Arată și altora
  •   
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Cu toții am văzut iască, acea ciupercă asemănătoare unei copite de cal. O găsim pe arborii din pădurile mari și în filme vedem uneori că e folosită la aprinderea focului. Ei bine, din iască se fac și diferite obiecte de uz comun sau decorative. Prelucrarea iascăi era un meșteșug practicat cândva de peste 70 de familii din Corund, iar astăzi, de doar 6 familii. Ba mai mult, din câte știu, este singurul loc din Europa unde se mai prelucrează iască. Vă invit să aflăm secretele prelucrării și a confecționării obiectelor din iască la unul dintre cei mai buni meșteri iescari, la Atelierul de iască din Corund.

Update: am adăugat 36 de fotografii la articol.

O iască bună este cea crescută pe un fag bătrân, de 150, poate 200 de ani. Pe vremuri se găseau copaci așa bătrâni și în zona Corundului, dar în zilele noastre meșterul e nevoit să cutreiere pădurile României în lung și lat, către Maramureș, Bucovina sau Valea Jiului.

Dacă tot sunteți la Corund, vă recomand să vizitați și foarte interesanta rezervație Tinovul de la Fântâna Brazilor.

Iască bună, iască rea
Sunt mai multe feluri de iască, meșterul „iescar” știe să facă diferența între ele. Cea crescută lent, în pădurile de munte (peste 1500 de metri altitudine) timp de ani de zile (chiar și 3 ani), este cea bună, doar aceasta are densitatea potrivită pentru a fi întinsă fără a se rupe.

Cine sunt cei doi meșteșugari vizitați?
Domnul Zoltan și consoarta sa, doamna Erzsike Fabian, lucrează de mulți ani cu iască. Ca să aveți idee despre experiența domnului Zoltan, vă spun că el practică din anul 1977 această meserie. De ce am amintit pe ambii soți? La Atelierul de iască din Corund am văzut că prelucrarea iascăi este o muncă de echipă. Bărbatul face partea mai obositoare fizic, iar doamna va crea obiectul final.

Cum se prelucrează iasca?
Întâi de toate, soțul curăță coaja și imperfecțiunile; coaja este tare și nefolositoare, iar curățarea se face cu un fel de seceră. Urmează tăierea ei în „felii”; aici intervine experiența, meșterul știe să o felieze în funcție de creștere, lucru indicat de culoarea ei.
Mai departe, felia noastră trebuie întinsă bine. Se bate un pic cu ciocanul, iar din acest punct se întinde foarte mult, cu mâna. Meșterul controlează fiecare etapă, mulțimea de ani de experiență îi spun cât și cum să procedeze.
Vine și rândul soției sale să preia munca. Va întinde iasca uscată și va îndrepta mai mult ce făcuse soțul ei, apoi va crea artă. Cu ajutorul formelor și a fierului de călcat, mâinile-i iscusite vor crea obiecte nu doar practice, dar și frumoase.

Pentru variație, cu fierul de călcat încins se arde mai mult materialul, până se va crea o nuanță mai închisă la culoare.

A fost prima dată când am avut contact cu iasca prelucrată. Pentru mine, atingerea ei a fost o surpriză. În urma prelucrării a ieșit un material la fel de moale ca pielea de căprioară sau cea mai fină catifea. Nu mă așteptam ca o ciupercă dură, tare ca lemnul, să fie transformată în ceva așa delicat.

Unul dintre oamenii preistorici dezghețați în Alpi între Germania și Elveția avea 2 feluri de iască la el: o iască de measteacăn, bună la dureri, iar bucata mai interesantă era din iască maronie aprinsă, ținuți în frunze de platan verzi, iar această compoziție era într-o cutie din lemn. Se crede că deja învățase să care focul, nu mai stătea să aprindă de fiecare dată focul, ci îl ducea aprins. Totul se datora iascăi și felului în care aceasta arde mocnit.

Ce obiecte se fac din iască? Știm că inițial, iasca se folosea la aprinderea focului, la tratarea durerilor sau închiderea rănilor, căci și la asta e bună iasca. Apoi s-a descoperit că dacă e prelucrată, e bună și la crearea pălăriilor. Iar de aici, limita este dată de imaginația meșterului: se fac și șepci, poșete, brățări, mărțișoare, tot felul de obiecte decorative, materiale de șters ochelarii.

Obiectele mai pretențioase făcute dintr-o singură bucată, precum sunt pălăriile sau șepcile, fac diferența între meșteri.

Înainte de a încheia, trebuie să vă mai spun un sigur lucru: Atelierul de iască din Corund pe care l-am vizitat este de fapt parte a gospodăriei celor doi oameni simpatici din Corund. Așadar nu are program de funcționare, iar pentru a ajunge la ei, ar trebui să apelați la un ghid local.

Update: Am actualizat articolul cu setul de fotografii făcute de mine (rămăsesem fără curent în aparat și am folosit aparatul uneia dintre colege). Câteva fotografii sunt făcute de Marian @ Active Travel, căruia îi mulțumesc; setul nou adăugat (36 de fotografii) sunt făcute de mine cu aparatul colegei Andra @ Marino.

Sper că v-am făcut cel puțin curioși. Să aveți o zi minunată.


Arată și altora
  •   
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •   
  •   
  •   
  •  
  •  
  •  
  •  

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Cuvinte cheie: , .Articol scris de Florin Arjocu (fondator): vezi detalii despre autor.

6 gânduri despre “Atelierul de iască din Corund

  1. Wow, de-a dreptul uimitor! Am vazut astfel de ciuperci folosite ca obiecte de decor in forma lor naturala, dar nu stiam ca se poate face asa ceva din ele…

    Răspunde

Spune-ți părerea!

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong> 

necesar