Arată și altora
  •   
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Nu e român care să nu știe deja că astăzi sărbătorim unirea pașnică a Țării Românești cu Moldova. Se povestește la radio, pe internet sau la televizor despre Cuza, despre Hora Unirii, Casa memorială a sa din Galați, astăzi muzeu, sau poate despre frumosul Palat Muzeu de la Ruginoasa, cândva reședință a lui Cuza. Astăzi vă voi povesti despre un alt simbol al acestei uniri, Borna de Hotar din orașul Focșani. Centrul orașului e chiar interesant și ar putea ușor deveni loc de „popas” pentru circuitele și călătorii care se duc spre Moldova, dar și reciproc, cele și cei care merg la București.

Suntem în județul Vrancea, cel legat de legenda cu Vrâncioaia. În partea de mijloc a județului, pe drumul dintre București și Iași, este orașul Focșani, același oraș în care s-a ridicat o biserică nouă în jurul și deasupra celei mici, ceva mai vechi, din lemn.

Dar nu despre ea povestim astăzi, ci despre câteva lucruri pe care le întâlnim chiar în Piața Unirii din centrul orașului, un spațiu pe cât de puțin cunoscut, pe atât de încântător celor care îl vizitează.

Borna de Hotar este monumentul despre care vă voi aminti astăzi. A fost ridicat 69 de ani mai târziu decât Unirea mică, pe locul unde inițial era unul dintre pichetele de graniță dintre principate. Acestă graniță împărțea actualul oraș Focșani în două: Focșanii Munteniei și Focșanii Moldovei.


Ei bine, în cele vremuri, românii și-au jucat cartea perfect. Era o situație internațională prielnică de care românii au profitat. În 1856 se încheia un crunt război, Războiul Crimeei. Turcii și aliații occidentali au tras cartea câștigătoare. Francezii și britanicii au dorit crearea unei zone tampon în jurul Imperiului Țarist. Cum să faci asta? Susținând crearea unor state independente de jur împrejurul uriașului imperiu. Așa putem spune că a apărut ideea unirii, idee susținută de către occidentali. Ce a urmat, Convenția de la Paris (19 August 1858), a fost următorul pas firesc; în acea întâlnire, puterile occidentale au acceptat practic unirea Principatelor române Țara Românească și Moldova, fără de care articolul acesta nu mai ar fi existat. :)

Românii au jucat perfect mâna în contextul internațional al vremii
Sursa: PokerStars


Focșanii Moldovei și Focșanii Munteniei au existat ca târguri separate aproape jumătate de mileniu, despărțite fiind de pârâul Milcovel. Pe cele două maluri ale pârâului se aflau vămile celor două Principate, pichetele de grăniceri și bornele de hotar. Dintre borne, cea mai importantă era borna de hotar de la Pichetul de Grăniceri numărul 47, cea care se afla în fața bisericii „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”.

Cele doua târguri au continuat să existe separat o vreme și după unirea Principatelor, până în anul 1862, anul unirii administrative. Din acel moment a început amenajarea pieței din fața bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul”. A prins contur mai ales dupa încă un an, când prin Legea Secularizării Averilor Mănăstirești, așezământul monahal a fost desființat, biserica mănăstirii a devenit biserică simplă de mir, iar pe locul fostei mănăstiri a fost amenajată actuala Grădină Publică din Focșani.

Contextul politic și social din toate principatele române
Ca răspuns la maghiarizarea care se petrecea în Transilvania și Banat în timpul regimului dualist Austro-Ungar, în Țara Românească a apărut o asociație culturală care dorea să susțină românii de pe cealaltă parte a munților. Se numea Liga Culturală și a avut mari personalități în conducere alături de mulțimea de studenți implicați. Mișcarea a pornit poate chiar puțin înainte de anul 1890, dar Liga Culturală s-a înființat în 1891. Detalii din ziarele vremii, aici.

În mai 1931, Liga Culturală sărbătorea 40 de ani de la crearea sa, iar la Focșani avea să se țină congresul aniversar. Cu această ocazie urma să se dezvelească acest monument (2), Borna de Hotar (simbolică), în amintirea bornelor de hotar cândva aflate în Focșani. Dau citare de pe monument: „În acest loc era odinioară Pichetul de Graniță numărul 47 la hotarul Milcovului care despărția cele două țări surori: Moldova și Țara Românească„.

Sculptorul este Ion Jalea, iar dacă nu îi recunoașteți din prima numele, ar trebui să știți că el este cel care și-a pierdut o mână în război și a sculptat toată viața cu o singură mână. Probabil cea mai cunoscută operă a lui este „Arcaș odihnindu-se„, pe care o găsiți și la Constanța.

O să remarcați că ultima renovare a centrului a pus, pe jos, pe locul graniței dintre principate, poezia Hora Unirii de Vasile Alecsandri. Nu veți mai găsi altundeva așa ceva!

Iar dacă mergeți la Focșani, ar trebui să știți că tot acolo în Piața Unirii găsiți și Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul de care am amintit mai devreme; ea e ctitorită de Ghica Grigore Voievod în anul 1661; veți găsi și un micuț muzeu cu obiecte descoperite la renovarea centrului, statuia lui Duiliu Zamfirescu, un obelisc impozant și Ateneul Popular, astăzi folosit pentru spectacole și care strânge bani pentru a achiziționa un pian. Dar cum strânge fonduri? Folosind expresia „Dați un leu pentru pian la Ateneu„.

Mie mi-a plăcut mult la Focșani și sper să îl vizitați cât de curând. Mă opresc aici și vă urez să aveți o zi liniștită și călduroasă.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Cuvinte cheie: , , , .Articol scris de Florin Arjocu (fondator): vezi detalii despre autor.

Spune-ți părerea!

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong> 

necesar