La plimbare prin istoria oraşului Braşov
Publicat marți, 7 septembrie 2010 la 4:37Pentru a primi mai bine viitorul tur al oraşului Braşov, Andrea ne-a pregătit o incursiune în trecutul oraşului.
Municipiul Braşov, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume, este aşezat exact în centrul ţării, în Depresiunea Braşovului, la o altitudine de 625 m. Fiind poziţíonat în curbura internă a Munţilor Carpaţi, Braşovul se poate mândri prin unicitatea sa mondială, fiind singurul oraş din lume ce include în teritoriul său administrativ o rezervaţei naturală – Rezervaţia Naturală Tâmpa şi un vârf muntos – Vf. Postăvaru (1799 m). Oraşul de acum înconjoară Muntele Tâmpa, Dealul Şprenghi, Dealul Morii, Dealul Melcilor, Dealul Warthe, Dealul Cetăţii sau Straja şi Dealul Pe Romuri, dar şi Stejărişul, întinderea sa fiind demnă de un mare oraş turistic european.
În acest cadru geografic s-au aşezat oamenii aceştia – braşovenii. Având diferite naţii, ei au convieţuit laolaltă adăpostindu-se de pericole comune şi făurindu-şi fiecare o cultură a sa. Cultural şi istoric, oraşul Braşov a avut o dezvoltare aparte, fiind un amalgam de culturi şi naţionalităţi. Cultura românească veche, cea săsească şi cea maghiară s-au îmbinat perfect, oraşul fiind mereu în pas cu dezvoltarea economică, socială şi culturală a întregii lumi. Pe lângă români, germani (saşi) şi maghiari (şi secui), Braşovul a fost cămin şi pentru comunităţi mai mari sau mai mici de ţigani, evrei, greci, bulgari, cehi, slovaci, ruşi sau italieni. Toate găsindu-şi aici bucăţica lor de tradiţie.
Începuturile existenţei unor comunităţi în aceste locuri se pierd până undeva într-un timp uitat (poate chiar neolitic sau epoca bronzului, ori poate din era dacilor), însă rămâne certă continuitatea unei locuiri timpurii în zona Şchei şi în zona Bartolomeu. Oraşul de astăzi s-a format prin unirea mai multor nuclee apărute de-a lungul timpului pe locul Braşovului din zilele noastre: Bartolomeu, Martinsberg, Cetatea sau Corona, Şchei, Blumăna, Noua, Dârste, Honterus (se afla în cartierul Astra din zilele noastre), Stupini.
Istoria consemnează existenţa unei puternice cetăţi, Cetatea Braşovia, dinaintea aşezării Cavalerilor Teutoni în Ţara Bârsei, aceştia consolidând-o şi transformând-o probabil în cea mai sigură şi cea mai puternică fortificaţie existentă în Europa – construcţia aflată între vârful şi şaua Tâmpei putea adăposti, din calea năvălirii tătarilor, doar câteva familii. Ea fiind înconjurată din trei părţi de prăpăstii, trebuia apărată doar pe o singură latură, iar acest lucru o face foarte greu de cucerit, nefiind ocupată propriu-zis niciodată… decât prin tratate. Cetatea era deservită de o zonă şcheiană din vale, numită Cutun, şi era legată de aceasta prin Drumul Cavalerilor.
Tot pe pământurile acestea, în Corona (zona centrului istoric al Braşovului de astăzi), în Martinsberg (zonă aflată la vest de Dealul Cetăţii) şi în Bartolomeu (zonă aflată în partea de răsărit a Dealului Şprenghi) s-ar fi stabilit şi vechile comunităţi săseşti. După momentul istoric ce relatează alungarea Cavalerilor Teutoni, de către regele Andrei al II-lea al Ungariei, aceştia dorind să-şi întemeieze aici propriul lor stat, Braşovul începe să sufere câteva modificări majore datorate mai ales pericolului năvălirilor turceşti.
Nucleul central al comunităţii se mută spre muntele Tâmpa şi începe să fie fortificat, oraşul fiind împrejmuit cu ziduri şi turnuri de apărare, devenind astfel o fortificaţie renumită – Cetatea Corona. Ridicarea acesteia se va face şi cu materiale luate de pe vechea Cetate Braşovia (cea de pe Muntele Tâmpa). Câţiva scriitori afirmă, referitor la acele vremuri, că între zidurile cetăţii, dar şi în Bartolomeu locuiau saşii, iar celălalte etnii doar în afara acesteia (românii şi grecii în Şchei, iar maghiarii în Blumăna)…
Revenind la începuturile Cetăţii Corona şi la fortificaţiile Braşovului, în locul unde pârâiaşul dinspre Pietrele lui Solomon se despărţea în două, exista un turn de observaţie, probabil fiind folosit de comunităţile aşezate în aceste melaguri. Pe locul vechiului turn, de fapt în jurul acestuia, s-a construit clădirea Casei Sfatului, el fiind şi astăzi înglobat în turnul acesteia.
Şi tot pe aceste coordonate se mai găseau şi două mănăstiri construite de călugării şi călugăriţele ce au venit odată cu Cavelerii Teutoni: Mănăstirea Sf. Laurenţiu şi Mănăstirea Sf. Caterina, ele fiind distruse de tătari în jurul lui 1241.
Peste doar un secol aici se găsea deja o adevărată aşezare fortificată (iniţial doar cu şanţuri, valuri de pământ şi palisade, iar mai târziu, la sfârşitul celui de-al XIV-lea secol, în piatră).
Mai apoi se construiesc zidurile şi bastioanele, ducând faima Braşovului până departe, ca fiind „Cetatea celor şapte Bastioane“. Zidurile însumau un total de 3000 m lungime, erau înalte de 12 m şi groase de 1,70 până la 2,20 m. Pe lângă bastioanele dispuse la fiecare 110 m, zidurile erau apărate şi de 28 de turnuri de pulbere, de formă pătrată. Zidurile erau duble, uneori chiar şi triple (pe latura nord-estică), între ele existând şanţuri şi valuri de pământ.
Bastioanele cetăţii erau construite şi luate în grijă de către diferite bresle care, pe timp de pace le foloseau pentru adăpostirea mărfurilor, iar pe timp de asediu sau în caz de atac, le foloseau ca fortăreţe. Din cele opt bastioane iniţiale, astăzi mai pot fi admirate doar şase: Bastionul Ţesătorilor, Bastionul Fierarilor, Bastionul Graft, Bastionul Funarilor, Bastionul Postăvarilor şi Bastionul Cojocarilor, iar Bastionul Aurarilor şi Bastionul Curelarilor fiind demolate în 1886, respectiv 1887, în locul lor fiind ridicată Şcoala Reală de Stat (astăzi corpul T al Universităţii „Transilvania“ din Braşov) şi Casa Baiulescu.
Ieşirea şi intrarea în cetate se făceau prin cele patru porţi: Poarta Ecaterina înspre Şchei, Poarta Vămii sau Poarta Mănăstirii, Poarta Principală (a Căldărarilor) şi Poarta Străzii Negre. Pentru a face accesul mai facil, în secolul al XIX-lea sunt construite încă trei porţi: Poarta Şchei (aflată între Poarta Ecaterina şi Bastionul Ţesătorilor), Poarta Târgul Cailor (între poarta Ecaterina şi Bastionul Fierarilor) şi Poarta Vămii cea nouă (fiind pe acelaşi amplasament cu al Porţii Mănăstirii). Recent, în urma unor amenajări şi restaurări efectuate la fortificaţiile Vechii Cetăţi a Braşovului, a fost descoperită o nouă poartă a cărei existenţă era probabilă; este vorba de Poarta dinspre Tâmpa, ce stătea ascunsă sub unul din turnurile de pulbere dintre Bastionul Funarilor şi Bastionul Ţesătorilor.
Pe lângă aceste fortificaţii deja amintite, Cetatea Braşovului avea construite şi patru turnuri exterioare, ele fiind folosite ca turnuri de veghe. Turnul Negru, Turnul Alb, Turnul Cizmarilor, Turnul Cuţitarilor şi Cetăţuia de pe Strajă aveau această funcţionalitate.
În dovezile istorice, pe teritoriul municipiului Braşov se mai atestă o cetate şi pe Dealul Şprenghi, care probabil a fost ridicată pe locul unui vechi castru roman, dar şi Cetatea de la Pietrele lui Solomon şi Cetatea Dacică din Răcădău. Cetatea de pe Dealul Şprenghi fiind cucerită de turci prin jurul anului 1421 îşi pierde însemnătatea şi ajunge în ruine, pentru ca în secolul al XIX-lea Dealul Şprenghi să devină carieră de piatră, iar în secolul al XX-lea, mare parte din ruinele cetăţii să dispară odată cu roca de sub ele. Aceeaşi soartă a dispariţiei o au şi Cetatea de la Pietrele lui Solomon şi Cetatea Dacică din Răcădău, şantierele arheologice nefiind protejate corespunzător, de-a lungul timpului.
Sunteţi curioşi să faceţi un tur al tuturor acestor minunăţii ale culturii braşovene? Îmi daţi voie să vă ademenesc pe drumul istoriei braşovene şi cu arhitectura şi poveştile unor clădiri mai vechi, ori poate mai noi, unele clasice, iar altele moderne, muzee sau case memoriale?
Dacă da… atunci vă invit să fiţi cu ochii pe noi, căci vă promitem apariţia unui frumos şi complex circuit al oraşului!
Să aveţi peisaje frumoase!














Gloria
7 septembrie 2010 la 22:56
Ieri recomandam Brasovul unui prieten. Acum o sa-i dau si articolul si ma voi oferi sa-l insotesc, deoarece mi s-a facut dor
Andrea
8 septembrie 2010 la 02:04
@Gloria Ma bucura tare mult sa vad ca ti-a placut articolul, recomandandu-l prietenilor tai. Nu-i asa ca Brasovul te cheama inapoi, odata ce i-ai trecut Portile? Este orasul meu natal si orasul meu de suflet… Voi avea grija ca turul Brasovului sa te uimeasca in cel mai frumos mod posibil
Multumim Gloria! Sa ai peisaje frumoase si drum liber!
PS.: Pentru excursia in Brasov sa va echipati bine. Pe aici deja a venit toamna.
Gloria
8 septembrie 2010 la 08:55
dap, te cam cheama inapoi.
Eu mereu am zis ca e cel mai frumos oras din Romania. E o combinatie intre Sibiu, Cluj si Timisoara. Mai mare decat Sibiu – dar cumva acelasi farmec, uneori la fel de ingust si de distins ca si Clujul, si totusi mai aerisit, ca si Timisoara. O luat parca ce e mai bun din fiecare.
Sper sa ajung saptamana viitoare, in drum spre Bucuresti, tare mi-ar placea sa si raman o zi prin Brasov, de dragul orasului.
Si da, prin toata tara se resimte toamna…
uniristu
4 noiembrie 2010 la 16:25
Brasovu’ o sa traiasca mult si bine

Si asta nu-i o brasoava
Brasovean si eu.
florin
6 noiembrie 2010 la 01:21
Să trăiască, să trăiască! Fain gravatarul, seamănă cu poza de jos dreapta de pe Drum Liber (with love from…)
cata
13 noiembrie 2011 la 19:58
detalii mai adanci despre Brasov cetatea Brasovia,Sprenghi,etc Ai cum sa afli? Sau eventual poze vechi. tare articolul..
Andrea
23 martie 2012 la 00:24
bună @cata! te rog să-mi accepţi scuzele pentru răspunsul întârziat. sper că îţi mai pot fi de ajutor şi acum. detalii mai adânci asupra cetăţilor urmează să apară şi pe aici (încă nu pot oferi o dată estimativă). unul din proiectele la care lucrăm este acela de a prezenta braşovul ceva mai detaliat, prin articole ce vor aprofunda diferite aspecte din arhitectura, cultura şi istoria oraşului. îţi pot spune de pe acum că seria de articole va fi una consistentă şi complementară cu turul de oraş.
din fericire câţiva colecţionari şi pasionaţi din acest domeniu au reuşit să strângă destul de multe poze vechi cu braşovul – implicit şi cu cetăţile; au fost publicate câteva albume monografice şi au fost destul de multe expoziţii pe această temă. dacă am puţin noroc poate voi obţine acordul să publicăm şi noi din aceste imagini.
iţi mulţumesc mult de tot pentru aprecieri! îmi doresc ca, în continuare, să pot oferi informaţii şi articole care să îţi fie pe plac!