Guest post, primit din Vama Veche. Responsabilă de text, Andreea.

Cei care vor să trăiască un loc care e așa cum a fost Vama Veche acum câteva zeci de ani, vă recomandăm să mergeți la Vadu.

Update 4: Ultima noapte în Vama Veche, 1 mai 2012
Realizez că nu am scris prea multe despre cum ne-am petrecut ziua în Vamă, poate și pentru faptul că ziua trece foarte repede, de obicei pe plajă, la soare. În această perioadă oamenii stau toți la soare, ba unii chiar se încumetă să facă baie în apa destul de rece. Unii dintre ei sunt rămași încă din noaptea tocmai trecută, de obicei în față la Stuf cu cafeaua minunată pe care o găsești acolo.

Un loc unde îmi place foarte tare să mănânc sau să lenevesc în Vamă este La Galerie. Mâncarea este foarte bună iar în unele seri poți asculta jazz.

În ultima seară de Vamă am urmat același trend, ne-am plimbat dintr-o terasă în altă, am văzut răsăritul apoi am continuat să dansăm la Stuf. De data aceasta până pe la oră 9 dimineață.

Deși am crezut inițial că acest 1 Mai se va „muta” în weekend și că duminică seară Vama se va goli de oameni, se pare că m-am înșelat. Nu s-au încumetat prea mulți să se întoarcă din Vamă așa repede, deci am avut parte de exact aceeași atmosferă ca în primele două zile.

Cel mai mult în Vamă mi-a plăcut atmosfera care mă surprinde mereu. Deși am plecat la drum fără nici o așteptare depre 1 Mai, m-am întors acasă cu experiențe plăcute și noi prieteni. Acest lucru este dealtfel binecunoscut de cei care vin aici, pentru că Vama Veche este locul unde libertatea și deschiderea plutesc în aer.

Dă click ca să vezi selecția cu pozele de la Vama Veche, în albumul foto.


Update 3: Soarele răsare din nou la Vama Veche


Update 2: Încă o noapte la Vama Veche
A doua seară în Vamă a început pe marginea unei borduri, pe o străduță lăturalnică. Acolo ne-am așezat și am despicat firu’n patru. De la analiză textuală a vieților noastre am ajuns la aspecte generale precum concepții și percepții despre oameni și viață.

După ce ne-am eliberat sufletele și antrenat mințile am zis că ar trebui să ne energizam puțin corpurile cu niște dans.

Am început din Expirat. Am dansat, am revăzut prieteni vechi (tot de prin Vamă) sau ne-am făcut alții noi. Pentru faptul că o femeie are o geantă cu prostii, tot timpul după ea, am căutat se o așez pe undeva. Am lăsat-o pe scări, chiar lanaga locul unde dansăm. Mi-am pus hanoracul peste ea (să fie mai protejată, mi-am zis). La un momentdat, hanoracul a făcut picioare deși geanta a rămas cumințică, la locul ei :( M-am supărat foarte tare pentru acest moment, însă precum zice un prieten: „hanoracul acela trebuia pierdut că să câștigi altceva”. M-am consolat și am mers mai departe către Stuf, în căutare de bunădispoziție.

În Stuf a fost lume multă, ca de obicei. Aici găsesc tot timpul o imagine care îmi place și una care nu. Oameni dansând în stilul și în lumea lor, grupulețe care stau pe plajă și vorbesc, cupluri care parcă își declară toată dragostea în seara respectivă. Ceea ce nu îmi place în Stuf sunt imaginele agresive precum: oameni foarte beți, sau agasanți, care se agață de tine precum un scai de un pulover de lână.

Am realizat că e zi când mă deranja lumina strălucitoare a dimineții.

Răsăritul l-am ratat pentru că ne-am așezat pe aceași bordură de la începutul serii și ne-am lăsat prinși de discuții și mai interesante.

Am realizat că e zi când mă deranja lumina strălucitoare a dimineții. Mi-am pus ochelarii de soare la ochi, și ne-am îndreptat către locul de dormit. Cu marea-n suflet, și cu Vama mea :)

Update: Am primit câteva poze făcute dimineața






Am ajuns în Vamă destul de târziu și mă așteptăm să găsesc mulțimea de oameni de astă vară. Pe strada principală erau câțiva rătăciți și destul de puține mașini. Am început să ne sunăm prietenii pentru a ne aduna cu toții în același loc.
Am pornit pe drumul binecunoscut: străduța principală către plajă. Am avut surprinderea (deși cunosc vorba care spune că esențele țări se țin în sticlute mici) să descopăr că sufletul Vămii era de fapt pe străduțe și pe plajă. În acel moment am uitat că nu e încă vară pentru că atmosferă era exact cea pe care așteptăm să o văd.

Prima oprire: Expirat

Zic prima pentru că în Vamă nu stai locului o clipă, te plimbi din terasă în terasă. Atmosfera binecunoacuta și așteptată: oameni care danseza, alții care stau în fața clubului, pe plajă. Mi-am găsit și prietenii, așa că distracția putea începe. Nu am să vă detaliez distcatia pentru că se știe: muzică, dans, cocktaluri, noi prietenii.
După ce ne-am plictisit de Expirat am luat-o la pas către Goblin. În față la Goblin am aflat că există o taxă de intrare, lucru care pe mine personal m-a dezamăgit. Și nu vorbesc aici de partea financiară, ci de principiul comercializării Vămii, pe care îl întâlnesc din ce în ce mai des.

La Stuf cheful începe devreme. Devreme în noapte.

Drept urmare, ne-am continuat drumul, către Stuf. Desigur că pe drum am întâlnit alți prieteni cu care ne-am bucurat de o tequilla la prima terasă care ne a ieșit în cale. În Stuf nu era prea mare mulțimea, poate și din cauza orei destul de înaintate (cred că era cam 4).
Așa că am hotărât să ne întoarcem în Expirat. În toate aceste drumuri ne-am cam rătăcit de restul prietenilor, pentru că așa se întâmplă de fiecare dată: ajungi dimineața să rămâi numai cu câteva persoane în preajmă, din tot grupul.

Un loc deosebit în Vamă este restaurantul Papa la Șoni. Nu-l ratați!

Soarele de peste ape

Am hotărât astfel să vedem răsăritul din Expirat, de pe băncuțele de lemn din data terasei. Însă planul inițial a suferit modificări, gândindu-ne că la Stuf e mai fain pentru că Bolero completează frumos imaginea răsăritului. Răsăritul este răsărit, greu de descris imaginea lui cât și senzațiile pe care mi le produce.


În drumul spre casă am făcut o poză foarte drăguță. Mi-a plăcut tare cum se reflectă lumina dimineții în geamurile mașinii.

Cam atât pentru prima seară, completă, având în vedere că am prins și răsăritul. Sau el m a prins pe mine :)
Voi reveni cu povestiri din zilele ce urmează, despre ce am mai făcut, găsit sau văzut în Vama Veche.

 

 


Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Articol scris de Florin Arjocu (fondator): vezi detalii despre autor.

11 gânduri despre “Vama Veche, aproape „în direct”

  1. Vai ce frumos! :( cred ca ai vazut ca am si eu o postare despre Vama Veche ca peste tot doar de asta aud. Sunt in Kuwait, dar ma intorc in tara in vara asta. 

    Răspunde
  2. @LexoKat
    Multumesc de update! Cred ca e o diferenta destul de mare intre statiunile arabe si cele romanesti, dar cred ca din unele puncte de vedere te vei simti mai bine aici :)

    Mai ales partea cu libertatea si lipsa de prejudecati pe care le poti simti la Vama Veche, cred ca nu le gasesti in prea multe locuri.

    Răspunde
  3. Mare diferenta? Ai dreptate. Nu as da nici o mie de statiuni din alta parte pe Vama Veche. Prima oara cand am fost acolo, acum vreo 5-6 ani am fost putin socata (si cred ca poti intelege asta) dar acum? Sunt indragostita de Vama!

    Răspunde
    • Acum am fost într-un anturaj de străini la Vamă (de fapt eu am stat cel mai puțin, doar o zi) și se pare că toți au fost încântați de Vama Veche.

      Cel mai probabil în Austria/Spania/Lituania nu se găsește o stațiune ca Vama noastră :)

      Răspunde
  4. Si se pare ca primul comentariu nu doreste sa apara. Am spus ca Vama nu se poate compara cu nimic. Niciun loc nu e mai bun si nici macar aproape de mai bun decat Vama. Este perfecta! 

    Răspunde

Spune-ți părerea!

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong> 

necesar