După un periplu prin Banatul natal, vă invit în orașul care timp de două sute de ani a fost un simbol al industriei moderne, la Reșița. Vom descoperi un loc simobolic care ne duce cu gândul la epoca locomotivelor cu aburi: Muzeul locomotivelor cu aburi din Reșița.
Imaginați-vă vremurile când trenurile colindau ținuturile patriei și în urma lor lăsău dâre de fum. Ce nostalgii trezesc aceste imagini unora dintre noi!
După ce în primul centru industrial al României, la Reșița, se produc primele șine de cale ferată, în 20 august 1854 a fost inaugurată tot în apropiere, între Oravița și Baziaș, prima cale ferată de pe teritoriul României. Marea dezvoltare a industriei din Banat a făcut ca la Reșița să fie produse și primele locomotive din România, iar în total, două treimi dintre toate locomotivele cu aburi românești au fost construite în acest oraș de la poale de Semenic.
Pentru a onora această invenție, pe vremea când se împlineau 100 de ani de la prima locomotivă produsă în Reșița, în locul numit “Triaj” s-a inaugurat un muzeu în aer liber. Acesta cuprinde 16 locomotive “de foc “, dintre care 12 sunt produse la Reșița, una în Budapesta și celelalte la Viena.
Locomotivele cu aburi erau un simbol al vitezei, al tehnicii de înaltă calitate și precizie. În acei ani îndepărtați era cel mai rapid mod de a călători sau de a trimite marfă între localități.
Povestea începe la Viena, odată cu locomotiva „Szekul”, cea proiectată de scoțianul John Haswell, primul director al fabricii StEG Viena (a condus uzina timp de 42 de ani!). Aducerea ei la Reșița, în 1871, a fost o aventură. Până la Baziaș a venit pe Dunăre, de acolo până la Oravița, pe prima cale ferată de la noi. Mai departe, până la Reșița a fost transportată pe o platformă trasă de 36 de perechi de boi. Nu a fost construită la noi, dar a primit numărul de circulație unu.
La 6 septembrie 1872, locomotiva numită Resicza, cea cu numărul doi, pornea pe primul ei drum. Avea 45 de cai putere și atingea fabuloasa viteză de 11 km/h. Era prima din serie de trei locomotive produse pe teritoriul țării noastre de astăzi. O găsiți la loc de cinste în muzeul bănățean. Celelalte două se numeau Bogsan și Hungaria, iar ultima a participat la Expoziția Universală de la Viena în 1873.
După unire, uzinele intră într-o nouă fază de producție, iar în 1925 ies primele două locomotive din noua serie. Ele sunt pereche și sunt numite Principele Carol și Principesa Elena. Pentru performanța sa, un an mai târziu, la Expoziția Internațională a Tehnicii de la București, Principesa primește medalia de aur.
Locomotivele cu nume regale vor circula în zona Anina până în 1970, iar cea cu nume de rege este casată. Principesa este mai norocoasă și își are locul de onoare în acest muzeu din Reșița.
În 1955 se fabrica locomotiva cu numărul 1000, iar până la închiderea producției de locomotive cu aburi, aveau să iasă pe poartă 1461 de locomotive. Cea mai puternică dintre toate cele cu aburi funcționale în România a fost modelul realizat după cea numită Berkshire: ea atingea viteza de 110 km la oră (unii spun că atingea de fapt 140 de km pe oră) și putea tracta 700 de tone. În perioada 1937-1939 s-au produs la Reșița mai multe zeci de astfel de locomotive.
În 2012 a sosit la Reșița trenul regal cu nepotul fostului proprietar al Uzinelor și Domeniilor Reșița. A fost un eveniment așteptat în micul oraș:
Aceste care de foc au fost o mare invenție a anilor 1800. Fără ele cu siguranță viața noastră ar fi fost mai grea. Vă invit să le vizitați, să rămâneți uimiți de “iuțeala” cu care zburau pe șine.
Unde? În Banatul Montan, la Reșița, în acest liniștit muzeu cu locomotive :)
Până să închei, mulțumesc domnului Popovici pentru minunatul Ghid Turistic al Banatului Montan în care am putut să găsesc câteva informații valoroase care nu se găsesc altundeva.
Vă las în compania unei galerii foto din muzeu (alte fotografii găsiți aici):
Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Mocănița ce traversa odinioară Alba Iulia, cu o haltă în plin centru este astăzi o simplă amintire. Terasamentul căii ferate a devenit o alee pietonală. Dar pe locul vechii halte se află astăzi o locomotivă cu aburi și o mică cale ferată îngustă, la intrarea în cetatea Alba Carolina!
Și în Timișoara trecea trenul chiar pe lângă Bega, prin spatele catedralei. Vremurile se schimbă, nevoile evoluează și orașele s-au schimbat.
La congresul european de turism rural am văzut ce se poate face pe vechile trasee de căi ferate: drumuri verzi. Ce au făcut spaniolii, francezii, nemții ar trebui să ne inspire, să nu le lăsăm să se degradeze și să profităm de frumusețea acelor trasee! :)