Dacă săptămâna trecută am văzut fascinanta Bibliotecă Teleki din bătrânul Târgu Mureș, astăzi vă invit în aceeași clădire, să vizităm muzeul dedicat unei familii de matematicieni: muzeul Bolyai.
Citește mai departe
În Bătrânul Târgu Mureș, pe o stradă mai puțin circulată, se ascunde o minunăție de obiectiv științific și turistic: Biblioteca Teleki (Telekiană). Doar o bufniță stilizată, simbol al înțelepciunii, dă de gol ce se află dincolo de largile porți: una dintre cele mai valoroase biblioteci din țară.
Citește mai departe
„La Târgu Mureș – despre medici cu suflet mare. Omul chiar sfințește locul!” – așa începea textul publicat pe Facebook într-una din zilele trecute și pentru care am fost certat că nu l-am publicat aici, să rămână pentru posteritate. Nu de alta, dar știm că în Facebook este imposibil să mai găsești ceva publicat mai demult.
Joia trecută am ajuns la Târgu Mureș, la Forumul de Turism de Sănătate (#turismdesanatate). Prima vizită a fost la Spitalul Județean de Urgențe din Târgu Mureș. Fiindcă am văzut lucruri impresionante, vreau să vă spun în câteva cuvinte ce am descoperit acolo:
În Târgu Mureș am găsit o clădire mai faimoasă decât oricare alta din oraș: Palatul Culturii. Vreau să vă demonstrez că este clădirea potrivită unei zile de duminică din viața oricărei familii, va da ocupație și stare bună atât celor mici, cât și părinților ori blajinilor bunici.
Citește mai departe
Cu foaia albă în față, cu note de pian în urechi și cu hărțile alături îmi adun gândurile din ultima mea aventură!
Îmi doream de ceva vreme să fur din experiența de călătorie a lui Florin, motorul și sufletul conceptului Drum Liber și autostopist cu acte în regulă (vedeți aici la ce televiziuni, radiouri, ziare, site-uri a apărut Drum Liber). Mi-a povestit atât de frumos despre libertatea de a umbla pe oriunde, de a străbate orice drum, oricând sufletul ți-o cere… încât am rămas cu autostopul în gând și în inimă. [am ascultat cu prea multă atenție acele povești? sau doar iubesc călătoriile și drumurile noi atât de tare încât să-mi doresc să încerc orice experiență posibilă?]
Anul trecut, prin august, vă scriam despre IadR 2011 (Întâlnirea Autostopiștilor din România). Am fost acolo, am trăit o experiență minunată, însă îmi rămăsese ceva nerezolvat: atunci nu am avut curaj să plec la drum; și poate că nu ar fi avut nici ei curaj să pornească la un astfel de drum, cu mine. Că tot zic de curaj, uite încă o poveste scurtă în comentariul pus de Angi, aici.
Și pentru că nu-mi place să rămân cu gustul acesta, că ceva a lipsit, mi-am promis, în noaptea în care am scris articolul, că până la următoarea întâlnire voi putea să vorbesc despre ia-mă nene, despre călătorii făcute cu ocazia, cu autostopul. [mie îmi place să zic „cu stopul“! și îmi place să zic așa deoarece am impresia că în acele momente, de când a oprit mașina ta, și până ce ai ajuns la capătul drumului, timpul se oprește în loc; nu mai este timpul tău, nu mai sunt clipele, minutele tale; este o frântură, o pauză pe linia timpului, ce o petreci, o împarți cu un om străin; intri în lumea altcuiva, iar acel altcineva intră în lumea ta – cel mai probabil pentru o singură dată în viață… este un STOP în timp!]