6 kilometri, jumătate de oră de urcat pe munte sau 15 minute de coborât cu mașina, despart marele centru de olărit Corund de satul Fântâna Brazilor. Din sat, încă puțin și suntem ajunși într-un loc pe cât de misterios, pe atât de interesant și bine amenajat, un relict de pe vremea glaciațiunii așezat fix deasupra unui mic lac apărut în platoul unui vulcan: Tinovul Fântâna Brazilor.
Se dă un platou vulcanic aflat la 1000 de metri altitudine, undeva în județul Harghita. Se asortează cu câteva izvoare. După vreo 10 milenii de la ultima glaciațiune, peste apa acumulată cresc mușchi, mulți mușchi, dar și o mulțime de alte plante care își au strămoșii în acea perioadă glaciară. La noi se numește tinóv, iar acest areal se numește și taiga. Răspândirea naturală îi este la câteva mii de kilometri mai la nord de România, nicidecum în jurul paralelei de 45 de grade.
Colțul promo: Fotografiile sunt făcute cu un foarte flexibil FujiFilm FinePix HS50 EXR de la F64, cărora le mulțumesc.
În România avem câteva tinovuri, dar cel de la Fântâna Brazilor strălucește printre ele. Să mai spun că este primul și singurul care e accesibil și celor în cărucioare? Aleile amenajate sunt bine realizate, suficient de late și oferă acces în toate zonele de interes ale rezervației.
Întregul traseu este gândit ca un joc educativ. Din loc în loc veți găsit panouri cu informații prețioase, jocuri în care trebuie să descoperiți plantele din tinov, fie ele comune precum molidul, mai rare, precum pinul silvestru, sau, foarte rare, așa cum e planta carnivoră numită Roua Cerului. Mlaștina e săracă în minerale și substanțe hrănitoare, așa că Roua Cerului s-a adaptat și se hrănește cu vietăți; ea prinde în capcana-i lipicioasă cam 50 de mici insecte într-un an de zile.
Mi-a plăcut foarte mult că vizitatorul se poate implica direct și în protejarea rezervației. Cum? În locurile în care coniferele sunt rare, încep să apară specii de copaci nepotriviți acestui areal. Cu o praștie amenajată în tinov, fiecare dintre noi putem „trage” câteva conuri de pin silvestru, ajutând la repopularea acelor zone.
Cu toții cunoaștem vorba „Dacă Mahomed nu vine la munte, atunci muntele vine la Mahomed”. Cum e destul de greu să vedem straturile de turbă și mușchi, custozii au realizat o platformă de pe care vizitatorul curios, așa cum sunt și eu, poate să ridice din mlaștină, cu o mini-macara, o bucată din acest misterios sol. Excelentă idee!
O să găsiți și un chenar prin care se vede diferența de înălțime a arborilor din tinov, respectiv a celor din pădurea dimprejurul rezervației. Dacă ați fi la fața locului, ați vedea că în tinov, arborii sunt mult mai mici. De ce? Fiindcă solul tinovului nu e tocmai hrănitor, copacii de aici cresc foarte greu. Asta face ca un pin din tinov, la aceeași grosime ca unul din pădurea normală, să fie de fapt, mult, mult mai bătrân. Vă arăt și un exemplu, cel din stânga e cel crescut în tinov; numărați voi inelele, să le aflați vârsta :)
Adaug un alt punct forte: când fondurile s-au dovedit a fi insuficiente amenajării, custozii au apelat la prieteni și localnici. Oricine putea sponsoriza montarea unei scânduri, iar numele donatorului avea să fie trecut pe acea bucată de lemn din rezervație. În final, aleea a fost creată prin contribuția a peste 850 de persoane!
E musai să amintesc la final pe cel care ne-a fost ghid, deschizător de drumuri în Țara Vulcanilor, dar e și custode al rezervației: domnul Zoltán Pál – Ghid în Ținutul Secuiesc și custode. Vă sfătuiesc să apelați cu încredere la el pentru o vizită așa cum se cuvine în Tinovul Fântâna Brazilor. Și nu doar acolo.
Cred că v-am dat o mulțime de motive să faceți o vizită în acest minunat loc lăsat de natură și amenajat de câțiva oameni bine intenționați. Să aveți o zi minunată.
Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Intr-adevar, este un loc minunat!
Mulțumim. Vă mai așteptăm pe aici :)
O intrebare domnule Arjocu : este interzis culegerea conurilor de pin ? Felicitari pentru publicatia dvs.
Cu respet, Sorin
Sincer, nu știu să vă răspund la întrebare. O să mă documentez și revin.