Pe malul Canalului Dunăre-Marea Neagră, Magistrala Albastră cum i se mai spunea, la borna numărul 16, se găsește Îngerul Căzut sau Monumentul Tineretului. Este un simbol care ar trebui să ne amintească de cei care au trudit și murit la construcția Canalului. În continuare vă invit să aflăm povestea acestui colos de pe marginea apei albastre de la Straja.

Am ajuns la el ieșind la dreapta de pe Autostrada Soarelui, prin satul Bărăganu și apoi încă 6 kilometri pe drum de țară, pe jos, fiindcă recentul viscol a blocat drumul, dar pe vreme bună se poate ajunge ușor și dinspre Murfatlar. Se vede și de pe autostrada spre mare, pe latura dreaptă cum mergeți.

Se pare că a fost ideea Uniunii Tineretului Comunist, cunoscutul UTC de pe vremuri. Povestea spune că UTC-ul a sponsorizat 10 kilometri de canal și la Straja au dorit să lase generaţiilor viitoare un simbol al întregului Canal.

Realizat în mijlocul anilor 1980 și inaugurat în primăvara lui ’88, cu câteva luni mai târziu decât se stabilise inițial din cauza dispariției mamei Elenei Ceaușescu, stă pe un soclu din beton de aproape 10 metri. Are 12 coloane de 20 de metri și este lucrat măcar parțial, din oțel inoxidabil. Fără soclu, statuia are 38 de metri, cu tot cu soclu adună 50 de metri înălțime. Deși zic unii, chiar și din presa de mare tiraj, că ar fi pe locul doi în lume după Statuia Libertății, un studiu simplu ne-o arată pe locul 35 în lume. Oricum, e impresionantă prin mărime.

Apropo, în Harghita mai avem una mare, Inima lui Iisus se numește.

Straja, satul aflat în calea mărețului canal a fost dărâmat și pe urmele lui au rămas un monument impozant, o fermă și câteva anexe. El ține de comuna Cumpăna situată pe cealaltă parte a canalului, în apropiere. La reședința comunei, în blocuri, au fost mutați și localnicii din Straja. O fi un semn sau o simplă ironie, dar pe clădirea primăriei din Cumpăna scrie „Prezent și Viitor„.

Pavel Bucur, artistul plastic, autorul acestui obelisc inaugurat in primavara anului 1988 spunea despre creația lui că e „un înger alb, un înger al libertăţii […] omul, când îl vede, să se simtă şi el legat de natură, de cer, să simtă că zboară […]” (sursa).

E evidentă inspirația din arta greacă; arată fără doar și poate ca un simbol al victoriei, al zborului. Pavel Bucur este autorul și s-a stins în finalul lunii septembrie 2016, nu ne mai poate povesti personal despre uriașul proiect.

Îngerul nostru nu mai are aripi, dar se pare că în machetă ar fi avut; au fost în schimb înlăturate de constructori fiindcă nu ar fi rezistat structura de rezistenţă.


Conform legii, monumentul este considerat de for public. Ca să fie monument istoric, trebuia să fie construit înainte de 1960. Asta a contribuit la delăsarea autorităților constănțene care nici măcar nu sunt sigure cine e responsabil de monument.

La baza monumentului existau basoreliefuri din bronz cu tovarășii conducători, Nicolae și Elena Ceaușescu, dar și scene muncitorești de la construcția Canalului. Am spus „existau„, fiindcă de când nu mai e pază, hoții de materiale au furat plăcile grele de câteva tone (în funcție de povestitor, ar fi cântărit între 5 și 18 tone), din ce zice un fost localnic, începând chiar cu martie-aprilie 1990; aparent, o mică parte au fost recuperate, dar nu mai există la fața locului.

Tot cu bronz era și un text, dar povestea basoreliefurilor s-a repetat cu scrisul de pe soclu „Generaţiile viitoare să ştie că ne-am sacrificat pentru înălţarea Patriei„. Ați remarcat timpul trecut.

[info-utile]


Pe hârtie, Îngerul Căzut sau Monumentul Tineretului de la Straja e un simbol al Canalului, al zborului și al sacrificiului. Poate va deveni și în realitate. Până atunci, vă doresc o zi bună și drum liber.

Comuna Bărăganu, România

Publicat de Florin Arjocu (fondator)

Periplul meu începea în 2004, an când împreună cu un grup de portughezi vizitam pentru prima dată Cheile Nerei. Am rămas încântat de frumusețea locurilor și de atunci am început să văd altfel România, până atunci nu aș fi crezut că avem locuri precum cele din filme. Îmi place România și călătoresc cât pot de mult. În primii ani de la aderarea UE m-am grăbit să ajung în o mare parte de Europa, iar în 2009 am fondat Drum Liber. Am dedicat ultimii ani în mare măsură României, asortând călătoriile interne cu ieșiri "de studiu" în alte țări. Sunt convins că mintea călătorului este mai deschisă și experiențele la drum te îmbogățesc. Călătorește cu mine, pe Drum Liber!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Citește articolul precedent:
Retrospectiva anului 2016: ce mi-a plăcut mai mult în acest an
Vizitele memorabile ale anului 2016

Finalul de an este de obicei un moment de retrospectivă. Vă aduc o provocare: să ne gândim la ce am...

Închide