de trandafiri. Tot acolo se organizează (vedeți în poze scena) diverse festivaluri dintre care amintesc Festivalul de Operă și Operetă – e fantastic!

 


5. În multe zone ale orașului găsiți statui și monumente care să vă atragă privirea. Unele spun povestea unui oraș al premierelor tehnice (iată una, tramvaiul tras de cai). Aici avem cea mai veche fabrică de bere de pe teritoriul României, aici s-au luminat pentru prima dată pe continent toate străzile cu lumină produsă de electricitate. Monumente impunătoare în amintirea ciumei tronează în două piețe istorice, iar o serie de monumente ne spun povestea sfârșitului de an ’89. Apropo, aruncați o privire la clipul Phoenix – Vremuri, filmat în 1968 pe Fântâna cu Pești (via Victor Kapra).

 


6. Și ajungem la subiectul Revoluție. Aici a început. Se întâmpla în anul de grație deja pomenit, ’89. După ce flacăra s-a transmis în orașele din vestul țării și ulterior ajunge la București, Timișoara avea să devină și primul oraș liber. Pomul Libertății este cel mai bun simbol al acestui eveniment; e primit cadou de la pompierii din Marsilia în primele zile de după 90. Timișoara este și singurul oraș românesc cu un Muzeu al Revoluției, dar și singurul în care putem face un tur tematic pe tema Revoluției; 12 monumente poziționate strategic în diverse locuri din oraș amintesc de acele timpuri.

 


7. Bisericile dintr-un oraș deosebit nu puteau fi decât superbe. Fie că vorbim de Catedrala Mitropolitană cu arhitectură inspirată de cele din Moldova medievală și care ascunde sub ea un muzeu cu obiecte vechi religioase, fie că trecem prin Biserica Sârbească din Piața Unirii pictată de cel numit Tiziano de Banat, fie că vizităm Domul Catolic ridicat cu piatră adusă pe Bega și decorată de cei mai buni artiști din imperiu, fie că rămânem uimiți de Biserica Millennium sau de sinagogile orașului, Timișoara religioasă e de văzut.

 


8. Când vorbim de noua artă introdusă în arhitectura anilor 1900 și numită la Viena stilul Secession, Timișoara trebuie să apară pe hartă. Palate cu 2-3 etaje din mai multe zone ale orașului sunt moștenite de la înaintași. Unul e palatul Széchényi, numit după firma unde lucra arhitectul principal al orașului de la cumpăna secolului 20 (Laszlo Szekely). Demolând uriașa cetate Vauban austriacă, municipalitatea a dat dovadă de viziune și cu banii din vânzarea cărămizilor a subvenționat afacerile care aveau să aducă o mare dezvoltare urbei. Atunci s-au ridicat palatele în stil Secession din Timișoara, iar astăzi avem o mulțime de bijuterii de acest fel.

 


9. La Timișoara, viața e mai bună ca în alte orașe, e îndulcită de o industrie puternică și sper, odată noul titlul de capitală culturală europeană, tot mai mult și de turism. Liniștea vieții se vede cel mai bine dacă mergeți pe jos în zonele istorice. În centru, 10 străzi au devenit pietonale. Un investitor a scos din locul unde era o ecluză a cetății și o arată publicului într-o piațetă. În oraș au apărut stații de biciclete, luați o bicicletă din locul A și o duceți în altă stație similară, pentru a fi de folos și altcuiva. De-a lungul râului Bega sunt alei pentru pietoni și pentru biciclete care te lasă să te bucuri de o plimbare pe sub sălciile înverzite vara. Îmi vine în minte superbul Hostel Costel, parcă e un exemplu perfect pentru viața bună și prietenoasă cu omul, în contrast cu orașele care pun mașinile pe prim plan.

Eu am numărat măcar nouă motive să veniți la Timișoara, dar mai putem găsi câteva.


Am încălecat pe-o șa,
Și v-am spus povestea mea.
Am încălecat și pe-o roată,
Dar nu v-am spus povestea toată,
Mai lăsăm și pe-altădată.

Voi cum ați văzut Timișoara? Iar dacă nu ați fost deja la Timișoara, când plănuiți să o vedeți?

Timișoara, România

Publicat de Florin Arjocu (fondator)

Periplul meu începea în 2004, an când împreună cu un grup de portughezi vizitam pentru prima dată Cheile Nerei. Am rămas încântat de frumusețea locurilor și de atunci am început să văd altfel România, până atunci nu aș fi crezut că avem locuri precum cele din filme. Îmi place România și călătoresc cât pot de mult. În primii ani de la aderarea UE m-am grăbit să ajung în o mare parte de Europa, iar în 2009 am fondat Drum Liber. Am dedicat ultimii ani în mare măsură României, asortând călătoriile interne cu ieșiri "de studiu" în alte țări. Sunt convins că mintea călătorului este mai deschisă și experiențele la drum te îmbogățesc. Călătorește cu mine, pe Drum Liber!

Alătură-te conversației

4 comentarii

    1. Nu insist să vă contrazic, dar am impresia că Piața Sf. Gheorghe nu e taman ca cea care era de pe vremea turcilor cam prin zona respectivă, adică nu a rămas ce a fost acolo, a fost transformată. Nici măcar biserica Sf. Gheorghe nu mai e, iar băncile impunătoare sunt făcute după 1850. Uite și aici: http://www.timisoara-info.ro/ro/atracii-turistice/cartiere-istorice/cetate/obiective/250-piata-libertatii.html
      Cum ziceam, eu așa am citit, dar poate nu am avut acces la surse de primă mână.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Citește articolul precedent:
Casa asemănătoare cu cea de pe bancnota de 10 lei, Muzeul Național al Satului București
Casa de pe bancnota de 10 lei. Cea reală

Când v-ați uitat ultima dată la o bancnotă de 10 lei? Probabil de mult, când au apărut. Poate nici nu...

Închide