86 gânduri despre “Concurs: Să vorbim despre Băile Govora – o stațiune fără vârstă”

1. Pingback: Castiga o vacanta de 7 zile la Baile Govora | Concursuri Online

2. 

   sa vorbim despre Baile Govoa .. o statiune fara varsta ! interesanta tema .. interesant si mesajul pe care incearca sa il transmita autoritatile publice din acest mic oras insa fara nici o umbra de adevar . din contra .. azi peste Govora pare ca au trecut sute de ani fara sa ii ierte fata :!Vorba “la Govora închiriezi soarele cu ora” .. a apus demult .. unde e dezvoltarea ce a trecut odata peste govora?
   doar ridurile batranetii … asta se mai vede azi pe fata Govorei .
   sper insa intr-o viitoare imbunatatire .. inca mai speram .. noi cetateni ai acestui mic oras!

   Răspunde ↓
   • 

     @NKVD Mersi de părerea sinceră! Nu te contrazic, stațiunea e învechită, la fel ca Băile Herculane și probabil altele în țară. Norocul e că în general zonele sunt frumoase și există câteva obiective care pot fi puse în valoare. Iar drumețiile în natură se pot porni foarte bine din aceste centre.

     Părerea mea e că oamenii vor încet să facă ceva, așa că nu pot decât să le ofer suportul, atât cât pot. Hai să facem fiecare puțin, chiar și cu idei să venim și în timp poate culegem roadele.

     Răspunde ↓
3. 

   Si castigatorul cum se alege? prin extragere sau jurizare?

   Răspunde ↓
   • 

     @kiss Prin jurizare va fi făcută alegerea. Nu cred că ar fi corectă o alegere prin extragere, o compoziție de 4 rânduri fără conținut nu merită aceleași șanse ca una cu de mare artă :)

     Răspunde ↓

4. Pingback: Castiga o vacanta de 7 zile la Baile Govora « Concursuri Online

5. Pingback: Castiga o vacanta de 7 zile la Baile Govora | Concursuri online

6. 

   Nici nu stiu cu ce sa incep aceasta povestioara pentru ca este o amintire vie ce am trait-o si nu cred ca o voi putea uita vreodata. Sa va povestesc.
   Era intr-o seara de sambata din preajma Sarbatorilor de Craciun a anului 2006 si trebuia sa merg la restaurantul „Belvedere” din Govora sa ma intalnesc cu un barbat. Era un fel de „blind date”, pana atunci vorbisem doar la telefon. Mentionez ca facusem 300 km cu trenul pentru aceasta intalnire (pe vreme aceea stateam in Buzau). Am ajuns restaurant si m-am asezat la o masa asteptand “misterioasa” mea companie pentru acea seara. Hmmm intarzia… asta deja nu era semn bun. Stiti voi, barbatul trebuie neaparat sa ajunga intotdeauna primul.
   Tot sperand am inceput sa-mi rotesc ochii prin incapere… cine stie, poate a ajuns si nu l-am vazut eu? La o masa alaturata un barbat singur parca astepta ceva. Am inceput sa ne adresam priviri stangace gandind “el sa fie?” Recunosc, mi-ar fi placut mie. Dar daca era el de ce statea acolo, nu ar fi trebuit sa vina la mine?
   Stand si asteptand, eram din ce in ce mai dezamagita…Atata drum batut degeaba, atata timp pierdut!
   Dupa ceva timp ma ridic sa plec, destul de suparata. Ajung la lift si simt pe cineva langa mine – era acel barbat misterios care imi zambea timid de la masa alaturata. Am urcat impreuna in lift in tacere. La un moment dat liftul se opreste – pana de curent.
   “Off asta mai lipsea!” exclam suparata. Barbatul de langa mine zambeste si replica: “Sunt o companie chiar atat de ingrozitoare? Imi cer scuze – voi incerca sa-mi folosesc puterile magice pentru a porni curentul mai repede”.
   M-a bufnit rasul. “Eh, poate nu e o companie chiar asa neplacuta”, mi-am spun eu. Facand haz de necaz am intrat in vorba cu el. Nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat ca si el traia aceasi experienta – fusese lasat cu ochii in soare la un „blind date”(si el batuse cateva sute de kilometri, venise de la Sibiu). Sigur, ceea ce nici unul din noi nu a fost in stare sa-si dea seama cat am stat asteptand la restaurant era ca fiecare, de fapt, il astepta pe celalalt. Mai exact el era blind-date-ul meu, numai ca nu avusese curaj sa se apropie de mine. Trebuie sa recunosc ca m-am uitat putin ciudat la el: „adica tu iti dai intalnire cu mine dupa care nu ai curaj sa te apropii? Hmmm… destul de dubios…”
   Dupa ceva timp liftul se repune in functiune. “Uite, vezi? A functionat” imi spune el si imi face cu ochiul. Recunosc ca nu stiu ce-a fost in mintea mea in clipa aceea („probabil ca daca nu a avut curaj sa vina la mine la restaurant nu o va face nici acum”) dar nu am vrut sa pierd ocazia si l-am invitat la o cafea la mine in camera (am riscat, recunosc).
   A incuviintat, parca usurat ca am facut eu prima acest pas, dupa care am iesit din lift si am plecat impreuna (spre un drum ce continua si azi). Daca nu ar fi avut loc acea pana de curent mai mult ca sigur nu ne-am mai fi intersectat niciodata drumurile (si mi-ar fi parut atat de rau ca am batut atata drum degeaba)… si nu am fi avut parte de acest nou inceput… calea spre fericire.

   Răspunde ↓
7. 

   am uitat sa trec link-ul

   Răspunde ↓
8. 

   Govora statiunea fara varsta

   Povestea noastra se intampla printre dealuri acoperite de fagi, stejari si pini, si izvoare, la o altitudine de 360-380 m. Aici vremea este in general moderata si racoroasa, chiar si vara.
   Locurile acestea nu prea sunt calcate de talpa omului pentru ca inca este tainuita frumusetea lor. Se spune ca Vlad Dracul si-a construit aici o manastire iar manastirile construite apoi ascund una dintre icoanele facatoare de minuni a Fecioarei Maria.
   Locurile acestea magice atrag calatorii de pretutindeni. Asa se intampla ca Govoret, un tanar atras de mistere, a infruntat meleagurile acestea trecand peste coline, peste paduri de un pitoresc la care niciodata nu visase. Luand locurile la picior, a ajuns si s-a inchinat la manastirile locului : Manastirea Horezu, Manastirea Cotmeana, Arniota,, Cozia. A suit si dealul spre Manastirea Govora, mergand prin padure si apoi a coborat la Manastirea Surpatele si apoi la Manastirea Dintr-un Lemn. S-a incumetat pe un drum forestier ca sa ajunga la frumoasa Manasitre Bistrita de unde a urcat catre izvoarele Bistritei. Mai apoi, drumul pe o poteca lunga l-a dus la Manastirea Arnota, dar nu fara sa faca un popas la Schitul Papusa.
   Drumurile acestea l-au facut un om brav care a infruntat misterele locurilor. Printre popasuri si placerea alergatului prin iarba proaspata, sau printre inchinari si placerea admirarii artei brancovenesti din acele meleaguri, Govoret se simtea fericit, mangaiat de Dumnezeu intrucat i-a deschis calea spre aceste meleaguri. Atunci, tanarul nostru, s-a hotarat sa se logodeasca cu aceste meleaguri, caci erau asa cum si-a dorit el aleasa vietii lui : frumoasa, pura si sanatoasa. Le-a numit cu nume de fecioara : Govora, si dupa moartea lui locurile sunt cunoscute cu numel de Govora. Chiar si astazi, meleagurile pastreaza frumusetea si misterul de altadata.

   Răspunde ↓
9. 

   http://moicatis.webs.com/apps/blog/
   – povestea mea despre Govora

   Răspunde ↓
10. 

    http://maria-mirabela-mamamia1.blogspot.com/2010/07/astazi-am-navigat-dar-marea-nu-fost-la.html
    Govora- in viziunea mea

    Răspunde ↓
11. 

    mi se pare corect, doar intrebam ca nu s-a specificat

    Răspunde ↓
12. 

    http://simonanedelcu.blogspot.com/2010/07/concurs-sa-vorbim-despre-baile-govora-o.html

    Răspunde ↓
13. 

    Sunt un scriitor ratat.Am talent, am timp, am subiecte, dar nu scriu.Mai précis nu public ceea ce scriu.Scriu putin, cand am inspiratie, sunt lenes si nu continui, asa ca toate subiectele mor inainte de pagina 20.Am scris 20?De fapt e 10. Dar inainte sa ajung acolo, am sa va povestesc cum am ajuns eu sa ma cunosc mai bine pe mine insumi…
    Acum ceva vreme, m-am hotarat sa imi fac concediul la Baile Govora.Prietena mea a inchis ochii si a pus degetul pe harta, apoi i-a deschis si a pufnit nemultumita.Mie imi era indifferent, vroiam doar sa fiu cu ea.A mai incercat de doua ori si a ramas pe prima varianta, a pus mai putine haine in bagaje si m-a obligat sa imi iau eu si mai putine, ‘’ca nu are rost sa tragem de bagaje ca disperatii’’.Nu stiu de ce folosea pluralul, intotdeauna eram eu cel care facea asta.Ca sa ma razbun, i-am spus ca vom merge cu autobuzul, ‘’ca nu are rost sa conduc ca disperatul, cand pot sa stau relaxat sis a conduca altcineva’’.S-a facut neagra, daduse da trei ori examenul sa isi ia permis si nu reusise.
    Cred ca a fost unul din cele mai lungi drumuri pe care le-am facut, dar nu din cauza distantei, ci pentru ca nu am avut cu cine schimba o vorba.Ea si-a pus castile in urechi si a ascultat muzica.Evident ca pentru mine uitase sa puna unul, asa ca am fost interesat sa ascult politica facuta de doi pensionari si sa par absolute indifferent.Nu ne certasem niciodata, doar ea tipa la mine si eu o ascultam.Cand se plictisea, tragea concluzia ca ‘’tu oricum nu ai nimic in cap, in suflet si in portofel’’ si o suna pe maica-sa, care o asculta de fiecare data cu o placere nebuna.
    Am ajuns in Baile Govora.Orasel de provincie, deschizandu-se incet ochilor mei obositi, plin de verdeata, parka prea multa pentru un orasean obisnuit cu cativa pomisori abia saditi de municipalitate.Ici-colo cate o casa mai rasarita, curti pline cu flori, oameni trecand agale, parka aflati in cautarea unor treburi nerezolvate.Imaginea se schimba, cateva cladiri vechi, mari, putin cam daramate, ramase probabil din perioada cand statiunea era batuta la pas de boieri si domnite aflate in trasurici elegante.Deduc ca am ajuns in centru si ma pregatesc de debarcare, nu inainte de a-I da un cot iubitei.Privirea ei ma infioara.Ma grabesc sa car bagajele, ma bucur cand ajung istovit la hotelul aflat pe coama unui delusor, ma arunc fericit sub dus si ma pregatesc sa fiu barbatul dorit de ea.
    Dar ea a adormit.Acasa ar fi stat la telenovele, acum sta pe partea dreapta a patului.Imi iau tricoul si ies, nu are rost sa mai incerc faza cu uitatul telefonului in camera, ca o stie.Hotelul e frumos, renovat, dar pastrand totusi aspect retro.Admir peretii, mobilierul, culorile, cateva femei care ma fixeaza fara jena in timp ce ma asez pe terasa si admir privelistea.In fata hotelului e o peluza verde crud care ma linisteste.Putin mai departe e un stadion si pot urmari un meci de fotbal abia inceput, inca nu si-au ales bine echipa, mai fac schimbari de tricouri, vociferand de zor.Femeile ma studiaza in continuare si eu pee le, dar mai discret.Nu e niciuna de varsta mea, toate sunt trecute de prima tinerete, dar arata bine.Ingrijite, cu dinti in gura, fara culori stridente pe ele.Incep sa le numar si constat ca sunt mai multe, daca pun la socoteala si angajatele hotelului care ma studiaza.
    Decorul de epoca, aerul curat pe care il trag in plamani si dezamagirea de a fi singur intr-o vacanta in doi ma termina.Decid sa fac un gest cavaleresc si dau de baut la toate doamnele.Dupa zece minute incaperea este animate, dupa 30 de minute este vesela, dupa o ora Hotelul Belvedere rasuna de rasete si chiuituri, dupa orele 12 ni se pune in vedere ca e ora inchiderii, ‘’dar va asteptam si maine san e bucurati cu prezenta dumneavoastra’’.Sunt condus spre camera de vreo douazeci de femei guralive, dup ace refuz elegant cateva invitatii la cafea si plimbari in parc.
    Parcul il vad a doua zi dimineata.Iubita mea tocmai si-a facut unghiile de la picioare cu oja si nu poate veni.Copaci seculari avand trena de iedera, alei romantice cu banci ascunse privirilor curioase, statui ciupite de timp, aflate intr-o stare de semisalbaticie voita.Este statiunea in care m-as putea indragosti oricand, imi spun in gand in timp ce ma uit in jur, poate-poate si gasesc persoana potrivita.Dar nu, azi nu sunt decat bunicute cu nepotei, biciclisti si jucatori de sah mangaind pe coada caini obositi.Cobor alene, tragand in piept aerul dureros de curat si gasesc o terasa mica, chiar in centru, unde dau de baut la toata lumea.Ma intorc la hotel la miezul noptii, condus de o ceata vesela de bunicute si mamici.Barbatii au ramas sa mai bea ceva.
    A treia zi are parul pus pe moate si ‘’e musai sa stea macar o ora asa, ca sa fie cret-cret toata ziua’’.O iau la pas prin statiune si descopar ca nu este asa cum o credeam, ci asa cum o vedeam prin ochii altora.Veche si paraginita?Nuu, doar pastrand amintiri dintr-o epoca mai buna.Lipsita de viata?Nuu, nu au vazut decat partea statica dintr-un tablou in continua miscare.Mie unul mi s-a parut misterioasa, magica, plina de o viata ascunsa, cu povesti de nespus.O statiune pastrata virgina de constructii moderne, fara stil, colorata in mii de flori si parfumuri de epoca.Epoca unor cavaleri eleganti, cheltuindu-si averile in cazinoul din centru si vizionand un film mut in cinematograful fara popcorn si 3D.
    Imi cumpar un costum de baie si imi petrec seara intr-un bazin plin cu apa sulfuroasa, in timp ce aflu cum se scapa de bubat, de paduchi si cosuri pe fata, cum se ingrijesc calcaiele ca san u mai crape si ce reteta minune de sufleu a inventat tanti Niculina din Buzau.Constat ca sunt cel mai cunoscut si popular barbat din zona, toti ma bat pe umar si imi impartasesc gandurile lor, eu nu trebuie sa ma mai gandesc la ale mele.Uit ca in seara aceasta aveam programat un restaurant, ‘’ca nu ma mai scoti si tu in lume, de parca nu am fi impreuna’’, dar ma gandesc ca macar dimineata sa ii spun ca ii sta bine cu parul cret.Constat ca berea rece e si mai buna bauta in apa calduta a strandului termal, inconjurat de prieteni si padure cat vezi cu ochii.
    A patra zi nu mai vad nimic, nici in pat, nici in camera, ea a disparut cu tot cu bagajele mele, desi, ca sa ma enerveze, putea sa imi ia doar cardul.Eu asa as fi facut.Imi iau slipul pe mine si cobor la piscina hotelului, ma relxez teribil plutind privind in gol, in timp ce incaperea se umple de femei.Vorbesc.Despre mine.Ma simt de parca as fi la Alcolicii Anonimi, in timp ce aflu despre ‘’individa’’ cu care eram cat si cu cine a vorbit la telefon, cum a venit amantul sa o ia cu BMW X5 si ca era atat de nervoasa si se tot tragea de par, ca ii venea numai in ochi.De cret ce si-l facuse.Mai aflu ca sunt o multime de alte femei singure care asteapta doar un semn, ca nu ma merita si nici nu ma iubea, iar dupa-amiaza ma aflu pe aceeasi terasa a strandului, scriind numere de telefon ale nepoatelor si verisoarelor ‘’fete ca lumea, serioase si care vor sa se marite’’.Acum dau de baut la toata lumea ca am scapat de ea si toti ma felicita.
    Cred ca m-au felicitat cam multi aseara, pentru ca banii s-au dus de pe card si trebuie sa plec mai devreme.In receptie dezamagirea e mare, stirea se raspandeste in tot hotelul si sunt inconjurat.O matusa a unei doamne cu care am schimbat retete de zacusca aseara se ofera sa ma mai tina doua- trei zile, ‘’sa nu puna aia mana aia pe tine asa repede’’, dar ma gandesc serios ca mai bine ajung acasa cat inca mai pot, ca daca apuca sa schimbe yala, o sa fie mai complicata impacarea.Ii pup pe toti si ne dam intalnire la anul, in aceeasi perioada, le promit ca o sa le sun nepoatele, le mai dau de baut o tura si plec cu acelasi autocar, nu inainte de a-i face cu mana domnisoarei frumoase cu care mi-am petrecut noaptea.Da, ce credeati, ca in povestea mea nu sunt decat batrani obositi cautandu-si sanatatea prin statiune?
    Iar celor care mai cred ca statiunea aceasta inchisa intre dealuri, umbrita de spranceana padurii acoperind ape vindecatoare, nu le poate oferi decat plictiseala, trannsmiteti-le ca sub straie de Cenusareasa se ascunde o minune misterioasa ce nu se lasa descoperita in cateva zile, ci ani de-a randul. Ca o femeie pe care o vezi in fiecare zi cu alti ochi si pe care timpul nu o poate strica mai mult decat o faci tu prin felul in care o privesti.Aici voi reveni de fiecare data cu placere, la prietenii mei, izvoare nesecate de idei pentru romanul pe care il scriu acum.Caci am trecut deja de pagina 20…

    PS: Pentru cei care se intreaba daca am ramas sau nu cu iubita mea…raspunsul vi-l veti da dup ace va studiati voi insiva relatiile si viata…

    Răspunde ↓
14. 

    Eu nu am fost niciodata in Baile Govora.Si ce daca?Dau cautare pe Google si intr-o secunda sunt acolo…Intr-o fotografie de inceput de secol in care apar alaturi de tatal si fratele meu in timpul unei vacante in statiune.Sa nu radeti de pantalonii mei, asa se purtau atunci, eram foarte elegant, ca tata avea o croitorie pe Lipscani si o multime de cuconete din lumea buna ii treceau pragul.
    Mama nu e cu noi in poza, ea era la tratament, intotdeauna aerul curat din Govora ii facea bine la plamani.Tin minte ca ii placea mereu sa se plimbe prin imensele gradini si parcul plin de flori din statiune, desi ii facea rau si mereu stranuta si tusea.Dar noi vorbeam tare si ii aratam ba o gaza, ba o statuie, ca sa nu observe ca ne dadeau lacrimile ca nu era si ea ca celelalte doamne, rosie in obraji,alergand transpirata dupa vreo minge scapata de copil prin parc…

    Ne placea san e plimbam in special pe aleea cu castani unde ieseau duminica la promenade cucoanele, imbracate in matasuri croite dupa moda frantuzeasca, despre care tata ne spunea ca este cea mai speciala.Umbrelele si tocurile lor loveau ritmic caldaramul, atragand atentia boierilor relaxati aflati pe banci, la soare.Palariile lor se ridicau firesc, in semn de respect si scurte conversatii pline de cuvinte neintelese pentru noi se auzeau in tot parcul.Tata ne spunea ca boierii sunt educati la scoli din strainatate si asa vorbesc ei acolo, intr-o limba raraita, ca sa se deosebeasca de prostime.Adica de astia ca noi.
    Mie imi placea cel mai mult sa le studiez incaltarile, atat cat se vedeau ele de sub fustele scrobite si ii spuneam tatei ca unele erau asa de prafuite, incat degeaba mai vorbeau frantuzeste daca se vedea ca nu are cine sa le faca ghetele cu lac.Tata radea si imi spunea ca e prea devreme sa ma uit la picioarele femeilor…
    Seara ieseam cateodata la cinematograf, unde rulau filme cu Greta Garbo de care era tata in secret indragostit.Dar in majoritatea plimbarilor noastre ne duceam la izvoarele termale Ferdinand, unde aveam impresia ca apa este sfanta, izvora ca dintr-o mica bisericuta avand in jur chiliile calugarilor si albeata zidurilor, imbinandu-se cu lemnul acoperit de muschi, avand acoperis de padure verde, ma faceau mereu sa ma gandesc la apa ca la un dar facut de Dumnezeu oamenilor.
    Cateodata ne plimbam prin parc si imi placea sa ma uit printr-un ciob de sticla colorata, rondurile de flori isi schimbau culoarea, bancile din lemn mestesugit sculptate isi distorsionau curbele, vedeam pana hat departe, vila lui Stefanescu fiind limita orizontului meu.Si tufele de magnolia prindeau viata, transformandu-se in calareti atacand turnul din piatra arsa ce strajuia intrarea in castelul Domnitei…si ma luptam cu balauri si cavaleri periculosi pana cadeam lat de oboseala si tata ma cara in brate pana la Hotel Palace, unde ne cazam in fiecare an.Urca incet cele opt trepte, scartaia putin usa imensa de la intrare si se saluta cu portarul, care ii purta un adand respect de cand tat ail ajutase sa isi duca fiul la un mare doctor in Bucuresti.Ma depunea incet pe pat si ma descalta, apoi iesea pe balcon sa fumeze o tigara de foi, cum numai el stia sa isi prepare in fiecare dimineata, in timp ce se bucura de primele raze ale soarelui.
    Duminica mergeam invariabil la Manastirea Govora, aflata la intrarea in statiune, pe fosta mosie Hinta.Tata ne arata frumoasele picture si catapeteasma din lemn, sculptata in stil brancovnesc, spunandu-ne ca au fost facute din porunca si cheltuiala unor mari voievozi si le platesc pacatele lumesti.Dar cand ne-a spus ca prima tiparire in limba romana a fost facuta aici am inteles ca nu este doar o manastire, in care sfintii parca prindeau culoare in obraji si ne vorbeau, ci insasi casa culturii noastre.
    La intoarcere ne luau cu caleasca unul din boierii milosi sin e mai dadeau sic ate un banut, sa avem a doua zi de alvita.Noi spuneam Bogdaproste cu jumatate de gura, caci nu eram obisnuiti sa primim nimic pe degeaba si promiteam in gand sa facem si noi la fel cu alti oameni mai saraci decat noi.
    Ultimul an in care am fost la Baile Govora a fost cel in care am fost trimis la Paris, sa studies artele frumoase, caci tata vazuse ca nu sunt indifferent la culorile toamnei sparte in frunzele din parcul de langa bai si nici la felul in care se imbracau cucoanele si si-a spus ca poate ii voi continua afacerea dup ace ma voi intoarce de acolo.
    Dar amintirea Bailor Govora ma bantuie inca in vis, printre valuri de broderie fina si catifele frumos aranjate pe trupuri de zeite romane ascunzandu-si fetele frumoase sub palarii cu boruri immense si umbrele dantelate.Ma trezesc dimineata cu varfurile pantofilor mei lacuiti plini de praf si imi amintesc ca iar am fost in vis printre amintiri a la Belle Epoque…
    S-a facut noapte. Inchid Google, inchid computerul, inchid ochii.Si visul continua…

    Răspunde ↓
15. 

    http://i619.photobucket.com/albums/tt278/missanky/cinema2.jpg http://i619.photobucket.com/albums/tt278/missanky/18.jpg http://i619.photobucket.com/albums/tt278/missanky/22.jpg http://i619.photobucket.com/albums/tt278/missanky/1.jpg aveti mai sus cateva imagini cu Govora actuala .. asa invaluita in mister cum gasesc un unele povesti , poate va inspira . Frumoase povesti felicitari !

    „Eu nu am fost niciodata in Baile Govora.Si ce daca?Dau cautare pe Google si intr-o secunda sunt acolo…” govora nu e ceea ce vezi pe internet

    Răspunde ↓
16. 

    @NKVD orice locatie are partile ei negative, nu contesta nimeni. Unul dintre scopurile acestui concurs este de a scoate in evidenta frumusetea naturala a statiunii, sensibilizarea oamenilor la faptul ca exista locuri care trebuie reinviate. Aceste povesti ar putea fi folosite in spoturi publicitare care sa sensiblizeze mai apoi opinia publica, sa starneasca interesul investitorilor de a se dezvolta in acea zona. Am calatorit prin Romania, si stiu ca suntem inca in dezvoltare, si am vazut in multe locuri ruine. Ne ia mult insa sa ne schimbam mentalitatea si sa actionam in propria noastra tara.

    Răspunde ↓
17. 

    @ NKVD,
    Daca nu poti vedea si partea buna a lucrurilor, lasa pe altii sa o faca, de negativisti si rau-voitori este tara plina.Daca ti-ai da jos ochelarii distorsionanti, daca ai putea gasi acea imaginatie de care ai nevoie pentru a creea ceva frumos, poate nu te-ai mai obosi atat de mult sa desfinteti ce fac sau spun altii, ci ti-ai canaliza energia sa te inscrii pe linia acestui concurs…citeste mai atent, nu te mai crampona de amanunte, poze zguduitoare (apropos, chiar NU as vrea sa vad lumea doar prin ochii tai!) si nu uita ca nimeni nu e perfect si nimeni nu poate transforma totul intr-o singura zi.Incearca, macar de dragul acestui concurs, sa fii o singura zi optimist si sa vezi si ceva frumos in statiunea in care presupun ca si traiesti.
    ps: compozitiile literare de mai sus sunt pura imaginatie,mai putin la partea cu natura si descrierea frumusetilor arhitecturale din zona, unde chiar nu am exagerat, Govora este magnifica!Si, pentru informatia ta, eu chiar am fost de multe ori in Baile Govora…Asa ca, draga NKVD, ai tupeu si scrie ceva frumos, doar ca sa ne dovedesti ca poti!!!

    Răspunde ↓
18. 

    povestea mea despre Govora , adresata unui calator anonim

    Govora –statiune fara varsta

    E Govora , spatiul copilariei mele .. locul in care imi place intotdeauna sa ma intorc cand sunt coplesita de griji sau ganduri ce imi intuneca viata . Nu stiu ce sti tu despre Govora dar eu stiu atat : un oras mic , incarcat de mister , ascuns parca de rautatile lumii in care traim cu totii .
    Vise , idei , dorinte .. toate te izbesc in ganduri o data ce ai intrat in Govora ! vrei sa te relaxezi si nu sti unde ? vino la Govora ! inca de la intrare ,, in caz ca sosesti vara aici , te intampina 2 bazine cu apa dulce si un bazin cu apa iodata care te ajuta sa revi in forma mai sanatos si plin de viata ca niciodata ! ai ajuns acolo ? priveste in sus .. esti la poalele unei vaste paduri unde poti petrece un moment din viata ta alaturi de cei dragi .. respira aer curat si fi multumit ca ai ajuns pana aici ,, in oaza asta de liniste .
    Dar poate esti tanar ,, si nu te incanta ideea asta de relaxare .. nu te ingrijora , Govora are altceva pentru tine ! mai mergi putin de la strand si vei descoperi un alt mod de a-ti petrece timpul liber si daca esti un impatimit al sportului .. da ! te-am nimerit , e un teren de tennis in care poti zabovi pana tarziu in noapte ! ai venit la Govora sa te reaxezi .. loveste mingea de tennis cu putere si elibereaza-te de tot .

    “ Sa fii capabil sa folosesti timpul tau liber in mod inteligent este produsul superlativ al civilizatiei si in prezent foarte putini oameni au ajuns la acest nivel.”

    Fa sport in Govora si vei fi altfel ,, schimbarea incepe din interiorul tau !
    Daca ai ajuns in Govora iti vei da seama singur ca nu o sa regreti alegerea facuta. Govora este o statiune de importanta nationala deschisa in toate anotimpurile renumita pentru variatatea si caracterul terapeutic al proprietatilor apelor bogate in clor, sodiu, iod, brom, sulf (pentru cure externe) si cele hipotonice bogate in magneziu, calciu, putin sulf (pentru cure interne) cunoscute si utilizate inca din 1866. Desi anii au trecut peste Govora .. calitatile sale curative au ramas la fel ! vino in Govora sa iti recapeti sanatatea de altadata !
    A , nu cred ca iti pui problema unde stai , nu ? pentru ca sti si tu , la Govora se inchiriaza soarele cu ora ! indiferent de anotimp Hotel Belvedere , Hotel Parc , Hotel Palace , multe alte vile si pensiuni incearca sa iti faca sejurul cat mai frumos !

    In speranta ca te-am convins sa vi la Govora , sper draga cititorule sa iesim la o cafea daca ,mica mea descriere te-a ajutat in decizia pe care ai luat-o . Si nu uita .. tot ce ti-am scris aici e doar o fata a Govorei ! te las pe tine sa o descoperi pe cealalta !
    Sejur placut iti doreste o locatara a acestui oras plin de mister !

    Timpul sterge…da, dar el stie sa pastreze- ca nimeni altul- ceea ce nu trebuie pierdut… .
    Amza Pellea

    Răspunde ↓
19. 

    @NKVD
    Cam anosta descrierea orasului in care ai copilarit…sunt sigura ca poti mai mult, NKVD! Sau esti buna doar la critica?As vrea sa iti fac o propunere: te rog scrie tu ce ai face tu daca ai avea puterea sa schimbi tot, sa faci ceva concret, propune masuri, propune idei de promovare, pune-ti mintea la bataie si scoate in evidenta ce are orasul tau mai frumos!Nu ar strica sa pui putina pasiune in descrieri si mult mult suflet in masurile pe care le vei propune pentru a schimba fata Govorei.Descrie-ti orasul asa cum ai vrea tu sa arate, propune solutii, implica-te mai mult decat te-ai straduit (in mod evident facand mari eforturi) sa gasesti partile frumoase ale orasului care trebuie scoase la lumina si scuturate de praf si paienjeni, asa cum vad in fotografiile tale.
    Mai ales ca esti localnic!Am incredere in tine ca vei reusi sa ne surprinzi pe toti!In mod placut de data aceasta…

    Răspunde ↓
    • 

      @Anonimus Cu o atitudine așa pozitivă curând îți facem statuie :p Mai așteptăm provocări și compoziții de calitate!

      Răspunde ↓
20. 

    @NKVD Imi pare bine ca te-ai mobilizat si ai scris. Ai dat dovada de fair-play chiar daca viziunea ta nu e chiar pozitiva.

    Răspunde ↓
21. 

    am spus si poate ma repet .. apreciez initiativa acestui concurs , va apreciez ideile , nu sunt aici sa critc , povestile voastre , din contra le admir , se vede ca v-ati straduit sa creati o imagine mai buna acestui oras . nu sunt negativista , sunt doar realista ! voi ca si creatori traiti intro lume a visarii ,, eu in schimb traiesc aici in Govora ,, in orasul asta uitat de toti , nu traiesc in povestile voastre ; poate atunci as fi fost multumita de ceea ce traiesc . Inca o data ,nu critic , nu sunt eu in masura sa propun masuri si idei de dezvoltare -pentru ca proiecte exista deja , e mai greu cu aplicarea lor ! imi pare rau ca v-am surprins intr-un mod neplacut dar asta se intampla fiindca voi nu stiti ce a fost de fapt Govora odata si care e declinul ei in ultimii ani
    da , pentru tine ca turist e usor ,, ai ce vedea nu contest asta , dar pentru mine ca locanica ? spune-mi tu cititorule ,ce oportunitati imi ofera orasul meu natal si nu o sa te contest ! fa tu asta pentru mine .. eu am incercat cat am putut sa vad si partea buna ! unde sunt oportunitatile pentru tineri ? care sunt punctele tari ale Govorei ?

    Orașul este zona urbană formată de obicei din zone rezidențiale, zone industriale și de afaceri, împreună cu funcții administrative asupra unei zone geografice mai întinse. ”
    unde sunt zonele astea in Govora ? sa pornim de la o definitie simpla a orasului !
    Nu vreau sa fiu rautacioasa pana la capat dar mai am un singur aspect : tu cititorule care vei casiga ascest concurs …. daca vi cu masina , alimenteaza pe unde poti , caci de cand nu ai mai fost in Govora .. nici statie de alimentare nu mai exista .

    Eu ma retrag cu comentariile pe marginea acestui subiect si va las sa dati frau liber imaginatiei !

    Răspunde ↓
    • 

      @NKVD Pot să zic că înțeleg punctul tău de vedere ca locuitor, dar scopul nostru prin drumliber.ro este de a arăta partea frumoasă a locurilor din jurul nostru și chiar avem multe de arătat. Te provoc să ne trimiți un loc, oricare din România unde ai fost și pe care poți să îl prezinți într-o lumină pozitivă. Emailul meu (florin@drumliber.ro) îl așteaptă. Ce zici?

      Cred că doar așa putem să avem un aport pozitiv și încet încet lucrurile se schimbă!

      Răspunde ↓
22. 

    Astept cu nerabdare vacanta la Govora

    Răspunde ↓
    • 

      @Simona Nedelcu Mai dureaza ceva pana vom juriza si alege castigatorul.

      Uite link-ul tau: http://symonanedelcu.blogspot.com/2010/07/vacanta-ideala.html

      Răspunde ↓
23. 

    Mintea si sufletul meu simt nevoia disperata de a evada, de a respira aer curat. Vreau sa merg intr-un loc linistit (Govora oare ar fi locul ideal?). Vreau sa plec la munte… sa-mi scot visele „in lume”, sa le fac sa simta aer curat, sa-mi spal sufletul in mangaierea razelor de soare ale diminetii. Vreau sa ma scutur de platosa seriozitatii si a constiinciozitatii, de slabonul de angajata „model” si sa ma intorc spre mine insami…spre fata vesela si rebela care ar putea alerga o zi intreaga fara sa oboseasca, sa ma imbrac lejer fara a deranja pe nimeni in timp ce visez cu ochii deschisi. Adevarata vacanta, cea din sufletul meu, vreau sa fie vacanta in care sa ma imbrac doar in alb si sa ma plimb ore in sir sa admir locuri noi, sa cunosc oameni necunoscuti mie. Aceasta vacanta vreau sa-mi deschida sufletul, sa-mi vindece mintea si sa-mi umple inima de iubire.

    Răspunde ↓
24. 

    http://miss-nkvd.blogspot.com/2010/07/govora-statiunea-fara-varsta.html link-ul unei povesti despre Govora .

    Răspunde ↓
25. 

    Trebuie sa postez si aici povestea sau este suficient pe blog?

    Răspunde ↓
    • 

      @Mirabela Este chiar indicat sa o publici pe blogul tau si tot ce trebuie sa faci e ca in articol sa fie un link spre acest articol.

      Răspunde ↓
26. 

    @NKVD
    Tocmai pentru ca traiesti in Govora ar trebui macar sa atragi turistii, nu sa ii gonesti.Daca postezi poze cu cladiri parasite si in ruine (cum sunt de-altfel in toate statiunile) nu ajuti cu nimic dezvoltarea ORASULUI tau.Ca un scurt comentariu, oras inseamna sa ai si curent si gaze si apa, pe care voi le aveti.Calimanestiul de exemplu nu are gaze (inca), ti-ar place mai mult acolo?Bucura-te ca singura zona industriala mai apropiata de orasul tau e Oltchimul, nu cred ca ti-ai dori ca dimineata sa te trezesti cu miros de clor in nas…sau de gaze de esapament de la masini…Bucura-te ca cea mai importanta industrie in orasul tau e turismul!
    Acest comentariu este unul constructiv, ma bucur ca ai explicat in sfarsit felul negativist in care vezi statiunea, dar hai sa fim seriosi…acest declin de care spui, s-a intamplat numai in statiunea aceasta sau in toata Romania?Eu cred ca TREBUIE sa privesti mai atenta in jur si sa gasesti acel frumos pe care il cautam toti…daca ai o gura plina de dinti minunati si curati, dar doar unul este cariat, de ce sa te uiti doar la acela?il poti vedea si pe el, dar alaturi de cei sanatosi si frumosi, nu?(evident ca trebuie sa il si tratezi, nu doar sa il privesti)
    NKVD, pentru poza superba cu parcul, te iertam de atitudinea negativista de la inceput si te asteptam si cu alte parti frumoase ale statiunii (o banca retrasa unde sa iti ascunzi gandurile, o cladire cu arhitectura deosebita, o strada plina de copaci seculari etc), pozele pot fi vazute de multi ochi si fiecare vede realitatea asa cum vrea el…
    ps: daca imi vei spune in ce domeniu studiezi, iti voi spune si care sunt oportunitatile pentru tineri si ce puncte tari are Govora…binenteles intr-o poveste care va concura la concurs!!!

    Răspunde ↓
27. 

    @Florin
    Multumesc, dar atitudinea pozitiva se aplica la tot ce este in jurul meu, este bine sa ramai pozitiv intr-o lume asa de …pozitiva…Ideea este ca acest concurs nu este unul pur literar, ci si de promovare a imaginii statiunii, daca inteleg eu bine.Deci, as avea o mica sugestie pentru concurenti: nu e de ajuns sa mentionezi sec ca actiunea se petrece in Baile Govora, fa un efort si dezvolta si ideea, leag-o de subiectul povestii, da amanunte, imagineaza-le (chiar daca iti va sari NKVD in cap) si daca prima poveste nu e cea mai buna, mai incearca…Nu scrie nicaieri ca nu putem concura cu mai multe comentarii sau eseuri, nu?

    Răspunde ↓
28. 

    sa incercam si ceva poezie…

    Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai,Iata cum apare, hat departe-n zare,Mandru orasel, cu izvoare-n el,Si padure multa, sa le tot ajunga,Boierilor din tara si de pe afara.Izvoare sarate si in sulf bogate,Izvoare perene, doar pentru migrene,Izvoare minune, doar e statiune! Iata cum apare, mai aproape-n zareSi-o bisericuta cu mandra troita,Veche tiparire in mica ctitoriePictura murala, foarte rara-n tara,Maica adormita, e-n hram pomenita,Dar si Radu Mare, cu-a sale odoare,Cu drag daruite, spre a fi priviteDe mandrii boieri, ce vin dupa el. Pe-un picior de plai, pe-o gura de raiCazare gasesti, de te-nbolnavesti,In hoteluri multe, pensiuni marunte,Unde esti tratat, ca un imparat,In apa te scalda si pe camp alearga,Aer de respira, ca e bun in curaFlutura salcamii, curata plamanii,Govora-i a ta, te rog n-o uita!

    Răspunde ↓
29. 

    un raspuns la toate provocarile ce mi s-au adresat pe acest site .
    http://miss-nkvd.blogspot.com/2010/07/govora-statiunea-fara-varsta_15.html

    Vizionare placuta ! o poza =1000 de cuvinte

    Răspunde ↓
30. 

    Daca ar fi sa compar Baile Govora cu un animal, as spune ca este un cal pur-sange arab care a refuzat sa se imperecheze cu alte rase inferioare.(uitati-va la statiunea Baile Olanesti, cata lipsa de viziune de ansamblu a existat in momentul in care s-au dat autorizatii de constructie)
    Daca ar fi sa o compar cu o pasare, ar fi pasarea hoenix, pentru ca sunt sigura ca va rennaste din propria cenusa cat de curand.Si atunci am siguranta ca NKVD va fi mandra ca traieste in acest oras, caci intre timp isi va fi deschis o mica pensiune.Sau un studio cu fotografii sepia pentru turisti.Sau va fi jurista sau notarita celor ce vor dori sa cumpere /dezvolte afaceri in zona.Sau va lucra in Primarie, in noul centru de informare turistica.Sau va fi medic in viitoarea baza de kinetoterapie din statiune.Sau va lucra intr-o pizzerie.
    Eu cred ca premiul; acestui concurs l-ar merita Lucian Avramescu cu al sau citat din ”Transplantul de albastru”, postat pe situl primariei.
    @NKVD- Multumim pentru noile fotografii, au necesitat un real efort…

    Răspunde ↓
31. 

    Cine a scris articolul asta? Amice sau amica, ai terminat 5 clase? „și cu ce are ca premiu „, „După cum v-ați prins, hotelul, prin intermediul domnului director, Mihai Handolescu e sponsorul concursului”, „câștigătoarea va fi aleas/aleasă de un juriul ” „,scrieti dinjos „…..Rau, foarte rau…. Exprimare clasa I primara..

    Răspunde ↓
    • 

      @laur Mulțumesc frumos de atenționări, din grabă nu am mai citit ce s-a salvat în momentul scrierii articolului. Ce e interesant e că din sute de cititori, ești singurul care a văzut greșelile. Mersi încă o dată și te mai aștept cu completări!

      Răspunde ↓
32. 

    am alocat o zi din viata mea pentru Govora si nu regret ,. Sper ca pozele ce le-am facut sa trezeasca cumva dorinta turistilor de a venii la Govora si de a revenii. Sunt si parti bune si parti rele in acest oras ,, sper ca noi toti , locuitori si autoritati sa putem promova Govora asa cum merita de fapt , sa putem face numele acestei statiuni sinonim cu concediu pe buzele turistilor . Eu am facut primul pas !
    haide-ti sa creem impreuna un drum liber catre Baile Govora !
    ps: anonimus ai putea sa imi dai emailul tau ?

    Răspunde ↓
33. 

    http://symonanedelcu.blogspot.com/2010/07/vacanta-la-govora.html

    Răspunde ↓
34. 

    Reteta pentru fericire…

    Sunt sigur ca ai iubit macar o data in viata. Mai mult sau mai putin. Ai ramas sau nu cu persoana iubita si mai ai inca amintiri frumoase. Sau nu.
    Si eu iubesc inca. Iubesc Baile Govora. Statiunea in care m-am indragostit prima oara in viata. Iubesc o alta fata acum, dar nu am uitat cat de frumoase erau serile acolo, in oraselul dintre dealuri in care viata pare incremenita in alt secol. In timpurile celor care salutau femeile ridicandu-si reverentios palariile, in timpurile in care cuvantul dat era onoarea ta pe viata, in timpurile in care priveai, faceai curte vreo cativa ani, apoi pupai si mana sau buzele domnisoarei. Dupa ce ii cerusei in prealabil mana parintilor ei, evident.

    Traiesc un moment unic, al aducerii aminte al inimii mele caci, da, nu creierul singur ne furnizeaza amintirile placute. Inca mai simt caldura buzelor ei pe obraj, apoi usor pe buze. Eram pe banca, in parc si vantul adia usor. Statuia ne privea aprobatoare. Susurul apelor izvorului Ferdinand, imbinandu-se perfect acustic cu fosnetul copacilor din jur…

    De ce mai era nevoie ca sa fiu fericit? Poate doar de siguranta ca acea fata va fi a mea in veci. Eram indragostit si o vedeam ca pe o floare al carei stapan eram si de care trebuia sa am grija. Flori mai erau in jur, era si parcul plin de ele, dar ea era cea mai frumoasa dintre toate. Sau asa o vedeam eu.
    Iubesc Baile Govora. Era complice cu mine cand imi plimbam iubita pe alei pietruite, cand culegeam castanele parguite si i le ofeream pentru gandurile ei. Ma acoperea cu dulcele miros al toamnei si cu culorile ei stinse in soarele arzator, cand ne plimbam prin parc numarand stelele. Iar teii, teii erau divini…alaturi de regina noptii, formand un cuplu selenar ca si noi…
    Iubesc o alta fata acum, dar curand o voi duce in Baile Govora sa imi potolesc setea de romantism. Caci tabloul noii mele iubiri nu poate fi complet decat acolo unde am invatat sa iubesc. Ii voi arata acea fata a mea pe care nu o stie inca, pentru ca voi fi ajutat de fiecare floare din oras, de fiecare copac, alee sau izvor. Ii voi spune povestea cladirilor vechi si o voi transpune in acele timpuri de infinita tandrete si va afla ce calda poate fi mana mea in mana ei. Voi reinvia romantismul din mine si din intreaga statiune, caci voi striga in gura mare cat de mult iubesc. Si cel putin intr-o seara ii voi aranja acea masa cu lumanarele, servita de un chelner nu atat de plictisit, urmata de sampania bauta in singura camera cu pat in forma de inima din Hotelul Belvedere.
    Nu ma rog ca iubirea mea pentru aceasta femeie sa supravietuiasca, ma rog ca Baile Govora sa fie aceeasi de fiecare data cand ma voi indragosti. Caci, ce ar fi iubirea fara acest mic colt de rai in care iti poti asculta gandurile si sufletul pereche in acelasi timp?
    Sunt sigur ca ai iubit macar o data in viata. Mai mult sau mai putin. Ai s-o mai faci de multe ori de acum inainte, dar, macar acum in ultimul ceas, asculta-mi sfatul si du-te in Govora. Acolo ai sa dai un alt sens iubirii si amintirile vor fi de fiecare data foarte frumoase…

    Răspunde ↓
35. 

    @NKVD
    Stai linistita, nu am vreo legatura cu Baile Govora (inca) in afara job-ului din domeniul turismului.Dar daca te intereseaza o intalnire cu mine, lasa-ti numarul de telefon pe mail la administrator si te voi suna cand ajung in Govora.Cat de curand.Mor de curiozitate sa te intalnesc.Ah, te asigur din nou ca nu am nimic impotriva ta…pur si simplu ai fost impotriva curentului, daca as putea sa ma exprim asa…iar asta nu aducea nimic bun ideii acestui concurs: promovarea frumusetii si unicitatii statiunii

    Răspunde ↓
36. 

    A fost odata ca niciodata, ca de nu ar fi fost, nici ca s-ar fi povestit…

    Traia odata pe meleagurile acestea un imparat care avea trei fete frumoase, la soare te puteai uita, dar la dansele ba.Pe cea mare o chema Calimana si imparatul o promisese unui imparat de prin partile Nordului, pe cea mijlocie o chema Olana si fusese promisa unui imparat din Sud, iar cea mica, Govora, abia iesita de dupa fustele imparatesei, trebuia sa iasa in lume.

    Dar cum se putea face una ca asta fara a se organiza un mare bal la palat, unde oaspetii sa petreaca trei zile si trei nopti?Imparateasa dadu sfoara in tara catre toti croitorii si vanzatorii de matasuri, sa vina degraba la palat si sa-si aleaga fetele rochii frumoase, apoi chema bijutierii si parfumierii, apoi cizmarii si spiterii, pana ce toate cele de trebuinta pentru desavarsirea frumusetii celor trei domnite au fost hotarate.

    Trimisera degraba si crainicii si solii, cu invitatiile mestesugit puse in cuvinte si asteptara ziua cea mare.In dimineata aceea insa totul parea sa fie pe dos, de la parul care nu vroia sa curga alene in suvite pe umerii goi ai printeselor, pana la vinul care prinsese o culoare ciudata si un miros de neinteles.Pana si soarele fusese acoperit de neguri si praf iscat din senin si toti se intrebau ce poate fi.Semn rau, spuneau unii privind cu frica spre departarile de unde trebuiau sa se iveasca solii straini, semn rau, spuneau si vracii calculand traiectoria stelelor, semn rau, spuneau si imparatul si imparateasa privind neputinciosi la ciudatenia de afara.

    Singura printesa cea mica nu se ingrijea de nimica si iesea pe balconul camerei sale, radicand mainile spre cer in incercarea de a prinde soarele.’’Ah, daca ai fi al meu pentru o zi, te-as urma oriunde…si le-as lua si pe surorile mele cu mine’’ spuse ea privindu-l printr-un ciob de sticla colorata.

    Nici nu termina bine de zis, ca soarele incepu a se acoperi de un alt disc negru ca smoala si lumina incepu sa dispara, lasand in urma o umbra misterioasa.Printesa Govora intinse mana speriata spre cerul aproape innoptat ‘’Nu pleca, nu pleca, ia-ne cu tine’’striga ea si printesele, auzind-o, iesira pe balcon sa vada ce se intampla.Si ochii lor mariti o putura vedea pe printesa cea mica intinzandu-se spre soare si transformandu-se intr-o raza pe care, fiecare se intinse sa o prinda, intr- o incercare disperata de a o salva de la pieire.Si Calimana si Olana se intinsera atat de mult ca se transformara si ele in raze de soare si disparura spre cer inainte ca soarele sa inceapa sa fie descoperit de marele disc negru care il acoperise.

    Cand oamenii se dezmeticira si incetara a mai privi neputinciosi spre cer, incepura a le cauta pe printese, caci nimeni nu le vazuse si nu le auzise.Le cautara ce le cautara, apoi dadura sfoara in tara ca cine le gaseste, orice dar va voi primeste.rei zile si trei nopti scotocira toate colturile imparatiei, intrebara vracii si vrajitorii, cercetara ungherele palatului si pantecele pamantului.Si in a patra zi, cand se lumina de ziua, printesele aparura in soare, tinandu-se de mana vesele tare.Imparateasa le facu cu mana si le striga si fetele tresarira scurt, ca trezite dintr-un somn adanc.Abia atunci privira in jur si cand vazura unde erau, in pantecele cerului, calcand pe raze de soare si nori, se speriara si cazura tinandu-se de maini.

    Si-n locul in care au cazut, apele incepura sa clocoteasca si pamantul sa se crape si aparura trei poienite inconjurate de dealuri semete si munti impaduriti, pline de flori si lumina.Si oamenii, vazand aceste minuni, isi asezara casele in poala lor vindecatoare si le numira cu drag statiuni.Si pana in zilele noastre Govora este cea mai frumoasa si mai luminoasa dintre surori…Am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa…

    Răspunde ↓
37. 

    Citez din introducerea articolului; „… festivalul va contzine si ateliere de olarit, ateliere de mestesugurit, …”. In atelierul de olarit, cu sigurantza produsul finit este oala, strachina, sau alt obiect din pamant ars. Dar din atelierul de MESTESUGURIT, ce produs finit iese?

    Răspunde ↓
38. 

    @ handiKappu prin mestesugarit pot iesi o varietate de produse finite , depinde de domeniu . De la produse produse handmade din ata si snur: cercei, bratari, coliere, curele, posete, chiar si suporturi de flori pana ;a goblenuri ,accesorii pentru casa si gradina , bijuterii, personalizare, unicate, productie proprie a mesterilor .

    Răspunde ↓
39. 

    mi-ar fi placut sa pot spune mai multe despre govora..insa nu prea sunt repere..am facut totusi o prezentare pentru a cuprinde toate locatiile interesante din acest mic orasel uitat de lume:)..http://fisierulmeu.ro/46F6E1EALBD1/GOVORA-pentru-toate-varstele-ppsx.html..il puteti gasi la linkul de mai sus..as vrea sa intru in concurs..insa nu am reusit sa uploadez prezentarea..un mic mail de confirmare ca am intrat in concurs ar fi perfect. multumesc anticipat:)

    Răspunde ↓
40. 

    @handi
    In loc sa cauti greselile altora cu lupa (ca si Laur), mai bine ati incerca sa creati ceva si sa participati la acest concurs.Daca doriti sa va faceti critici literari, ar trebui sa fiti voi mai intai creativi.Sau va cautati creativitatea cautandu-i pe altii de masele stricate?
    E bine sa poti vedea si ce nu vad altii, dar nu gasirea unor greseli intr-un text e scopul acestui concurs! Va asteptam si pe voi cu ceva text, dar cititi-l de 3 ori inainte, nu de altceva, dar nu vreau sa gasim vreo greseala tocmai la voi .Eu va urez succes!

    Răspunde ↓
41. 

    Daca as fi profesor de geografie as scrie asa despre Baile Govora: statiune asezata la poalele Subcarpatilor Getici ai Valcii, la 18 km de capitala judetuluiEste strajuita de dealurile Piscupia, Baba Floarea, Pausesti, Barlogului, Huniei, Tatarul si Stogsor.Orasul este invecinat cu comuna Bunesti la NE, la N cu comuna Stoenesti, la SE cu comuna Mihaesti, la SV Francesti, la V cu comuna Pausesti, iar la NV cu Pietrari.

    Daca as fi hidrolog, as scrie asa despre Baile Govora: statiunea este drenata pe o lungime de aproape 2 km de paraul Hintza, care izvoraste din apropierea dealului Pausesti si se varsa in paraul Govora, avand ca afluenti paraiele Barlogeanu si Valea lui Tiganila.

    Daca as fi doctor v-as spune ca statiunea era renumita odata pentru tratarea gutei, pelagrei si in special a sifilisului. Nu-I asa ca nu v-ati fi gandit ca folosirea antibioticelor poate scadea numarul de turisti intr-o statiune, nu-I asa?Oricum au mai ramas inca tratamente foarte bune pentru rheumatism, tulburari ale circulatiei periferice si probleme ale cailor respiratorii superioare, asa ca recomand aceasta statiune atat pentru metodele clasice de tratament, cat si pentru aplicarea ultimelor descoperiri in domeniu.

    Daca as fi istoric, v-as spune cateva fapte si date care sa va puna pe ganduri cand veti vizita statiunea: in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in subsolul fostului Hotel Stefanescu a fost amenajata monetaria statului si tot aici a fost depozitat o parte din tezaurul Poloniei.Pe care, dupa terminarea razboiului, romanii l-au inapoiat Poloniei!
    V-as spune si despre intaia carte de legi tiparita in limba romana, Pravila de la Govora, monument de cultura romaneasca veche…

    Daca as fi architect, as cunoaste faptul ca Hotelul Palace din Baile Govora, emblema statiunii de-altfel, a fost conctruit intre anii 1911-1914, dupa proiectul dr.Botescu si ing.Germani, avand ca model un hotel din statiunea Ioachimstall din Elvetia.Avand 195 de camere, toate beneficiind de minim o ora de soare pe zi, hotelul este in curs de renovare prin utilizare de fonduri europene.Ca fapt divers, e bine de stiut si ca golurile din zidarie (usi si ferestre) insumeaza numarul de zile dintr-un an: 365.Pentru studentii la arhitectura, hotelul este absolute fabulos si prin mandra infatisare si prin detaliile tehnice demne de copiat in zilele noastre…

    Daca as fi muzeograf, Baile Govora ar fi sigur pe lista mea de favorite, caci in 1974 se inaugureaza “Colectia de arheologie si carte veche” a preotului Gheorghe Petre-Govora (adapostita in fosta Vila Panciulescu), continand piese unicat care atesta locuirea permanenta a acestei vechi vetre valcene, dar si carti rare tiparite in sec.XVII-XVIII-lea.

    Daca as fi preot, as spune ca Biserica din Baile Govora este impresionant de simpla pentru asa mare sarbatoare ce o are ca hram: Sf.Ioan Botezatorul. Este un fel de troita indicand drumul spre adevarata splendoare a arhitecturii feudale din tara noastra:Manastirea Govora. Se spune despre ea ca “exista de cand este Tara Romaneasca”.

    Daca as fi ghid turistic, sigur as vorbi (in vreo 3 limbi de circulatie internationala) despre atractiile turistice din zona: Manastirea “Dintr-un lemn”, Manastirile Horezu, Bistrita si Arnota, Festivalul Florile Govorei (ultima saptamana din iulie), renumitul targ al olarilor Cocosul de Hurez (prima duminica a lunii iunie sau nedeea pastoreasca Invartita dorului din Vaideeni.

    Si, mai ales daca as fi CORECTA, as mentiona acum, la sfarsit, ca tot ce am scris mai sus e preluat din Ghidul Turistic al Primariei Baile Govora, cu a sa bibliografie selectiva publicata la sfarsit.Am scris cele de mai sus pentru a oferi informatii suplimentare celor care mai au inca o mica si neinsemnata pana de condei…

    Răspunde ↓
42. 

    da pana la urma ce sens are sa te contrazici pe un forum..din punctul meu de vedere scopul concursului este altul..e interesanta parerea ta despre govora, anonimus..daca puteai cuprinde toate astea in cat mai putine cuvinte..era perfect:)

    Răspunde ↓
43. 

    cred totusi ca s-a deviat mult de la tema concursului si in acelasi timp nu am respectat niciunul ceea ce se cerea de fapt:)..ideea era sa facem ceva imaginar..nici decum sa povestim ceva ce s-a intamplat..ideea concursului ar fi sa promovam govora intr-un mod placut:)..recunosc nici eu nu am respectat cerintele insa..macar am scos ceva in evidenta din govora..sper sa va placa:)http://fisierulmeu.ro/46F6E1EALBD1/GOVORA-pentru-toate-varstele-ppsx.html

    Răspunde ↓
    • 

      @prodescu raluca Din cauza ca metoda prin care ai trimis prezentarea ta era foarte alambicata, acum e aici:
      http://drumliber.ro/download/GOVORA_pentru_toate_varstele.ppsx

      Atentie, e nevoie de Office 2007 sau de modulul de compatibilitate Office 2007 (in cazul in care aveti versiune mai veche de Office). Poate ne faci un export pt pachetele Office mai vechi.

      Răspunde ↓
44. 

    Pentru NKVD; daca se deschidea paranteza dupa „…ateliere de MESTESUGARIT…” si se insirau cele spuse de tine, ANONIMUS (cel de la 15.48) nu mai lua foc, arzand ca o tortza, degeaba, viciind si atmosfera. Remarc si rectificarea (cuvantului -mestesugurit-) facuta de autorul articolului. Pentru ANONIMUS(15.48); a fi critic literar, NU este necesar sa fi creativ(???). Stancutza si gaitza fac parte din aceeasi familie, dar sunt diferite. Sper sa NU te duci la un „critic literar” daca ai ceva masele stricate. Mai retzine un lucru: orice cuvant intr-un text, inclusiv semnele de punctuatzie, sunt „judecate” de CORECTOR sau CAP LIMPEDE, pentru a NU lasa loc unor interpretari gen ANONIMUS. Sper sa nu lucrezi in una din cele doua „meserii”, chiar daca tzi se ofera o basculanta cu euroi. Usor de priceput… Iar pentru linistea ta, de o buna bucata de timp, scriu despre mesterii populari autentici care inca mai pastreaza traditzia din tata in fiu. De regula, NU raspund la ANONIM(E)US, insa ESTI O EXCEPTZIE(!?!?). Indraznesc, sa-tzi urez „succesuri”… Si fiindca vrei sa „…fi CORECTA…” (ramane de constatat), niste vorbe la postarea de la 16.48, pana nu raman in pana (mica si neinsemnata) de condei… Sper ca nu-tzi displace meseria pe care o practici, AGENT de TURISM, daca am intzeles bine ?! Fiindca optezi pentru mai multzi „daca as fi…”. Ceva sanse ai avea sa fi PREOTeasa… De restul, … am o mare RETZINERE… Si din fuga condeiului, retzine un proverb din batrani: „Cainele moare de drum lung si PROSTU de grija altuia”. Sper ca NU esti BLONDA ?!?!

    Răspunde ↓
    • 

      @handiKappu Îți mulțumesc pentru sesizarea greșelilor, după cum ai văzut, am ținut cont de părerea ta. Totuși, discuția degenerează și mi-aș dori să citești regulile de pe pagina aceasta (jos în pagină). Scopul e să construim ceva împreună, nu să ne dăm în cap unul altuia, iar dacă cer prea mult, înseamnă că drumliber.ro nu e locul potrivit pentru cine nu e deacord și îl/o invit să își scrie părerile pe alte situri care nu au această cerință. Ca să fiu sigur că nu se ajunge mai departe, pun aici o mică parte din minimalistele reguli:

      Nu există nicio scuză pentru atacuri la persoană la adresa autorilor sau a celor care dau feedback prin comentarii. Nu proceda astfel sub niciun motiv.

      Nu cred că e cazul să mai continuăm discuțiile de copii mici, mesajul meu e clar.

      @pentru toată lumea care citește:
      Hai să discutăm despre subiectul articolului. Eu zic că astfel de concursuri ne-ar provoca să găsim punctele tari ale unei locații și totodată ne stimulează să fim creativi, într-un sens pozitiv. Ce puncte tari găsiți la Băile Govora? Din ce ați citit, ce v-ar convinge să mergeți acolo?

      Răspunde ↓
45. 

    Prin acest concurs mi-ati oferit ocazia sa calatoresc virtual in locuri necunoscute (cel putin deocamdata), asa ca am scris cu placere articolul:

    http://feli-popa.blogspot.com/2010/07/govora-o-statiune-fara-varsta.html

    Răspunde ↓
46. 

    @florin
    Multumim pentru ajutor, chiar nu era nevoie de medierea unui conflict care nu exista.Sunt de acord cu cele spuse de Handicapu, criticii literari nu pot fi neaparat si creativi pentru ca nu mai au timp, cautand intelesurile sau greselile celor scrise de altii. Il invit totusi la Govora pe 25 iulie, sa cunoasca 5 din cei mai valorosi mesteri populari din judet si ramane de vazut daca va avea destule cuvinte pentru a scrie despre ei…
    ps:pentru a nu face aceeasi greseala ca handicapu, aceea de a judeca si pune stampile unor persoane fara a-i cunoaste, il rog sa ne trimita si noua spre citire macar una din creatiile sale …recunosc, m-ar interesa mult ceva legat de mesterii populari pe care i-a intalnit

    Răspunde ↓
47. 

    Buna ziua,Ma numesc Daniela si am unsprezece ani.Doamna invatatoare ne-a dat tema pentru vacanta o compunere cu tema ‘’Unde v-ati petrecut vacanta’’.Eu nu am bunici la tara, nici verisori sau alte rude la care sa ma duc, parintii mei sunt la serviciu toata ziua si eu trebuie sa stau cu sora mea. Nu e prea placut, pentru ca ea vorbeste toata ziua la telefon cu iubitul ei si isi fac planuri sa fuga in lume. Nu cred ca vreau sa ma indragostesc vreodata, prea iti ia Dumnezeu mintile…            Eu citesc carti pentru copii, dar cand fac pauza am voie sa intru pe Internet.Acolo am vazut un anunt despre un concurs, Baile Govora-statiune fara varsta si m-am gandit ca as putea sa le fac o bucurie parintilor mei.Dar nu stiam ce sa scriu, pentru ca nu am fost niciodata acolo. Am sunat-o pe doamna invatatoare si am intrebat-o cum poti scrie despre ceva ce nu cunosti si nici nu ai vazut niciodata si ea mi-a spus ‘’Foloseste-ti imaginatia!’’            Asa ca am pornit la drum, cu masina pe care evident ca nu o am, dar careia in mintea mea i-am dat si un nume: Puicuta.Am mers mult, cred ca am urcat vreo sapte dealuri si am coborat in tot atatea vai, dar a meritat efortul. Drumul a fost usor, cu exceptia catorva gropi in care am intrat fara sa vreau.In fata intersectiei mari si cu multe bifurcatii am ramas pe ganduri.Oare asa este si viata noastra, plina de alegeri si de directii in care nu stim incotro sa mergem?            Mi-a folosit alfabetul predat de doamna invatatoare, caci exista si un indicator cu Baile Govora si l-am urmat.Intrand in statiune, m-am gandit ca nu o sa stau prea mult pe aici.Nu este prea multa lume, dar mi-a placut ca peste tot sunt multe flori la ferestre, in curti si pe alei.Am colindat orasul la pas dupa ce am lasat masina in fata Hotelului Palace.Cam neingrijit, dar frumos inca, mai ales ca eu sunt hotarata sa ma fac architect si studiez de acum parti din cladiri, ferestrele cu arcade si fatadele cu dantelarii de piatra. Nici usile de la intrarea hotelului nu sunt de lepadat, nici balcoanele cochete ce infrumuseteaza cladirea.            Putin mai incolo este o alta cladire veche, in care mi-ar fi placut sa locuiesc la inceput de secol.Am o multime de fotografii de pe vremea cand traiau bunicii si mereu ma intreb oare cum era atunci? Cum traiau acesi oameni si ce gandeau ei cand se lasasera fotografiati…Hm, am sa vorbesc cu tanti Masha, cea mai batrana persoana pe care o stiu la noi in cartier si am sa aflu.Poate chiar am s-o rog sa imi povesteasca de Baile Govora, daca a fost vreodata, pentru ca tanti Masha are o memorie de elefant, tine minte toate retetele de prajituri pe care le are in caietul din dulap.            Ah, uite si un teren de tennis, este un alt vis de al meu de a putea vreodata sa joc la profesionisti, deocamdata ma mai lasa doamna invatatoare sa folosesc racheta fiului ei.Dar joc la perete, nu pe zgura.Notez: de verificat pe Internet cand este urmatorul campionat de tennis pentru copii in zona.            Dar cel mai multi mi place sa imi iau creioanele de colorant sis a merg in parc, am sa particip sigur la vreun concurs la scoala cu schitele pe care le-am facut la Govora, cu aleile patratoase si tunelul format din crengile copacilor. E un orasel foarte frumos, dar pare parasit, nu ma pot obisnui cu aceasta lipsa de zgomot si chiar daca imi place, uneori am sentimental ca sunt o printesa inchisa intr-un castel.Paraul Hinta curge alene pe la poalele padurii mele adormite…de ce mi-e somn? Frunzele cad lin pe dalele in forma de miere  si culorile toamnei se sparg in cioburi pe aleile parasite. E frumos, e aer curat, e liniste.Ma simt ca in pantecul mamei.Adorm.Si visez ca sunt in Baile Govora cu parintii mei si scriu o compunere ca aceasta, pe tema ‘’Unde ati vrea sa va mai petreceti vacanta?’’…Tot in aceasta statiune, binenteles!Mai am atatea de descoperit…

    Răspunde ↓
48. 

    Un licar de speranta

    In seara asta e luna plina, nu stiu daca ar trebui sa dau vina pe ea pentru tot. Insomnia m-a cuprins cu toate tentaculele ei si nu pot sa ma eliberez. Ganduri, framantari,amintiri imi napadesc in minte si eu sunt atat de obosita. Imi dorescsa le fugaresc, sa inchid usa si sa nu le mai primesc niciodata. Nu mai vreau sa traiesc in trecut, sa traiesc din experientele celorlalti, sa traiesc din povesti inchipuite. Sunt hotarata sa dorm, ma asez pe patul mare si greu, atat de mare incat incep sa cred ca el mi-a furat viata si toate sperantele. Cate nopti am petrecut pe acest pat plangand inecata in amintiri. De cate ori nu am spus ca ma mut sa scap de acest pat care imi cunoaste toate secretele, care ma vede suspinand…razand. El este primul care ma priveste dimineata si tot el ma imbratiseaza noaptea in singuratate. Dar aceasta perna e preferata mea! Bunica mi-a facut-o!! Ce femeie era! Doar ea stia cum sa ma imbarbateze cu o vorba, un zambet. In serile cu luna plina, cand nu puteam sa dorm vocea bunicii ma facea sa tresar.
    „- Lia, nu poti sa dormi? Mos Ene cred ca a uitat sa presare praf de somn peste ochisorii tai. A uitat si de mine…Hai! Iti spun o poveste.”
    Langa soba mare de teracota imi asezam capul pe bratele ei. Ochii ei mari de un albastru curat ma ajutau sa o privesc pana in suflet, sa retraiesc o data cu ea fiecare bucurie, fiecare amintire care o facea sa-si descreteasca fruntea, sa o elibereze de griji.
    „- Bunicul tau, Dumnezeu sa-l odihneasca, lucra in Valcea, la Govora. Primise o lucrare si eram foarte fericiti ca astfel vom avea cativa banuti…pentru copii…noi nu contam…dar copii aveau nevoi.” dupa o pauza in care ochii bunicii s-au umplut de tristete, buzele au mimat un zambet sters si a reluat sirul povestii cu aceiasi incantare in glas.
    „- A stat in statiunea Govora 2 luni timp in care comunicam prin scrisori. Abia asteptam sa primesc de la el cateva randuri, sa vad cum o mai duce, cat mai sta si sa traiesc prin acele cuvinte. In fiecare seara o descoperisem putin cate putin, ma plimbam alaturi de el printre stejarii batrani, ascultam impreuna povestile acestora si ma bucuram de bai. Din acele randuri am descoperit pentru prima data Govora, visam noapte de noapte ca sunt acolo. Si acum cand ma gandesc imi tresara inima de bucurie.”
    O priveam curioasa si remarcam o lumina care devenea din ce in ce mai mare. O bucurie care imi era greu sa o inteleg dar eram fericita alaturi de ea si incepeam sa suspin si sa visez la gandul Govorei. Dupa o pauza de visare buzele crapate de arsita soarelui isi relua povestea cu acelasi zambet.
    „- Zilele au trecut,mai era o saptamana si trebuia sa se intoarca acasa. Abia asteptam sa vina si sa imi povesteasca tot in cel mai mic amanunt despre Govora. Din visul in care traiam m-a trezit postasul care mi-a inmanat o telegrama- Ia bani de la Mihai si vino urgent la Govora- Cateva randuri care m-au readus la viata.Fara sa clipesc am chemat copii si le-am spus ca Ioan ma asteapta. Am, pus cateva haine intr-o plasa si cu inima stransa m-am indreptat spre gara. Alina a ramas responsabila, era cea mai mare si aveam incredere in ea. Nu stiu cum am ajuns, cand au trecut orele. Eram atat de fericita incat imi era frica ca doar visasem, asa cum se intampla mereu. Si chiar de era un vis…era frumos…in sfarsit ma simteam fericita.Am tresarit cand controlorul tipa cat il tinea gura: – Biletele…Doamna!!! Biletul la control!!!- Am sarit ca arsa de pe scaun si am dat biletul multumita…doar ma indreptam spre Govora si acel bilet era pasaportul meu spre fericire. Sa stii draga mea ca visele mele erau sterse, fara culoare si toate au palit in fata adevaratei frumuseti. Patru zile!!! Atat am stat la Govora, cele mai frumoase din viata mea. Apele sarate imi alintau corpul, plimbarile ma faceau sa simt ca traiesc. Acolo e cel mai frumos loc de pe pamant!! Hoteluri mari si frumoase, bazine miraculoase,paduri virgine si manastiri in care daca puneai doar un picior te simteai aproape de Dumnezeu.”
    O ascultam cu atentie am inchis ochii sa-mi iamginez mai bine, as retraiesc alaturi de ea.Era fericita doar cand imi vorbea despre Govora, fruntea nu mai avea o cuta, obrajii palizi acum erau rosii precum florile de mac, iar ochii nu erau ai ei ci a unei adolescente visatoare. De atunci, de cand ascultam cu nesat povestea bunicii…de atunci visez la Govora. Stau inchisa intre patru pereti ingalbeniti de griji si privesc luna prin geamul murdar. Da!!! imi spun hoatarata in timp ce ma indepartez de patul mare si greu care mi-a sufocat viata. Este timpul sa merg la Govora, sa am bucur de tot, chiar si de un fir de iarba care se leagana in vant. Am sa fiu cuminte!! Promit! Nu ma mai opun. O sa urmez tratamentele si indicatiile doctorilor pana o sa-mi simt vii aceste picioare nenorocite care ma tin legata de acest pat greu. Mare si greu…..
    Plec la Govora!!!

    Răspunde ↓
49. 

    o noua povestioara despre Baile Govora………….

    Trecut-am prin fereastra timpului si din multele bobite de rai aruncate de Dumnezeu pe pamant, ales-am una cum nu s-a mai vazut, un taram de basm ce nu se lasa descoperit usor.Nu are aur si argint ascuns in cotloanele intunecate si nici flacari arzand noaptea peste comori. Adevaratele comori sunt ascunse chiar la suprafata, ca intr-o cutie a Pandorei ce abia asteapta sa fie deschisa.Aflata parca intr-o lume paralela, lipsita de problemele acestor timpuri si pastrandu-si cu grija hainele de sarbatoare ale unor vremuri apuse, Govora este cetatea in care au pasit mari domnitori, chiar daca numai pentru a vedea cu ochii lor ‘’dealul care fierbe’’.Fugeau din calea naprasnicilor turci, care ardeau tot ce le statea in cale sau erau pe drumul care lega Bucuresciul de orasele vestului, ducand giuvaeruri maestru mestesugarite in dar inaltelor fete domnesti.La Moara, in locul unde drumurile prafuite isi incalceau sensurile, apa rece a unei fantani ii ajuta la limpezirea mintii, iar aerul curat al padurilor, putand miresme de tei si de brad, le curata pieptul de griji si boli. Calda imbaiere in apele izvoarelor, lasand urme de sare si sulf pe pielea arsa de soare, alunga temerile si nebuniile si viata isi urma cursul firesc, ca o margica fermecata purtata pe o sfoara inclinata de mainile unui magician.Trasuri usoare sau carute trase de boi zdrobeau pietrele pe drumul ce ducea spre Manastire, caci oamenii stiau inca valoarea unei rugi spusa in genunchi pe pamant sfant. Vedeau cu ochii lor lucrarea ce li se infatisa aici, pe pamant si isi puteau inchipui c ear putea sa ii astepte in ceruri. Nimic din cele ce vedeau in jur nu parea nedumnezeiesc, caci florile isi acopereau poienitele cu miresme si culori, iar pasaretul isi poleia glasul cantand. Numai Hinta curgea alene pe pantele deluroase, spaland pacatele unei lumi aflata inca in adormire. Albastru infinit, cerul se oglindea in ochiurile de apa din paduri, chemandu-si norii la atac in zilele de arsita cumplita ale verii, cand fulgerele intrau in pamant si se transformau in trovanti.In zmeurat isi faceau veacul ursi batrani, de-o seama cu rugatorii intru Dumnezeu ce se-ascundeau privirilor curioase, vazand in negurile diminetii viitorul. Nu intelegeau multe, dar putea vedea inca oameni cautandu-si oblojirea suferintelor in apele calde si stiau ca aici, candva, aflase-va acelasi loc binecuvantat de care cu durere te desparti doar cand nu  te mai doare nimic.Si se rugau cu putere ca Govora sa aiba puterea de a ramane asa pura si darnica si peste secole caci mierea poate curge in valuri, laptele sa aiba consistenta smantanii si painea sa fie precum cozonacul, dar daca oamenii nu vor putea sa-si pastreze sufletul bun, nimic nu va ramane pe aceste meleaguri de poveste.Nici macar praful din drum.Asa ca din ordin de la domnie s-a scris oamenilor prima carte in limba lor, sa aiba parte de citire aleasa in manastiri si schituri din tara, caci numai cu credinta puteau acei oameni sa lege aceste locuri intr-o legenda vie, pulsand de dragoste, vindecatoare de trupuri si suflete si aducatoare de hrisoave ca aiesta de mai sus.In straie de sarbatoare purtatu-s-a pe ulite tot poporul si veselitu-s-a ca are domnitor inteleptu, iubitoru de adevar si historie, demn urmas al lui Vlad Dracul cel intemeietoru. Si hotaratu-s-a a se petrece in datina stramoseasca, cu cantece si dansuri si vinuri alese in luna lui Cuptor, spre aducere aminte in veacul vecilor ca Govora este cetatea florilor si a sufletelor frumoase care le ingrijesc…

    Răspunde ↓
50. 

    http://symonanedelcu.blogspot.com/2010/07/vacanta-de-vis-la-govora.html

    Răspunde ↓
51. 

    Govora- o statiune fara varsta:

    http://symonanedelcu.blogspot.com/2010/07/blog-post_21.html
    http://symonanedelcu.blogspot.com/2010/07/blog-post_8298.html
    http://symonanedelcu.blogspot.com/2010/07/blog-post_6527.html http://symonanedelcu.blogspot.com/2010/07/blog-post_8993.html http://symonanedelcu.blogspot.com/2010/07/blog-post_2965.html

    Răspunde ↓
52. 

    multumesc pentru ajutor..cred ca va puteati descurca si cu un copy si paste cu adresa pe care v-am dat-o..nu cred ca prezentarile facute in power point fac probleme in functie de office-ul instalat..

    Răspunde ↓
53. 

    Ma numesc Maria si am fost aleasa sa fiu ingerul tau pazitor, calatorule prin lume.

    Caci iata, Dumnezeu te-a iubit atat de mult incat mi-a dat o misiune speciala, de a-ti indruma pasii nu spre doctorii de care oricum nu iti place, ci direct spre tamaduirea trupeasca de care ai nevoie.

    Stiu ca respiri greu aerul acesta plin de praf si fum, stiu ca ai medicamente care te mai ajuta din cand in cand, dar cred ca daca te-as purta pe aripile mele la Baile Govora, ai intelege imensul dar ce ti s-a oferit ca pe o incercare de apropiere a ta de natura.Caci nu stai mai bine, nici in scaunul tau, nici in biroul tau dintr-un bloc aflat in centrul orasului, nici in patul tau, decat ai sta pe-un umar de deal, intr-o imensa padure plina de minuni de parcuri si alei, pe buza unei ape vindecatoare. Fa o plimbare in jur si deschide-ti inima spre flori, spre fluturi si spre soare.

    Cladiri cu arhitectura mestesugita te inconjoara la tot pasul, ca intr-o mica intoarcere in timp.Manastirea, unde iti recomand sa te rogi cu sarg in fata altarului si catapetesmei mestesugit lucrate, te va surprinde placut cu minunile sale despre care putini stiu sau vorbesc. In aceasta vale cu multe izvoare, cum spune dialectul geto-dac ca ar fi Govora, multi voievozi si-au aflat iertarea pacatelor, dar si mai multi boieri si-au aflat linistea sufleteasca si trupeasca, ingenunchind fetelor bisericesti sau inbaindu-se in copaile din chiliile manastirii.

    Adusa cu sacalelele sau pe tevi, apa din izvoare este aceeasi apa vie de care vorbea un mare povestitor pentru copii, datatoare de viata fara de moarte.Sau macar de viata fara de boala. Apa sarata, iodurata sau sulfuroasa, de care toti medicii fac vorbire, de te si miri ca nu se muta toti romanii in aceasta statiune…

    Dar ceea ce iti trebuie tie este parfumul si culoarea florilor de vara, aburul curat ce se ridica din pamantul jilav in diminetile racoroase si curatenia aerului plimbat printre frunzele padurii din jurul statiunii.Aici, la Govora, vei uita ca ai tusit vreodata sau ca ai ramas fara aer in mijlocul unei sedinte, vei uita de altfel si sa te mai intorci acasa, caci oamenii sunt atat de buni la suflet incat te vor mai tine pana se termina vara, te vor mai primi si la iarna de vrei sa te intorci , si la anul, caci vei avea mereu nevoie…Si le vei multumi vorbind de ei in toate colturile lumii, unde vei merge dus de soarta si le vei transmite gandurile tale frumoase in toate momentele in care vei multumi lui Dumnezeu pentru ca m-a trimis, pe mine, Maria, ingerul tau pazitor, care iti inchid acum pleoapele intr-un somn odihnitor pe marginea paraului Hinta.

    Si nu uita, calatorule, sa revii si in anii urmatori, caci imi va place si mie sa te insotesc in aceasta gura de rai, plina de flori si oameni curati sufleteste ca si aerul pe care il respira …

    Răspunde ↓

54. Pingback: Dor. Dor de ducă. Govora « The Show Must Go On

55. 

    Si articolul meu :) http://dumitritahirtie.wordpress.com/2010/07/21/dor-dor-de-duca-govora/

    Răspunde ↓
56. 

    @Dumitrita
    Superba lucrarea ta, sper sa castige!Si mai sper sa poti avea ocazia sa vorbesti cu toti oamenii de pe aceasta planeta, potentiali vizitatori sau nu ai Romaniei!
    @Prodescu Raluca
    Nu am reusit sa citesc lucrarea ta.Poate incerci sa o postezi si intr-o varianta gen text, desi sunt convinsa ca daca ai facut-o PP ai avut tu un motiv.Multumesc frumos!
    @toti participantii la acest concurs
    SUCCES!

    Răspunde ↓
    • 

      @ Ținând cont că e ora 0+ a zilei de 22 iulie, concursul „Govora – o stațiune fără vârstă” s-a încheiat. De acum începe jurizarea și mingea se mută în terenul celor care vor judeca cât mai obiectiv (cel puțin vom încerca) care e cea mai bună lucrare din punctul nostru de vedere. Vreau să mulțumesc tuturor celor care au participat la concurs și să le doresc succes participanților! Florin

      Răspunde ↓
57. 

    @Anonimus: la grele munci ma supui, desi, in nebunia expresiei se afla ceva minunat. („Si mai sper sa poti avea ocazia sa vorbesti cu toti oamenii de pe aceasta planeta”). Multumesc

    Răspunde ↓
58. 

    Ora 14.00 a trecut „omul negru” (castigatorul) n-a sosit. De ce oare?

    Răspunde ↓
59. 

    Omul negru a venit și a anunțat câștigătorul aici:
    http://drumliber.ro/castigatorul-concursului-govora-o-statiune-vara-varsta/

    Felicitări tuturor, a fost chiar greu să facem o departajare. Vă provoc pe fiecare să câștigați un premiu la viitoarele ediții (da, vom avea continuări).

    Felicitări Laura!

    Răspunde ↓
60. 

    Spuneti ca a fost grea departajarea si totusi de ce nu ati respectat conditiile(de fapt era doar una singura)? Citez:”
    Singura regulă este ca articolul vostru să conțină un link spre acest articol, pentru a vă putea contoriza”. La articolele trimise de d-ra Laura nu apare asa ceva. De ce? Nu cumva este „amica Laura” iar ea nu trebuie sa respecte cerintele? Ea face parte din „familie”? Sincer va spun, m-ati dezamagit! As dori daca se poate sa-mi raspundeti si mie si poate si ceilalti participanti asteapta acelasi raspuns. Va multumesc! As dori ca data viitoare cand mai organizati un concurs sa „castige cine merita, nu altcineva”! Va doresc numai bine si seriozitate! Tara noastra are nevoie de oameni cinstiti!

    Răspunde ↓
61. 

    @Simona

    Îți înțeleg supărarea, dar trebuie să rectific ce ai zis aici. Eu nu o cunosc pe Laura și nici nu ar fi contat lucrul acesta. Presupun ca în aceeași situație sunt si ceilalți 4 din juriu, suntem din anturaje și orașe diferite, eu nu cunosc decât pe unul dintre cei din juriu. Dacă ai fi citit ulterior tot articolul, vedeai că din cauză că mai mulți nu au reușit (deh, nu toți sunt născuți cu calculatorul în brațe) să participe la concurs cu articole pe blogul propriu, am permis să se participe prin comentarii la acest articol.

    Iată ce e scris în articol:

    Editare ulterioară:
    Nu ai blog ori site? Foarte ușor îți faci unul pe wordpress.com sau blogspot.com. Dacă chiar nu reușești, atunci pune creația ta ca și comentariu, la acest articol.

    Nu știu cu ce fel de concursuri „măsluite” ești obișnuită, aici nu e cazul respectiv și chiar te rog să verifici toate datele înainte de a acuza.

    Răspunde ↓
62. 

    Ce va spune citatul „De la amica Laura știu că în ultima săptămână din iulie se desfășoară la Băile Govora festivalul “Florile Govorei”. Oare cine o fii amica Laura? Mare pacat ca n-o cunoasteti! Nu vreau sa intru in polemica cu dvs. Numai bine!

    Răspunde ↓
    • 

      @Simona Vezi, intri pe piste logice greșite. Laura de care zic în articol e cea din juriu și nu o cheamă Laura Popovici. Câte Laure sunt în România?

      Chiar nu îmi doresc să continui o polemică pe această temă, te rog să acorzi o șansă realității: 5 oameni din orașe diferite, care nici nu se cunosc toți cu toți au ales un câștigător. Pentru decizia MEA pot și să bag mâna în foc că e cea corectă din punctul meu de vedere.

      Răspunde ↓
63. 

    Vreti sa va mai vand un pont: am gasit site-ul de unde s-a inspirat „scriitoarea” d-ra Laura Popovici, care de fapt se numeste Daniela si are 11ani. Cine si-ar fi inchipuit ca daca dai cautare pe google poti gasi o „poveste nemaipomenita despre Govora”. Rusinica!!!!!

    Răspunde ↓
64. 

    @Nedelcu Simona
    Te-as fi inteles daca erai pe locul 2 sau macar pe 3, draga Simona, dar asa, sa te apuci sa dai cu noroi in altii doar pentru ca nu poti accepta ca ai pierdut…Din punctul meu de vedere, castigatorul putea fi Catalin C, care sunt sigur insa ca avea legatura cu acea Laura, nu?
    Concursul a fost ok pentru mine, chiar daca nu am castigat, voi participa la celelalte.Succes tuturor!

    Răspunde ↓
65. 

    Cu acordul castigatorului, binenteles, ai putea-o lasa pe Laura Popoviciu sa se prezinte pe scurt si poate isi da si IP-ul sau alte date (adresa de mail de ex)…buna ocazie sa ne prezinti si unde o sa se cazeze in Baile Govora , nu?eu asta eram curioasa…

    Răspunde ↓
66. 

    @anonimus- D-le „reprezentant al unei societati de turism” (citat), care ati facut parte din juriu (dupa cate imi dau seama) ce-ar fi sa obs ca una dintre „compozitiile” d-rei laura este copiata de pe internet. nu cred ca m-ati inteles, nici dvs si nici dl florin, mie nu-mi pare rau ca am pierdut regret ca nu a castigat o „compozitie proprie”.

    Răspunde ↓
67. 

    Simona draga, daca as fi avut legatura cu „amica Laura” atunci cu siguranta as fi postat sub alt nume, si nu numele meu real , adica Laura Popovici. Tocmai pt ca nu am nimic de ascuns am postat sub numele meu real, asa cum probabil ai facut si tu.Daca ai ceva nelamuriri , tu sau alt participant iti stau la dispozitie pe adresa personala de e-mail(spune-mi daca doresti acest lucru si ti-o voi comunica).
    Eu ii felicit pe toti cei care au participat la acest concurs!

    Răspunde ↓
68. 

    @nedelcu simona
    Tipic romanesc, daca e sa aruncam cu noroi, hai sa aruncam in toti. Sunt reprezentanta ANTREC Valcea, o alta societate de turism din miile existente in tara asta.Si, ce coincidenta, da!, ma numesc si eu tot Laura.Acum da-i drumul imaginatiei si cauta alte legaturi, alta mafie care fura pe fata, alte cauze…sau macar las-o pe castigatoarea de drept sa se bucure de premiul castigat.Felicitari, Laura, pentru lucrarea castigatoare si pentru fairplay…

    Răspunde ↓
69. 

    Ah, daca tot te lauzi ca ai demascat-o pe castigatoare, poate si postezi linkul catre web situl de unde zici ca s-a inspirat, sa ne lamurim si noi care sunt argumentele tale…

    Răspunde ↓
70. 

    @florin
    MULTUMIM SPONSORULUI CONCURSULUI, fara ei nu cred ca am fi avut concurs!
    Poate un articol al Laurei, dupa ce se intoarce din statiune, ne va arata ca nu plagiaza doar, ci si compune…Desi eu una sunt convinsa de contrariu datorita celorlalte compozitii proprii cu care a participat, pe care sigur Simona le va gasi tot copiate de pe vreun web site…
    Va las momentan, incepe emisiunea lui Gadea si sa vezi acolo polemici! (glumesc)
    O seara buna tuturor!

    Răspunde ↓
71. 

    @laura popovici- in lucrarea ta de ce spui ca te cheama daniela si ai 11 ani?nu vezi ca te contrazici??

    Răspunde ↓
72. 

    HA, HA, HA!
    Simona, asta da argument!
    Ia toate lucrarile la purecat si descalifica-i pe toti, ca tot si-au folosit prea mult imaginatia.Iar pe Livia Goian chiar s-o verifici acasa, ca tot a zis ceva de un handicap..
    Am impresia ca suferi de un sindrom Basescian, incepe cu ”Vin la Primarie” si se termina cu imposibilitatea acceptarii esecului.(dar cred ca si el l-a plagiat pe un inaintas voievod, care spunea ”daca voi nu ma vreti, eu va vreu”)
    Repet, astept linkul catre acel web site de unde s-a inspirat castigatoarea pentru ca daca singurul tau argument este faptul ca acea povestire incepe cu ”Buna, sunt Mihaela si am 10 ani”, chiar am pierdut timpul degeaba…

    Răspunde ↓
73. 

    de pe la ora 16 tot primesc mailuri cu comentariile voastre. La inceput le-am citit dar deja sunt agasante , Simona un singur lucru vreau sa iti spun si incearca sa intelegi : adevaratul castigator e acela care stie sa piarda , tu nu sti sa pierzi Simona ! nu stiu cati ani ai dar dai dovada de imaturitate ! a fost un concurs ok , s-a jurizat … ” amica Laura „e o doamna distinsa din peisajul turistic ,,, nu are legatura cu castigatoarea . Cred ca faci o mare confuzie in ceea ce priveste castigatoarea .. povestea scrisa nu se identifica cu ea personal , e doar imaginatie .
    felicitari Laura pentru castig si sugerez administratorului de site sa inchida cumva comentariile inadecvate ,
    the show is over .

    Răspunde ↓
74. 

    @NKVD
    Scurt comentariu si termin (desi recunosc ca voi intra din nou, mai tarziu, poate-poate posteaza Simona linkul pe care i-l tot cer…Noi am avut oarecari contre si te rog sa ma ierti daca te-am jignit in vreun fel, sincer, sincer cred ca fotografiile postate de tine sunt superbe si meritau premiul.Dar ce farmec avea sa te duci in vacanta tot in orasul in care stai?Si totusi ai scris si postat poze…sper ca intr-o zi sa ti se ceara acceptul sa fie publicate in vreun ghid turistic local, eu una sigur te voi avea in vedere!
    Oameni buni, sa-i multumim si lui Florin pentru ca ne-a suportat si sa nu alteram ideea acestui concurs (promovarea frumusetii din jurul nostru) aratand uratenia din noi. Nu e nimic rau in a-ti arata sentimentele, a spune pe fata ce gandesti, dar, Simona, tu ai atacat intai administratorul, apoi castigatorul concursului, apoi pe cei care au parere diferita de a ta.Nu e corect, mai ales ca din compozitiile cu care a mai participat, se vede cu ochiul liber ca Laura are talent.Ca de-altfel multi din cei prezenti in acest concurs. Inclusiv tu.
    Peace!

    Răspunde ↓
75. 

    Salutare, popor! Va spun din experienta ca e bine sa mai deschizi si situri care aparent nu te intereseaza ca-ti pot fi folositoare informatiile gasite. Ma bucur ca am „gresit” si v-am citit si va indrum sa continuati. Numai bine tuturor!

    Răspunde ↓