După ce v-am arătat imagini vechi din Târgu Mureș și Sovata, seria despre Mureșul din vechime vine astăzi cu un nou episod: Sighișoara din trecut. Cuprind în acest articol mai multe fotografii și ilustrate din secolele trecute, începând cu 1600 și până în anii 1900. Majoritatea pozelor și vederilor au peste 100 de ani vechime, fiți îngăduitori cu ele :)

Până să ajungem la vechile fotografii, picturi și desene, să trecem rapid prin istoria Sighișoarei.

Știm că în secolul al V-lea î.Hr. în zonă au locuit daci (geto-dacii), iar centrul era în cetatea Sandava. Au venit romanii, iar după anul 108 exista deja Castrum Stenarum. Localitatea actuală a fost întemeiată de coloniștii germani care au fost aduși de regele Geza al II-lea al Ungariei să apere marginile regatului. Așa se face că avem o atestare documentară în anul 1280 cu numele de Castrum Sex. Puțin mai târziu găsim și numele german Schespurch, apoi Schäßburg. În 1367 era deja oraș, civitas. Numele românesc, Sighișoara, apare abia în 1431, într-un document emis de Vlad Dracul, tatăl lui Țepeș.

Fortificația a fost ridicată începând cu 1350, când zidul începe să prindă contur. Avea 950 de metri lungime și pe alocuri era înalt și de 8-10 metri. Cetatea a avut 14 turnuri și 5 bastioane, din care mai există astăzi doar 9 turnuri și 3 bastioane.
Update: Lia ne amintește de cel de-al 15 turn, unul care nu făcea parte din fortificație; se numea Turnul Pescarilor și era pe Târnavă, în spatele Mănăstirii Măicuțelor Franciscane (Turnul Cizmarilor).

Între 1431 și 1435, Vlad al II-lea Dracul a locuit la Sighișoara și se crede că în 1431 s-a născut aici sângerosul Vlad Țepeș, cunoscut de străini ca Dracula.

Mihai Viteazu face prima unire a țărilor românești, dar la puțin timp, în 1601 se strică lucrurile și generalul Basta recucerește teritoriile din Transilvania. Sighișoara nu scapă și este prădată, iar peste doi ani mai pierde 2000 dintre locuitorii urbei în urma unei epidemii de ciumă.

Sándor Petőfi este poetul național al Ungariei. El a luptat în timpul Revoluției de la 1848 în Transilvania; se crede că a murit într-o bătălie ținută între Sighișoara și Albești, între 19 și 31 iulie 1849.

Economic, orașul a fost pentru mult timp o localitate prosperă. Meșteșugarii erau organizați în bresle, iar aceste bresle sighișorene aveau statute deja din 1376. Concurența era acerbă, iar competiția a dus la dezvoltarea orașului. Fiecare breaslă a ridicat un turn și în caz de atac, apărarea turnului respectiv pica în responsabilitatea breslei. Trec anii, iar perioada modernă a dus la desființarea breslelor în 1884. La început de 1900, orașul va cunoaște binecuvântarea curentului electric și a gazului metan. Inevitabil s-a dezvoltat și industria, iar pe perioada interbelică Sighișoara devine capitala județului Târnava Mare.

Sighișoara a avut și o infloritoare latură culturală. În 1872 știm că exista ziarul Schäßburger Anzeiger (în limba germană). Johannes Brahms, faimosul compozitor face o oprire și la Sighișoara în turneul său prin Transilvania.

Ca dealtfel întreaga Transilvanie, Sighișoara cunoaște revoluțiile religioase. A trecut pașnic prin acestea, în urbe locuind de-a lungul timpului luterani, reformați, romano-catolici, unitarieni, greco-catolici, ortodocși și mozaici (evrei).

În 1709 știm că urbea număra 4000 de suflete iar peste 200 de ani, în 1930 erau deja 13 033 de locuitori (majoritatea germani – 5236 la număr, urmați de români – 4366, maghiari – 2896 și minoritarii țigani – 356 – și evrei – 146). În 2002 avea aproape de trei ori populația de atunci, majoritatea români.

Dintre personalitățile care au trăit sau activat în Sighișoara vreau să amintesc pe Hermann Oberth, unul dintre cei trei părinți ai rachetei. Este unul dintre profesorii lui Von Braun și după al doilea război mondial participă la diverse proiecte în SUA. În Sighișoara a făcut liceul, aici fiind amintit printr-un bust și o piațetă care îi poartă numele.
Îi amintesc și pe Georg Krauss (cronicar), Joseph Haltrich (epdagog, filolog, preot și etnograf), Zaharia Boiu (poet, publicist) și Horea Teculescu (om de cultură).

Nu mai e nevoie să vă spun că Sighișoara este unul dintre punctele cele mai atractive ale României, străinii și românii deopotrivă apreciază această fortificație, singura cetate medievală locuită din zona noastră de Europă.

Turnul cu Ceas, denumit și Turnul Oarelor, într-o acuarelă de Betty Schuller.

Turnul cu Ceas, cel mai renumit turn al cetății, este un simbol regăsit pe toți magneții cu Sighișoara. A fost construit în secolul al XIV-lea și refăcut în 1677 după un mare incendiu. Are 64 de metri.

Pe ambele fațade ale turnului există câte un cadran uriaș de ceasornic și nișe cu diverse figurine.

Până în 1556 a fost sediul primăriei. Din 1898 funcționează ca muzeu.

Turnul Croitorilor a fost construit în anii 1300. Și el a fost parțial distrus în incendiul din 1676.

Strada Morii și Mănăstirea Dominicană, construită în 1677, cunoscută astăzi drept Biserica Mănăstirii.

În locul aproximativ unde astăzi este Primăria, pe vremuri se afla Turnul Bugnarilor (Caretașilor).

Orașul era împânzit de alei strâmte și trepte.

În cetate mai există astăzi turnurile Tăbăcarilor, Cositorarilor, Cojocarilor, Frânghierilor, Măcelarilor, Croitorilor, Cizmarilor, Fierarilor și Turnul cu Ceas.

În 1899 a fost editată o ilustrată explicativă în care sunt prezentate cele trei biserici emblematice ale urbei: Biserica din Deal (1345, stânga), Biserica Mănăstirii (1677, centru) și Biserica Romano-Catolică (1894, dreapta). Ortodocșii au avut biserică la Cornești din anul 1797.

Palatul Administrativ (prefectura) a fost realizat în 1888 în stil secession. Azi e sediul Primăriei.

Fosta Casă Albert (plan apropiat) este sediul internatului Liceului „Joseph Haltrich”.

Acea parte a urbei care nu aparținea de Cetate a fost denumită Orașul de Jos.

Fosta Casă a Meseriașilor (Meșteșugarilor) era una dintre cele mai renumite clădiri din Orașul de Jos.

În 1912, Hotelul și Restaurantul „Steaua” au fost complet renovate.

Orașul de Jos a avut mereu un aer aristocratic. Majoritatea clădirilor sunt constuite în secolele XVIII-XIX.

Negustorii și cumpărătorii umpleau adesea strada principală a Orașului de Jos.

Prin fața clădirii fostei Instanțe Districtuale trecea calea ferată îngustă. Aceasta traversa orașul.

Fiind reședință de județ, avea Spital Județean.

Două dintre școlile orașului, Școala de Fete și Școala de Înot. Și un instantaneu de pe Strada Școlii.

Târnava Mare, râul pe malurile căruia a fost întemeiată cetatea.

O exemplificare din 1909 a sărbătorilor de iarnă. Cetatea este sub zăpadă.

Când mergeți la Sighișoara nu am nicio îndoială că vă veți simți farmecul bătrânului oraș din Mureș, eu sper doar că prin rândurile așternute mai sus am reușit să vă transmit aerul vechi al cetății Sighișoara din trecut!

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)