Cetatea Sighişoara de Mărţişor – o noapte şi o zi
Publicat miercuri, 10 martie 2010 la 3:56Pe când doamnele şi domnişoarele primeau mărţişoare, de 1 martie, eu plecam din Braşov cu direcţia Sighişoara. Era urmată întrevederea cu Alina, dar şi un tur al cetăţii pe care eu o văzusem prima dată în 2005, chiar în timpul festivalului medieval.
După aceşti ani nu prea mai ţineam mare lucru minte, dar ştiu ca în una din pieţe am făcut la vremea respectivă un scurt curs de dansuri medievale şi mi-a plăcut. Acum nu urma să dansez, dar eram nerăbdător să văd cetatea. Aşteptam să retrăiesc prima vizită, să compar şi să sedimentez amintirile.
Prima impresie pe când coboram din maşină a fost: “arată mult mai bine decât mă aşteptam”. Cetatea era luminată şi se vedea bine de la distanţă. Primii paşi au nimerit calea bună, apoi cu scurte indicaţii am ajuns spre o alee pietruită ce urca dealul. Intuiţia îmi spunea că doar la cetate poate duce, mergeam la sigur.
Trebuia să ajung la Turnul cu Ceas, iar gândul meu era să întreb pe cineva când ajung sus. Cum treptele mă duceau chiar lângă turn, nu a mai fost nevoie. Asta a fost bine, fiindcă eram singurul om pe stradă 
Nu mă aşteptam să fie pustie strada, aceasta a fost prima mea surpriză pe care cetatea mi-o prăgătise.
3 lucruri care îmi plac la Sighişoara:
- numele străzilor: strada cojocarilor, strada tâmplarilor
- casele vechi; cred că nu se poate să nu îţi placă specificul caselor săseşti colorate şi uneori cu “ochi”
- pieţele şi atmosfera “veche”, anunţurile în stil medieval, aleile pietruite
Ce nu mi-a plăcut: maşinile din cetate şi forfota lor. Le-aş elimina pe cât posibil.
Sighişoara este singura cetate locuită din sud estul Europei şi e unul dintre cele 7 obiective româneşti pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
Coloniştii germani invitaţi să se aşeze în Transilvania pentru a apăra graniţele de est au primit drepturi de undus regius (pământ crăiesc / Königsboden), fapt care duce la dezvoltarea mai multor cetăţi, printre care şi Sighişoara.
Pentru apărare, cetatea avea 14 turnuri (fiecare aparţinea unei bresle) şi 4 bastioane. În zilele noastre mai există 9 turnuri şi trei bastioane.
De pe wikipedia aflăm că mai târziu era o acută concurenţă între bresle, iar cea dintre breslele din diferite oraşe era de-a dreptul crâncenă. Dacă lăcătuşii din Braşov aduceau la târgul din Sighişoara “lacăte şi broaşte proaste”, lăcătuşilor sighişoreni li se permitea să le confişte. De ar mai fi valabila şi acum regula…
Non scolae, sed vitae discimus (nu pentru şcoală, ci pentru viaţă învăţăm)
Scara acoperită (scara elevilor) a fost construită în 1654 pentru a te duce spre Şcoala de pe deal (atestată documentar încă din 1522 – atunci este consemnat că “Rector scholae” a primit drept recompensă pentru meritele sale un veşmânt în valoare de 4 florini) şi avea iniţial aproximativ 300 de trepte (azi are doar 176). Şcoala e o clădire frumos restaurată după 2002 şi a cărui frontispiciu poartă următorul text: “PATRIAE FILIIS VIRTUTI PALLADIQUE SESE VOVENTIBUS SACRUM”, text numai bun de a ne exersa cunoştinţele de latină. Broşura făcută la aniversarea şcolii spune că traducerea e “Fiilor patriei care s-au dedicat virtuţii şi ştiinţei – un loc sacru”.
Vă provoc să găsiţi în textul latin cuvântul tradus prin “ştiinţei”.
Nu rataţi fresca de pe tavanul de deasupra casei scărilor. Dacă puteţi, vizitaţi şi o frumoasă sala de la ultimul etaj unde se ţin şi cursuri, dar şi alte evenimente.
Cel mai important student al liceului a fost Hermann Oberth, unul dintre cei 3 părinţi ai tehnicii rachetelor şi zborurilor cosmice. Casa memorială a lui este în Mediaş, am văzuto eu întâmplător în aceeaşi zi, mai târziu.
Sighişoara este locul unde a locuit pentru câţiva ani (1431 – 1435) Vlad al II-lea Dracul, tatăl lui Vlad Å¢epeş. Tot aici se pare că este locul de naştere al lui Vlad Å¢epeş (1431). Doritorii pot vizita casa unde Vlad Dracul a locuit.
Eu m-am simţit foarte bine în Sighişoara, cred că am intrat destul de bine în atmosfera de poveste medievală a cetăţii. Oamenii pe care i-am întâlnit au fost foarte primitori şi au lăsat invitaţia pentru revenire în frumoasa cetate-oraş, lucru de care voi profita cu siguranţă!
Sper că am reuşit să prind puţin din farmecul Sighişoarei, pe care îl completez cu câteva fotografii de noapte sau de dimineaţă.
Dianora
6 aprilie 2010 la 12:18
Aici mă gândesc şi eu să merg prin Mai. De ceva vreme îmi tot doresc să ajung în Sighişoara şi Sibiu.
florin
6 aprilie 2010 la 13:01
Salut Dia,
Dacă mergi în zonă, nu uita să vezi cât mai multe sate şi cetăţi săseşti şi rezervaţia Breite, merită!
Florin
Dianora
6 aprilie 2010 la 13:14
Asta îmi şi doresc. Să văd ce îmi permite timpul. De vreo 2 ani visez să merg în superbul sătuc Biertan. Mi-a povestit mama foarte multe din verile petrecute de ea acolo în adolescenţă. Ai idee dacă găsesc maxi-taxi? Şi Cristuru Secuiesc îmi face cu ochiul.
florin
6 aprilie 2010 la 13:21
@Dia
Nu ştiu să îţi răspund în legătură cu maxi-taxi-ul, o să întreb pe cineva care ar putea afla.
Vezi în acest articol câteva idei despre satele săseşti.