În perioada 17-19 iulie am organizat Întâlnirea Autostopiștilor din România (IAdR), eveniment ajuns deja la a treia ediție. De-a lungul a două zile, 12 oameni am povestit, am râs, am vizitat obiective turistice frumoase&interesante și am învățat unii de la alții. Ba chiar am și înotat!
Să vă arăt echipa de voinici: iată grupul care s-a cuibărit în super campingul Vasskert din Sovata, județul Mureș.

Akos (stânga) – student la Cluj, a călătorit până acum cu autostopul. Știe locurile, el ne-a „făcut introducerea” în tainele Muntelui de Sare de la Praid.
Victor – voluntar și biciclist pasionat. Vine din Bistrița. Om vesel și cu experiențe diverse.
Andrea sau Bulgăraș – o știți de aici.
Ioana (în dreapta) – la primul ei drum cu autostopul. Am făcut echipă de autostop la plecarea din București.

Rozsa (în stânga) – Autostopistă de cursă lungă cu muuulte drumuri prin Europa și nu doar. Este din Târgu Mureş.
Adina – nevastă de maramureșean (TiviDan). Merge cu el prin Europa și România. De loc este din Satu Mare, dar acum stă în Cluj-Napoca.
TiviDan – În ultima perioadă nu are așa mult timp de călătorii, dar are multe drumuri bătute prin România și nu numai. Acum a venit din Cluj, împreună cu Adina.
Emanuel (în dreapta) – A venit cu stopul din Timișoara, este a doua oară când practică această „meserie”. Sunt sigur că la anul vom povesti despre Manu că a fost prin cine știe ce coclauri din Europa.

Timotei – a făcut un tur al Europei cu autostopul. S-ar putea să fie în drum spre Danemarca acum. A sosit din Cluj-Napoca.

Roxana – Fată care pe mine m-a uimit la ediţia trecută a IAdR. Călătoreşte fără prejudecăţi şi are o libertate care impresionează. A venit din Lugoj.

Levente – la primul lui drum cu autostopul Autostopist şi couchsurfer de clasă mare, ne-am cunoscut aici. Vine din Târgu Mureş.

Daniel – De loc din SUA, este prin Europa de un an şi ceva. Călătoreşte şi cu autostopul. Îi place România şi sper să îl mai vedem. Datorită lui ne-am exersat engleza în aceste două zile, personal vreau să îi mulţumesc pentru asta.

Florin – Cum am zis şi la prezentarea noastră, am călătorit (şi călătoresc) „destul [de mult]”. Adică am trecut de 160 000 de kilometri cu stopul. Ne-am mai văzut pe tema autostopului (și nu doar) pe site-ul casei, drumliber.ro
Acum că ne-am prezentat pe scurt, hai să vedem pe scurt ce s-a întâmplat în cele 2 zile de eveniment. Vineri dimineață aveam să știm cât de cât echipele de drum: dinspre Timișoara urmau să sosească Roxana&Emanuel; din Cluj aveau să vină pe rând TiviDan&Adina și separat Timotei; Levente știam că va sosi tot vineri, iar seara ori ziua următoare vor veni și câțiva străini tot dinspre Târgu Mureș; Victor știam că va veni tot de vineri și el; din București trebuia să sosim 3 sau 4, dar în ultimul moment planurile a doi s-au schimbat, așa că vineri dimineață ne-am prezentat la raport doi: Ioana și cu mine, iar din Brașov urma să o luăm și pe Andrea în echipă.
Bucuriștenii (de loc sau parțial aclimatizați în capitală) ne-am grupat cum am putut și din Brașov am venit ca niște autostopiști de seamă, cu mașina condusă de fratele bulgărașului. :)) Planurile s-au schimbat la fața locului (nu era așa gândit drumul, dar cum era să refuzăm o așa ofertă?) și Ioana a fost cred dezamăgită că a piedut o parte din prima ei experiență serioasă cu stopul :) Dar asta a fost doar la dus, că drumul de întoarcere l-am făcut cum ar trebui, cu așteptare, distracție și povești cu șoferi foarte interesanți (mai ales ultimul, mie îmi părea rău că nu e mai lung drumul).
La fel, clujenii s-au grupat și au venit cu mașina de Satu Mare a Adinei, deci și eu au trișat puțin. Emanuel până la urmă a venit singur, Roxana a sosit a doua zi, după ce n-a mai răbdat să ne lase doar pe noi să ne povestim experiențele de pe drumuri :) Ea are un stil unic, merită să o cunoașteți, veți rămâne uimiți cu câtă libertate abordează călătoriile!
Tot a doua zi au venit Akos, Rozsa, Daniel (citit Deniel, că doar e american).
Planul de acasă era simplu: în prima zi ne acomodăm, ne cunoaștem puțin. Sâmbătă povestim despre ce înseamnă pentru noi călătoria, autostopul, cum ne cazăm ieftin sau gratis prin Couchsurfing ori la prieteni, iar dacă avem timp vorbim și despre ce înseamnă un bagaj eficient. După discuții plănuiam să ne bălăcim și să vizităm obiectivele turistice din zonă. Duminică, planul era să continuăm ce nu am apucat să facem în ziua precedentă, apoi să ne facem bagajele și vedem încotro o apucăm, în echipe. Printre altele, aveam în gând și să gătim ceva la comun, că așa stă bine călătorilor.




Cursul evenimentelor a fost aproximativ ca în plan, că doar nu era să se potrivească perfect socoteala de acasă cu cea din târg :)
Vineri seara, la ceva timp după sosire am avut un mini-curs despre cum se asamblează cortul. Cursanții: Andrea și Ioana; profesorul: eu. Spre deosebire de dățile anterioare când eram la munte cu același cort (și știți că nu te poți juca cu vremea din munți), acum era mai simplu: locul era drept, aveam și copacii din camping Vasskert să ne facă umbră, iar condițiile meteo nu se anunțau să fie deosebite.
Seara am plecat la o primă plimbare prin stațiunea Sovata și am constatat cu plăcere că locul este foarte aranjat: curățenie, alei pavate, porți sculptate, lacuri amenajate (pentru gândurile noastre de seară nu a picat prea bine faptul că erau și împrejmuite cu gard, dar e un tare lucru bun că cineva se ocupă de ele).
Unul dintre lucrurile impresionante este felul în care localnicii își păstrează identitatea culturală, cel puțin vizual, prin porțile și gardurile sculptate. Săptămâna trecută am fost într-un frumos tur de Maramureș, dar, cu părere de rău vă spun că nu se întâmplă același lucru în Țara Maramureșului :( O să vă spun mai multe în alt articol.

Cu Timo am plecat și pe lângă un gând de baie, ne-am oprit și la o terasă cu muzică live și bere bună, numai bine să schimbăm câteva vorbe. Ceilalți au avut răbdare cu Bulgăraș și s-au oprit la povești în altă parte. Aveam să încheiem o seară frumoasă tot în camping, dar am uitat că domnul Sandor (proprietarul simpatic al campingului) ne-a anunțat că se dă stingerea devreme :D Noroc că poarta a fost deschisă :)
Ne-am mutat în corturi și gâștile au avut nevoie de 2 atenționări din partea unor vecini de camping veniți din apropiata Ungarie. Nu de alta, dar oamenii voiau să doarmă, iar noi aveam chef de râs și de povești.
A doua zi a venit și soluția pentru cei mai nocturi și gălăgioși din camping: poarta rămâne deschisă pentru noi sau primim cheie, așa putem să venim cât de târziu; condiția era să păstrăm liniștea :) Iar dacă vrem să stăm la povești în noapte, putem sta lângă apă, în foișor, de acolo nu deranjăm pe nimeni. Domnul Sandor îmi spunea lucrurile astea cu o deosebită diplomație, îți venea să îl pui pe rană de simpatic ce era! Și asta în condițiile în care noi eram cei cu reclamațiile din seara precedentă! Îmi cer scuze celor pe care i-am deranjat, poate unii citesc aceste rânduri…
Episodul 1 – munca
După micul dejun ne-am pus la treabă, am povestit despre unde, cum, cine, când facem autostopul, cum călătorim mai ușor, ne-am sfătuit reciproc:
Episodul 2 – puțin turism: Salina și Rezervația Muntele de Sare, Praid
Cum Timo ne-a părăsit destul de repede, el a pierdut o parte din distracție. După amiza de sâmbătă a fost destinată turismului. Unii au intrat în Salina Praid (Adina, TiviDan, Andrea, Ioana), alții au rămas în camping (Levente, Rozsa, Daniel), iar trei voinici (Akos, eu, Victor) am fost la Rezervația Muntele de Sare, tot la Praid (iar mai târziu am intrat și noi în salină :D). Vă las cu câteva poze, doar pentru a vă face poftă:
Dacă tot am fost la Praid, în timp ce aveam colegii în salină, după ce am vizitat Muntele de Sare, am intrat și la Casa Fluturilor:
O furtună cu grindină ne-a amânat plecarea și ne-a îndemnat să servim (de voie, de nevoie) o ciorbă, la cel mai apropiat restaurant :) Poate că dacă nu opream, am fi ratat superba biserică de la intrarea în Sovata:
Episodul 3 – hai la baie!
Nu avem poze de la trenulețul făcut în apa în care nu trebuie să știi să înoți, dar credeți-mă pe cuvânt, a fost mai mult decât distractiv. Imaginați-vă 10 oameni care se țin de picioare și încearcă să facă un cerc (nu o spirală, da?), plutind în fund, în apele lacului mierlei (aici se face baie gratis, nu e amenajat).
Episodul 4 – cina cea de taină. Omletă-și-mămăligă-cu-de-toate.
Cina avea să continue distracția din timpul zilei, dar de data aceasta în foișor, să nu deranjăm iarăși vecinii de camping. Am gătit cu Roxana și cu Victor o mâncare experiement: mămăligă cu brânză și alte ingredinte secrete :p și o omletă-unică-cu-de-toate. Nici dacă am vrea nu am putea reproduce rețetele, dar știu că am mâncat cu poftă și oricât de mult am luptat cu ce am gătit, nu am dovedit tot ce era în oale… nici măcar berea nu am fost în stare să o terminăm, vă vine să credeți?
Poveștile au durat până târziu în noapte, de data asta fără reclamații…

Duminică a fost o zi mai relaxantă în care de dimineață Roxana a părăsit grupul, iar noi, după un mic dejun copios, am făcut două trupe care aveau să viziteze alte locuri: clujenii și străinii + Levente au plecat la un lac, iar Ioana+Andrea+Emanuel+eu am mers spre Sighișoara, să vizităm (iar) cetatea, iar Emanuel să o vadă pentru prima dată.
Trupa din Sighișoara a gustat și fenomenalul lichiu cu prune (de obicei merg la Jo Pub), dar am și tras cu arcul și am povestit cu un priceput sculptor din Târgu Mureș:
Unde ai fost tu, Nusha (campioană națională la tir cu arcul, 2008)?
De aici Emanuel s-a întors spre Târgu Mureș, unde a petrecut o zi cu Levente și Daniel, iar a doua zi a plecat spre Timișoara. Eu, împreună cu fetele am mers spre Brașov. Cred că berea mea le-a îmbătat, că au avut de chicotit într-una nu doar cât timp am stat la ocazie, dar și în mașină, ulterior :p Cred că le-a plăcut Întâlnirea Autostopiștilor din România 2012! :)
Era zi cu referendum, așa că am avut povești despre politică și până la Sighișoara, dar și din Brașov (acolo am lăsat pe Bulgăraș) spre București. Drumul către București a venit la pachet cu un dialog foarte interesant cu șoferul încât parcă mi-a părut rău că s-a terminat în doar o oră și jumătate. Când dai peste un șofer cult, inteligent și cu care ai ce povesti, cam așa se întâmplă… și vă spun că am trăit această experiență de câteva ori.
Eram deja în București, iar poveștea noastră se oprește aici.. până în 2013, când ne revedem iar, cine știe unde?

Colegi dragi de drum, vă mulțumesc pentru companie și vă aștept pe cărările patriei!
Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Pingback: De pe blogurile de turism adunate (4)
initial nu am vrut sa ajung la intalnirea hoinarilor care merg cu autostopul. dupa lungi parlamentari cu Florin am descalecat in campingul din Sovata si m-am integrat de minune in echipa.
toate cele bune si vant din spate,
victor perdevara
ha, ha, ha victor! te lași mai greu dus de vânt, dar dacă a suflat Florin tare, până la urmă ai ajuns la Sovata : ))
acum zi și tu… nu era păcat să nu vii?