Taxiuri pirat Aeroport Otopeni sau la Gara de Nord, București
Taxiuri pirat Aeroport Otopeni sau la Gara de Nord, București
După recentele întâmplări de la Aeroportul Otopeni și vizita făcută azi la Gara de Nord, cu ocazia sosirii Orient Express-ului, vă propun un articol în care voi vorbi despre două din porțile de intrare în București, capitala țării noastre. Cei mai mulți turiști străini fac cunoștință cu România prin intermediul Aeroportului Internațional „Henri Coandă” București (Aeroportul Internațional Otopeni) sau al Gării de Nord din București (București Nord Grupa A). Aici iau naștere primele impresii despre țara noastră și despre București.

 

Conform statisticilor, din 7.611.124 turiști sosiți în România în cursul anului 2011, 24% dintre aceștia au venit cu trenul sau cu avionul (3.4% cu trenul, iar aproape 20% cu avionul), iar la plecări, avionul singur a fost alegerea a 25% dintre turiștii români. Cu tot cu români și cu zborurile internet, într-un an, la Otopeni aterizează cam cinci milioane de oameni. Cifrele sunt rezonabile comparând ceea ce oferim în acest moment, dar cum ne dorim turism sustenabil și profitabil, cu siguranță trebuie să îmbunătățim și tot ce ține de confortul și plăcerea turistului, străin sau autohton.
Un pas teoretic pozitiv a fost mutarea traficului low-cost din Băneasa, la Otopeni – că nu prea avea logică să ții înghesuiala de acolo, tot traficul low cost să fie în oraș, iar restul călătorilor să vină de la zece kilometri, din afara orașului.

Tânărul A. îmi povestește că dintre țările în care a fost recent (Germania, Anglia, Coreea de Sud, Japonia, Emiratele Arabe), la noi, probabil și din cauza că suntem la margine de imperiu UE și ne dorim să intrăm în Schengen, să treci de vamă este destul de “distractiv”.
Tot el continuă, exagerând puțin lucrurile, intenționat: “te purică românii de numa’. Chiar dacă am față de student, sunt tratat de parcă aș fi ultimul infractor. Se uită la buletin de parcă mai devreme l-aș fi scos la imprimantă color, de acasă”.
Dacă unele dintre verificările de care ne spune A. sunt impuse la nivel european (oare câți infractori le-au călcat în picioare țările de când s-au deschis granițele?), noi putem să demonstrăm că suntem așa cum ne lăudăm în cărți: ospitalieri, gazde primitoare.

Cazul Otopeni

Câteva poze de pe Aeroportul Internațional „Henri Coandă” am publicat în ziua întoarcerii în România a simpaticei Coco. Din păcate însă, nu toți cei care sosesc aici pot fi și sunt primiți astfel.
Acum 2 săptămâni, tânăra Yurika Masumo a primit ultima lecție de la viață: a fost acostată de un criminal în fața aeroportului Otopeni, iar un taxi pirat a contribuit la ultimul ei drum, în viață. De ce a fost nevoie ca o studentă japoneză de 20 de ani să fie acostată în aeroport şi dusă la un taxi, iar apoi să îşi piardă viaţa, pentru ca autorităţile să vadă situaţia cu care dau piept zilnic, pasagerii ajunși pe aeroport?

Care a fost pasul imediat al turiștilor japonezi? După moartea tinerei Yurika Masuno, pasagerii japonezi care au aterizat la Otopeni au cerut ghizi umani pentru a fi siguri că vor ajunge în Bucureşti nevătămaţi (sursa). Acum ceva ani un alt turist japonez a fost căsăpit de câinii maidanezi, tot bucureșteni. Ce credeți, oamenii inocenți din țările civilizate mai vor să vină în România?
În timp ce citești acest rânduri, salariile managerilor numiți politic se rotunjesc frumos. Ei câștigă în medie între 10.000 și 15.000 de lei, lunar (sursa).
Update: Directorul de la aeroport a fost schimbat.
Update 2: În februarie 2013, directorul vechi a ajuns înapoi pe funcție. Neștiute sunt căile Domnului…

Bun, vine turistul. Din aeroport are nevoie de două lucruri: informații turistice (obiective turistice, locuri de cazare, hărți etc.) și transport spre oraș. La Otopeni, centrul de informare turistică este omniprezent și lipsește cu desăvârșire.

Dacă ar fi aflat ce să vadă în București (presupunem că a aflat cumva acest lucru), acum să vedem cum ajunge omul la un loc de cazare sau măcar undeva în oraș. De la Otopeni poți ajunge în București prin câteva metode, dar nu vă așteptați să vă sară în ochi anunțurile (ar trebui să fie centralizate, vizibile, ușor de urmărit și logice):

  1. Autobuz expres, ieftin (3,5 lei), circulă până la Gara Basarab (via Gara de Nord) și spre Piața Romană Unirii, însă circula până la ora 11 seara (780) iar din primăvară linia expres 783 merge și noaptea (n.r. informație updatată); cele două circulă din aproximativ 30 în 30 de minute, iar noaptea din 40 în 40 de minute. Apropo, spre deosebire de toate orașele civilizate, nu există bilete simple – orice formă ar avea acestea, în București, cineva inteligent le-a înlocuit cu cartele electronice, mult mai scump de produs și inconvenabil pentru cine vine ca turist. Ca să nu zic că fiind un produs „revoluționar”, lumea din Vest nu e obișnuită cu ele și pot crea confuzie, iar aparatele de taxat merg și nu merg, cum ți-e norocul.
    Bilete (de fapt cartele) se pot cumpara chiar lângă stația din Otopeni.
  2. Autobuz + trenul Henri Coandă Expres (http://www.cfrcalatori.ro/1268): ieftin, dar complicat și doar din oră în oră. Funcționează doar în timpul zilei.
  3. Taxi. Teoretic sunt un număr limitat de taximetriști (legali) care au câștigat în cadrul unei licitații. Practic, în zonă apar și “combinatorii” și taximetriști pirați, cei care hărțuiesc turiștii; e destul să vedem un caz precum cel al tinerei japonezoaice și îți dai seama că nu e un vis urât, se întâmplă în timp ce citești aceste rânduri.
  4. Peste câțiva ani va funcționa și o tâmpenie de linie de metrou între aeroportul Otopeni și statia 1 Mai. Așadar pentru a ajunge la gară trebuie să mergeți cu două metrouri (să nu uităm că Bucureștiul nu e tocmai New York, Tokyo sau Londra), iar pentru a ajunge în centru, vom merge cu trei trenuri! Nu mă înțelegeși greșit: o linie de metrou directă cu orașul este minunată, dar să fie gândită și executată bine!

Ca să aveți un termen de comparație, la aeroportul din Munchen circulă din 10 în 10 minute tren urban direct spre centrul orașului, la Londra (Luton) erau autobuze gratuite până la metrou iar de acolo ajungi ușor în centru, la Viena ai de ales între trenurile de viteză spre centrul orașului (cam scumpe) și metroul normal.

Măsuri luate și/sau propuse după tragedia lui Yurika Masuno:
Pentru a găsi soluții, vineri (31 august) s-au întâlnit responsabili din șapte instituții de stat, ai firmei responsabile de paza aeroportului și de la asociațiile taximetriștilor. Ce au conchis? Prima măsură, cu aplicare imediată: la paza aeroporturilor și gărilor importante vor contribui de acum echipe mixte de polițiști și jandarmi. În plus, se va crea și un Cod de conduită aplicabil pe întreaga suprafaţă a aeroporturilor, inclusiv în terminalele de pasageri. Altă măsură, cu bătaie mai lungă (mai vedem noi dacă și cum se va aplica) vizează taximetriștii ilegali – se lansează ideea unui sistem automat de detectare a numerelor de înmatriculare și astfel înregistrare și depistare a celor care nu își au locul acolo. Taximetriștii cu tarif standard vin și ei cu o măsură bună: cer crearea unei noi stații speciale de unde vor putea prelua și ei clienți în cazul în care sunt chemați prin dispecerat, astfel lucrurile devenind mai simple. Până la noi date, rămânem cu speranța că lucrurile se vor schimba radical.

Gara de Nord din București

Dacă aeroportul nu pare atât de accesibil oricui, gările, în schimb, își găsesc clienți de orice fel. București Nord Grupa A, cum este cunoscută în nomenclatorul CFR, Gara de Nord – cea mai mare stație feroviară a României, este tranzitată zilnic de peste 10.000 de persoane. Dintre toți acești oameni, probabil că cea mai mare parte a lor nu se află pentru prima oară în acea gară, însă pentru aceia care sosesc în București pentru prima oară, lucrurile se pot transforma, destul de ușor, într-o aventură neplăcută.

“pentru atâția bani vă duc eu până acolo… “

De când pui piciorul pe peron, vei simți întâi aerul de gară umezită de oamenii cu vezică mică, dar vei observa și acoperișul de la peron prin care mai și plouă.

Dacă ești doamnă sau domnișoară și ai un bagaj ceva mai mare sau mai greu, o să constați că printre oamenii amabili, gata să-ți sară în ajutor, începe o cursă. Miza acestei curse ești tu, călătorul mai puțin experimentat, care are nevoie de ajutor. Totuși acest ajutor și acești oameni amabili nu sunt deloc așa; ei sunt oportuniști, pirați, profitori a căror amabilitate o plătești cu vârf și îndesat.
Peronul este unul din locurile unde auzi cel mai des oferte de genul: domnișoară vă pot ajuta?, nu este prea greu bagajul?, vă pot oferi indicații cum să ajungeți mai ușor? nu aveți nevoie de o mașină? pentru atâția bani vă duc eu până acolo… Variantele sunt nenumărate, însă atitudinea omului ce-ți oferă toate acestea e aceeași – foarte insistent, suspicios de atent la necesitățile tale, gata să pună mâna pe bagajul tău dinainte ca tu să schițezi măcar un răspuns, serviciile oferite sunt prezentate ca fiind un chilipir, o adevărată afacere.
În zona tampon, între peron și culoarul de intrare/ieșire din gară, acolo unde se află panourile CFR și restaurantele la minut (fast food) se risipesc bunii samariteni. Probabil paza restaurantelor sau personalul responsabil cu siguranța și liniștea din acel spațiu public își fac simțită, uneori, prezența. Apoi urmează ieșirea din gară (aș zice că nu tocmai îngrijită și plăcută) unde sunt destule șanse să mai dai peste încă una sau două acostări de genul celor de mai sus. Dacă treci peste faptul că în locul acesta nu mai este aglomerație (lipsa oamenilor în jurul tău îți poate da un ușor sentiment de nesiguranță), te poți declara obișnuit cu ofertele de „bună credință” și nici nu le mai bagi în seamă. În afara gării, taxiurile pirat, fără autorizații, cu supra-taxare, tarife uriașe și ilegale stau în zonă. Trebuie să fii puțin norocos ca să nimerești, la Gara de Nord, un taxi cu tarif normal.
Alternativa turistului venit pentru prima oară în București, la aceste taxiuri sunt mijloacele de transport în comun. Însă nu găsești nicio hartă sau măcar niște indicații spre un loc unde să poți întreba cum ajungi acolo unde ai nevoie. Stația de autobuz este la vedere, destul de ușor de recunoscut după ce ieși din clădirea gării, dar nu întotdeauna, la ghișeul de bilete, se află cineva dornic de a-ți furniza prețioasele informații despre ce autobuz ar fi bine să iei (hărți, panouri cu afișaj nu găsești nici aici). Unele stații sau guri de metrou sunt imposibil de ghicit dacă ești pentru prima oară în capitală și nu întrebi oamenii de pe stradă, ce să mai zic de consecvența și vizibilitatea afișajelor de la metrou? Bucureștiul este singurul oraș mare în care am mers cu metrou greșit sau în sens greșit.

Ne dorim să vedem cele mai importante gări din țara noastră mai aproape de normalitate.

Un prim pas, extrem de benefic, ar fi acela ca personalul angajat în serviciul de pază să fie unul eficient, să-și facă treaba. În felul acesta, toți acei indivizi ce-i hărțuiesc pe călătorii CFR ar trebui să dispară.
O soluție împotriva taxiurilor pirat ar fi amenajarea unei parcări speciale, pentru taximetriști, intrarea în această parcare făcându-se supravegheat și doar în anumite condiții (de exemplu permiterea staționării pe acele locuri, doar a firmelor/taximetriștilor cu autorizații), dublată de controale dese ale autorităților.

La fel ca în aeroport, turistul sau călătorul comun are nevoie de câteva informații de bază: ce să vadă în oraș și în împrejuimi, cum ajunge la acele obiective, unde se poate caza, unde poate mânca bine etc.
Gara de Nord are un chioșc amărât, privat, care nu doar o dată am aflat că nu are harta orașului, iar ultima dată avea hărți de proastă calitate, aproape inutilizabile.

Cea din urmă sugestie este aceea de a amplasa, în gară, într-un loc accesibil și ușor vizibil tuturor celor care coboară din tren, panouri digitale cu harta interactivă a orașului și eventual o hartă a României.
Cât de mult bine ar face României o gară civilizată, europeană, în care poposește celebrul Orient Express, așa cum l-am văzut eu azi!

Aici am vorbit doar de câteva dintre primele locuri văzute de turiști, iar această întâi impresie nu este prea plăcută. Poate responsabilii și cei de deasupra lor vor înțelege că nu se poate face turism civilizat dacă nu suntem civilizați și noi. Iar în Europa, civilizat înseamnă curățenie, siguranță, grijă pentru om, servicii bune la prețuri corecte. Sper să le vedem pe toate acestea și pe Otopeni sau în Gara de Nord!

 

Acest articol face parte din campania blogosferei turistice românești având menirea de a trage un semnal de alarmă asupra a ceea ce se întâmplă în Aeroportul Internațional „Henri Coandă” București, principala poartă de intrare în țară. Alături de acest articol, vă invit să citiți și articolele publicate astăzi pe blogurile: Imperator Travel, World Traveler, Funtur, Plăcerea de a călători, Turistu, 1001 călătorii, GTD2.0, Travel with a smile, Turism Market, The City Break, Travel Girls, Boo, Wafu, Lumea Mare, Enciclopedia Călătorului Independent, Elena Cîrîc, Blog Paravion, Lipa Lipa, Blog de București, Viajoa, Trans Ferro, Vulpitza.

Câteva poze din locuri mai civilizate, dar și de azi, de la sosirea Orient Express-ului:

 


Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Cuvinte cheie: , , , , , .Articol scris de Florin Arjocu (fondator): vezi detalii despre autor.

20 gânduri despre “Porțile turistice de intrare în România – studiu de caz: Aeroportul Otopeni și Gara București Nord

  1. Pingback: Aeroportul Henri Coanda | Schimbati poarta de intrare a Romaniei !

  2. Pingback: Siguranta in calatorie | Travel with a Smile

  3. Pingback: Aeroportul Otopeni captiv printre smenari |

  4. Pingback: Yutika Masuno, o victimă a unui întreg sistem : Experiente turistice

  5. Pingback: Plecati! | Turistu

  6. Pingback: Aeroportul Internațional Henri Coandă - Vreau un aeroport ca afară

  7. Pingback: Primii si ultimii pasi in Romania | Tim

  8. Pingback: Cum ajungi în siguranţă de la aeroportul Henri Coandă în Bucureşti? | impresii din lumea mare

  9. Pingback: The snowball effect « Japonia noastră

  10. Pingback: Cum ar fi ca Aeroportul Henri Coandă să fie altfel, normal?- Elena Cîrîc

  11. Pingback: Blogosfera de travel s-a unit pentru o cauză comună

  12. Pingback: Otopeni, poarta de intrare catre Romania | Blog de Bucuresti

  13. Pingback: Problemele de la Aeroportul Henri Coanda - Otopeni

  14. Pingback: trans-ferro.com | OTP: Organizatia Taxiurilor Pirat sau despre impotenţa autorităţilor | Page: 1 | trans-ferro.com

  15. Pingback: Opriți mafia din Otopeni!

  16. Pingback: Aeroportul Henri Coanda Otopeni

  17. Pingback: O viata intr-un aeroport | Vulpitza

  18. Pingback: Opriți mafia din Otopeni! | Bartiş

  19. Pingback: Yurika Masuno și aeroportul ucigaș | 1001 Călătorii

  20. Pingback: The first timer's guide in Bucharest, Romania | călătorul digital 2.0

Spune-ți părerea!

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong> 

necesar