Zilele trecute am ieșit la o bere cu Gabi, membru în Terra Dacica Aeterna (TDA). În TDA el poartă numele Diurpaneus și este fie un tarabostes (nobil dac), fie un războinic dac (în luptele simulate). În cele ce urmează vreau să intrăm împreună în lumea dacilor, a romanilor și a altor nații care au trăit pe meleagurile noastre, așa cum le putem descoperi la festivalurile antice din România (următorul pe listă este la Constanța).

Ce este TDA? Organizația este:

1. un ONG pornit de la o pasiune. Pasiunea a creat prin anul 2005 o garnizoană romană, iar în 2007 a luat naștere, oficial, organizația.
2. un „efort de reconstituire, susţinut de un grup de oameni iubitori de istorie, ghidaţi de specialişti şi cercetători renumiţi ai domeniului, toţi uniţi de pasiunea pentru arheologia experimentală (n.r. în engleză, reenactment)”.

Anii au trecut, iar TDA a crescut odată cu trecerea zilelor, anotimpurilor. Acum se laudă cu aproximativ 60 de membri, din care, în medie, jumătate se văd la evenimente.

În interiorul organizației sunt atât susținători documentați ai trecutului nostru latin, atât istorici și arheologi care susțin documentat latura dacă, dar și câțiva prinși între cele două tabere. Așa se ajunge la un echilibru, iar adevărul istoric are șanse mari să iasă la iveală.

Gabi este în TDA de trei ani de zile, ani în care a râs, s-a „înghiontit” cu romanii, a lucrat la veșmintele și echipamentele de luptă, dar a și călătorit în țară și străinătate la o mulțime de festivaluri cu iz antic.

Echipamentul dacilor / romanilor
Diurpaneus îmi povestește cu mândrie că: „la Terra Dacica Aeterna ne facem singuri constumele, hainele, echipamentele„. Așa se explică faptul că le stă bine, că sunt arătoși, că romanii lor nu poartă „burlane” cu 5 mărimi mai mari decât cei care le poartă. „Iar„, continuă el, „la autenticitate, nu avem concurență în toată Europa„.

Tot ce folosesc ei, tot echipamentul este creat folosind surse istorice. Adică nu „înfloresc” istoria, doar ca să dea bine pe sticlă sau în fotografii, ci meșterii lor reproduc cât mai fidel istoria. Ca să îl citez, se face „reenactment pur istoric„.
Aproape tot ce poartă Diurpaneus și colegii (ori „inamicii”) săi este făcut „în casă”. Membrii își fac hainele, solzii, zalele, armura. Doar coiful și câteva armuri sunt comandate din Germania, acestea ar fi prea complicate de făcut. Până și scuturile le fac din lemn stratificat (lipit și presat), exact ca și originalele romanilor. De la prima cusătură, până la finalizarea unui echipament complet, se poate lucra cu ușurință jumătate de an.

Gabi îmi povestește că viața romanilor este foarte bine cunoscută, latinii țineau evidențe foarte exacte cu absolut totul. Se știe inclusiv organizarea armatei, chiar și strategii de luptă au rămas documentate. Despre așezările romane, la fel, se știu foarte multe lucruri: castrele erau toate la fel, dacă descoperi una dintre porți apoi cu ușurință descoperi întreaga fortificație. Singurul fort diferit păstrat peste milenii este castrul roman dacic din Anglia. Pe latura cealaltă, a dacilor, informațiile sunt cam pierdute în negura timpului. Mărturiile cele mai clare sunt tot la Roma, pe Columna lui Traian sau în câteva mărturii antice.
Asta face ca în îmbrăcămintea dacilor să mai apară și un factor subiectiv; ce să faci dacă lipsesc izvoarele istorice?

Ce înseamnă un festival antic?
De obicei, festivalurile au două componente: Tabăra civilă și prezentarea armată (și simulare de luptă).

 

În tabăra civilă vei găsi corturi barbare, corturi romane, ateliere civile (fierărie veritabilă, atelier de prelucrare a altor metale, diverse alte ateliere), bucătărie și, desigur, alte anexe. Vei descoperi că uneltele sunt în mare parte rudimentare, asemănătoare cu cele folosite de strămoșii noștri. Iar mâncărurile sunt și ele făcute după rețete vechi, cu ingrediente (în mare parte) care existau și pe vremea romanilor.

 

În simulările de luptă se folosesc comenzi romane, iar lupta, desigur, nu este foarte dură, dar nici mereu o joacă, trebuie să fie realistă.

 

Dacii noștri erau respectați și le era cunoscută îndemânarea în luptă. „După anul 99, Dacia era singurul teritoriu care primea tribut de la romani„, mi se spune.

Ca să facă față dacilor și aliaților lor, trupele romane de cucerire erau formate în proporție de 60% din trupe auxiliare, stilul de luptă dac și teritoriul nostru făcea ca formația loc clasică de luptă să nu funcționeze.

Formația romană din cadrul TDA are minim 10 oameni: un centurion, 8 legionari, un vexilifer (cel cu steagul); de obicei acestora li se alătură și un legat, plus un senator.

Trupele din cadrul TDA nu se limitează doar la daci și romani. Sarmații sunt o populație care a luptat în general alături de daci, dar se întâmpla uneori să mai schimbe și tabăra, dacă altcineva plătea mai mult. „Un fel de mercenari, ca și secuii„, spune Gabi. Sarmații erau călăreți, aveau echipament cu zale, săbii lungi, pumnale late, erau și buni arcași. În simulările TDA, sarmații luptă alături de daci. Iar dacii câștigă bătălia de fiecare dată. Nu de alta, dar publicul ține cu dacii. Romanii sunt huliți, iar dacii aplaudați. Aici am mai avea de învățat, până la urmă este doar o simulare, cu ce a greșit cel care joacă rolul unui roman, ca să fie hulit?

În occident tabăra civilă este cea mai importantă, iar în est (Polonia, Ungaria, România, Ucraina) se pune mai mult accentul pe latura militară, pe luptă. Pe scurt, pe cafteală. Gabi îmi povestește și o fază amuzantă: „la o simulare de luptă din Ungaria, dacii au spart patru scuturi romane din prima lovitură; nu știau că ungurii au scuturi de paradă, așadar, nu rezistente și realiste, precum sunt cele ale romanilor din TDA„. :)

Și ca să nu crezi că e doar plăcere la mijloc, imaginează-și că sunt vara sunt poate 40 de grade, iar oamenii aceștia stau îmbrăcați în costumele grele, groase. Nu cred că e prea plăcut să stai îmbrăcat în zale sau cu coiful din tablă pe cap când alții se tolănesc la umbră..

Terra Dacica Aeterna se mândrește că este prima asociație din Europa care a putut susține singură un întreg festival, atât tabăra civilă, cât și luptele.

Festivalul reușite, festivalul găunoase..

„Cel mai bun public, cel mai numeros public, cel mai bine promovat festival, cel mai bine organizat festival antic din România a fost cel de la Constanța„.

 

Așa vorbește Gabi despre evenimentul din 2012 și despre cei 6000 de turiști care au intrat pentru puțin timp în atmosfera mileniilor trecute.

 

În 2013, Festivalul Antic Tomis este între 16 și 18 august. Nu-l rata!

 

În cadrul Festivalului Antic Tomis de anul acesta va fi organizat și Parcul de reconstituire istorică Tomis, componentă finanțată de Administrația Fondului Cultural Național. Parcul este dedicat promovării artelor și meșteșugurilor antice. Vor fi ateliere de prelucrare a metalului, de ceramică, textile și vestimentație antică, gastronomie antică, tehnică militară, pielărie, muzică și dans… evident, antice.

În extrema opusă, Gabi îmi povestește o întâmplare nefericită de la Porolissum (Zalău): într-o simulare de luptă, romanii din TDA au fost înfruntați de trupe de vikingi (și de daci, dar ei sunt în rol secundar în povestea aceasta). Ce nu știau încă romanii, dar aveau să cunoască pe pielea lor foarte curând, este că vikingii poartă costume de protecție mult mai bune, iar luptele medievale sunt dure, echipamentul de protecție le permite acest lucru. În acel episod, romanii au „mâncat papara” pe românește, s-a lăsat cu răniți… la propriu. Nu le venea să creadă agresivitatea cu care „vikingii” luptă într-o simulare!

TDA, încotro?
Chiar dacă nu au un număr mai mare decât în trecut, a crescut calitatea, se pune mult accentul pe detalii. Voluntarii și-au refăcut îmbrăcămintea iar echipamentele lor de luptă sunt cele mai realiste din Europa. Gabi îmi mai dă un singur exemplu: „se știe că dacii aveau scuturi pictate, iar TDA are astfel de scuturi„. Ba mai mult, expertiza oamenilor din TDA este folositoare și altora: la Constanța s-a format o formație nouă de romani, ghici cine le-a făcut echipamentele? Evident, Terra Dacica Aeterna.

„Pe lângă alte lucruri importante din viață, e bine să ne aducem aminte de unde ne tragem și cine suntem” – asta îmi spunea Gabi în încheiere. Mai pot să spun eu ceva? :)

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)