Drum liber – Vezi România cu alţi ochi

xxx==http://media.drumliber.ro/2010/07/sibiu-ocna-sibiului.jpg/home/serverul/public_html/drumliber.ro

xxx==http://media.drumliber.ro/2011/01/DSCF3220-e1294483638294.jpg/home/serverul/public_html/drumliber.ro

• Tweet
• Share
• Email

• Tweet
• Share
• Email

Din Mediaş ştiu 2 oameni, şi amândoi sunt mândri de oraşul natal şi de ce poate fi văzut acolo. Fiind în Sighişoara, deci încă în zonă, voiam să opresc şi acolo, să mă conving de cele auzite.

Aveam pe hârtie o listă cu obiective turistice din Mediaş şi mi-am propus să transform o simplă listă în o călătorie de câteva ore. Cu aşteptări destul de ridicate am pornit drumul meu pe străzi draguţe, cu case restaurate şi frumos decorate.

Cetatea Mediaş a fost atestată documentar în 1267 şi consolidată între secolele XV-XVII. Imaginea burgului este învăluită de mister, mai multe legende:

1. Sub cetate ar exista un labirint de tuneluri. Se pare că nu doar bătrânii au auzit povestea, mie de ele mi-a vorbit un tânăr care îmi arata drumul.

2. Cum oamenii din vechile timpuri preţuiau vinul alb, iar printre ei erau şi Cavalerii Mediaşului. În semn de mare cinste, au venerat această bogăţie cerând breslei aurarilor să şlefuiască 3 generoşi struguri din aur. Doar ochii norocoşilor îi putea zări, la zile de mare sărbătoare. Strugurii de aur sunt pierduţi în istorie, astăzi doar emblema oraşului aduce aminte de ei. Vinul alb de Mediaş a fost amintit şi de Bram Stoker în cea mai celebră carte a lui, “Dracula”.

3. Biserica evanghelică Sfânta Margareta cu turnul de 68 de metri ar fi fost construită în 1414 de bresla pietrarilor ca să fie mai aproape de cer. Drept pedeapsă pentru trufia lor, turnul este acum înclinat (deviaţia de la verticală este de 2.28 m), fiind unul din primele 10 turnuri înclinate din lume. Mediaşul fiind unul dintre oraşele importante, avea dreptul de a lua viaţa – jus gladii (cele 4 turnuleţe care arătau acest drept le găseşti şi la Poarta Ecaterina din Braşov).
Fiind unul dintre cele mai înalte turnuri de biserică din România, îţi oferă o vedere deosebită asupra oraşului. În vârf are o sferă aurită, iar dacă ai fi urcat treptele turnului în secolul XVIII l-ai fi salutat pe Thurm Pitz (Petre din Turn), una dintre cele mai vechi statui din lemn. Acum poţi vedea statuia la Muzeul Municipal din Mediaş. Se mai numea şi “Turnul Trompeţilor”, datorită faptului că era locul de unde trâmbiţaşul cetăţii dădea alerta în caz de atac.
4. Închisoare pentru Vlad Ţepeş. Se zice că în Turnul Mariei ar fi fost închis, pentru câteva ore, Vlad Ţepeş, în timp ce era dus la închisoarea de la Vişegrad, lângă Budapesta. Turnul se află în imediata vecinătate a bisericii Sf. Margareta, latura estică a turnului este legată printr-o arcadă de clădirea bisericii. Se mai spune că Turnul Mariei a servit drept capelă în timpul epidemiilor de ciumă, dar şi că ar fi fost cameră de tortură.

5. Mănăstirea franciscanilor din Mediaş

Se presupune că în vremurile demult apuse mănăstirea franciscanilor a fost transformată în grajd.

Ea a fost construită în partea a doua a secolului al XV-lea este o clădire ce merită văzută. În cadrul complexului franciscan a fost mutat spitalul târgului, iar biserica a fost anexata spitalului. Romano catolicii au redobândit complexul mai târziu, în 1721, odată cu stăpânirea habsburgică.
Clădirea este ridicată în stil gotic, dar are multe elemente baroce adăugate de-a lungul timpului. Eu am avut “norocul” să găsesc acolo un alt tip de vizitator, mai colorat, dar care voia să apară în poze.

După ce am dat ochii cu franciscanii, drumul meu trecea prin centru, să văd primăria veche şi mai câteva obiective. Dorind să îmi scurtez drumul, am urmat calea prin Pasajul Smârdan; poate vă aduce şi vouă aminte de Nicolae Grigorescu care a pictat o scenă din Razboiul de independenţă al României (Atacul de la Smârdan).

În secolul XIX s-a adăugat o nouă intrare în cetate, astfel fiind construită “scara acoperită”. Cum ea făcea legătura şi către o mică închisoare, se mai numeşte şi “treptele temniţei”.

Evreii au fost o prezenţă bine simţită în oraş, iar ca dovadă încă avem sinagoga şi poveştile bătrânilor. Sinagoga are pe frontispiciul clădirii, Steaua lui David şi cele zece porunci scrise în ebraică. Aflu de la un simpatic bătrân că impunătoarea casă galbenă de mai jos pe vremuri aparţinea “jidanilor”.

Câteva personalităţi locale care au case comemorative:
- Schuster Dutz (poet)
- Hermann Oberth (pionier al aeronauticii)
- Stephan Ludwig Roth

St. Ludwig Roth este cel care la impunerea limbii maghiare în Transilvania scria: “Nu văd nevoia de a se impune o limbă oficială a ţării. Nu este nici limba germană, nici cea maghiară, ci limba română” pe care “o înveţi singur, pe stradă, în contact singur cu oamenii (…) Folosirea limbii materne este un drept uman, care e dat copilului prin naştere. Iar cu pierderea limbii dispare naţiunea însăşi”. A luptat pentru drepturile ţăranilor asupriţi, era un vizionar. Găsea ca soluţie la problemele sărăciei ţăranilor ca fiind comasarea suprafeţelor agricole mici, metode noi de prelucrare a pământului, cultivarea plantelor industriale, introducerea plugului de fier, înfiinţarea de ferme-model, dar şi construcţia de drumuri sau căi ferate.

Impresia generală a fost plăcută, oraşul are multă istorie ce aşteaptă să fie cunoscută. Ce aştept e momentul restaurării clădirilor vechi din centrul istoric.

Înainte de vedea fotografiile din Mediaş, citeşte şi viziunea Cristinei, o amică ce a crescut în bătrânul oraş:

Nu pot sa vorbesc despre Medias decat cu nostalgie. 18 ani au zburat, am crescut si am parasit cuibul. la fiecare revenire vedeam cate o schimbare, inca o casa paraginita, inca un magazin inchis, inca o fabrica pustiita. In comparatie cu frumosul oras Cluj, Mediasul parea sora cea urata a Cenusaresei.Cand m-am mutat definitiv in Cluj, am inceput sa vad Mediasul cu alti ochi. Desi ” acasa”……………….. Acasa incepe cu tata care ma asteapta in gara de fiecare data…mai putin atunci cand nu mai pot de dor si ma urc in tren fara sa spun nimanui si apar.
In prima saptamana de facultate , cea mai groaznica din viata mea , in care nu stiam nici macar de unde sa imi cumpar paine si ma simteam parasita de toti, am ajuns acasa la 1 noaptea, am sarit gardul si fiindca soneria era blocata m-am gandit ca cea mai buna solutie ar fi sa ma duc in gradina sa il strig pe tata. mama intre timp auzise pasi dupa casa , il trezise pe tata convinsa ca hotii erau pe cale de atac. Eu am inceput sa strig sub clar de luna ” tata. tata” si tata iese pe terasa si intreaba suav “cine-i?”…………..Stau acum si ma intreb care hot pe lumea asta i se mai adreseaza tatalui meu asa?!?

Vara casa mea pare desprinsa de lume. Si tot vara cand ma trezesc cu soarele in ochi si cu pisica hotarata sa ma incalzeasca, gramada pe capul meu( I mean really gramada!), cand cobor pe urmele mirosului de cafea si cainele se da peste cap de bucurie, imi doresc sa stiu nventa o masina care sa opreasca timpul……
Acasa inseamna ciresul care isi depune ofrandele sfarsitului de mai direct pe pervazul camerei mele, acasa inseamna toata cartile pe care le cumpara mama dupa ce ma suna din librarie si imi citeste un rezumat despre fiecare………
Acasa inseamna rosiile din gradina printre care se ascund ai mei ca sa le stropeasca in timp ce eu visez la nemurirea sufletului cu catelul la picioare……..
Acasa inseamna congelatorul din care nu se termina nicodata inghetata…….
Acasa la mine vara e in fiecare zi o sarbatoare a unei noi descoperiri de arome, culori , sunete, de la modulatiile vocii mamei care il striga pe tata, de la latratul sacaitor si totusi atat de dulce al cainilor potopiti de caldura ziua si speriati de fulgere si tunete noaptea, de la mieunatul pretentios al pisicii care ne comanda pe fiecare in ce loc sa stam ca ea sa poate dormi linistita, de la mirosul diferit si cunoscut al fiecarei camere, al fiecarui sertar pana la cimentul cald din curte , pe care imi place sa zac, la bujorii si trandafirii care noaptea miros a nostalgie, la iarba pe care mama nu ne lasa sa punem nici macar umbra unui picior dar pe care catelul se tavaleste urmarit de pisica si pana la cotcodacitul gainilor care sunt copii tatalui meu…..
Dorul pentru casa, pentru zgomotele pe care le fac soarecii in pod cand rostogolesc stiuletii de porumb, pentru sunetul familiar al televizorului din sufragerie, pentru clicul intrerupatorului de pe scara, pentru lumina becului din strada, este la fel de mare poate chiar mai aprig decat in prima saptamana de libertate la Cluj in care eu imi jurasem sa ies in fiecare seara intr-un club dar am stat inchisa in casa cu ochii in lacrimi mai ceva ca supravietuitorii Titanicului…..
In Medias nu ai ce face. cativa ani nu a avut cinematograf, barurile care la inceput erau cool si se doreau a fi cu aer boem se umpleau intr-un final de bautori de v33 si Colours care este un club surprinzator de bine pus la punct pentru un oras asa mic, e plin de copiluti care au uitat ca s-au impartit pijamalele.
Este un oras superb,cu o arhitectura medievala, care a pastrat linia saseasca, pacat doar ca este locuit.

Zona cea mai frumoasa este centrul vechi si curtea interioara a Bisericii Sf Margareta ( unde am facut si scoala generala si liceul).
De cand a fost Sibiul capitala europeana parca a mai inviat si mediasul putin, in sensul ca vechea maternitate s-a transformat in muzeul gazului metan, au parut panouri cu inscriptii referitoare la autenticitatea medievala a oraselului si s-au deschis atatea supermarketuri ca nu ti-ar ajunge o zi intreaga la cumparaturi. pacat doar ca oamenii sunt mai saracuti.

Ce imi place in Medias cel mai mult?: strada Honterus vara, fantana arteziana din fata primariei, strada Ghetii, cimitirul, curtea bisercii sf Margareta si…..acasa.

Poze din Mediaş:

S-ar putea să îţi placă şi: