Când afară ninge și frigul alungă de pe străzi pe acei călători născuți vara, omul de rând stă adăpostit la căldura casei. În Oravița, localnicii curioși au creat la casele lor ferestre speciale pentru a vedea ce se întâmplă afară, așa că vă invit să aflăm câteva lucruri despre ferestrele de bârfă din Oravița.
Zona promo: Fotografiile sunt făcute cu un Canon EOS 100D de la F64, tare bun pentru călători. Câteva sunt realizate cu un puternic obiectiv Sigma de 70-200 (diafragmă 2.8).
După cum știți, Oravița a fost un important centru economic și cultural al Banatului de sud. Era vremea când regiunea se afla sub stăpânire austriacă, iar minele din zonă au adus o deosebită dezvoltare acestul mic oraș de provincie. V-am povestit la radio cu alte ocazii despre Teatrul Mihai Eminescu, dar și despre excepționala cale ferată Oravița – Anina, unică în aceste părți de Europă.
Ei bine, aceiași localnici dornici de cultură, aveau și o mare curiozitate. Când vremea era rece ori ploua, îi rodea curiozitatea să știe și ce se întâmplă pe străzile urbei cărășene. Atât de curioși erau oamenii, încât au creat ce putem numi, ferestre de bârfă.
Am călătorit foarte mult, atât în țară, cât și în străinătate, dar ferestre ca în zona Oraviței nu am prea găsit. Ele sunt găsite numai în zona Banatului, dar într-o proporție așa de mare, doar la Oravița veți găsi.
Update: De exemplu, le veți găsi și în câteva sate din apropiere, precum Ilidia (mulțumesc, Bogdan Stanciu); se pare să ce mai găsesc și în alte câteva localități, chiar dacă nu așa multe (mulțumesc domnului Sorin Bocerean pentru completare).
Cum sunt aceste ferestre de bârfă? Imaginați-vă casele lipite la drum, ca în mai toate satele din Austro-Ungaria. Casă, poartă, casă, și tot așa. Ei bine, ferestrele noastre ies în afara casei, sunt construite în exterior, cu geam și pe lateral. Așa se face că, din casă, orăvițeanul putea vedea atât în stânga, cât și în dreapta, de-a lungul trotuarului.
Și eu am fost curios, așa că am fost în Oravița să aflu de la câțiva localnici venerabili ca vârstă, ce scop aveau aceste ferestre. Unii mi-au spus că sunt făcute pentru a vedea cum e vremea afară, dar au fost și oameni care au recunoscut că scopul e să vadă lumea care trece pe la porțile lor.
Unele sunt simple, altele cu decorațiuni, fiecare om și le făcea în funcție de bugetul deținut.
Au trecut zeci, poate sute de ani, și ferestrele de bârfă sunt încă la stradă. Multe dintre ele sunt neîngrijite, dar câțiva și-au făcut ferestre de bârfă noi. Asta îmi spune că acest specific local va dăinui și peste ani.
O melodie cunoscută zice așa: „frumoasă-i vecina noastră, scoate capul pe fereastră…„. Ei bine, la Oravița, vecina are ferestre de bârfă și nu e musai să scoată capul pe fereastră, vede totul și de la căldura căminului.
Voi ați văzut ferestrele de bârfă din Oravița?
Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Nu numai ca le-am vazut, dar am si privit din spatele lor. In poza 3910 apare casa matusii mele :-D
Oravita e unul din orasele in care mi-am petrecut copilaria. Eu insa mi-l amintesc asa cum era acum 20-30 de ani, cand casele nu erau parasite si orasul avea un aer mai vesel.
PS: Pe vremuri, Oravita era resedinta judetului.
Bogdan, trebuie că ai avut o copilărie tare frumoasă în zona aia! Îți trimit pe email poza în format mare, cred că ai amintiri multe de acolo :)
Într-adevăr, Oravița este acum un oraș fără strălucire, o amintire a ce a fost cândva. Am parcă o simțire că ar vrea să scoată capul la lumină, dar merg greu de tot lucrurile. Eu aș pune calea ferată la mijloc, iar în jurul ei aș construi povești cu teatre magice, cu farmacii miniere, cu chei parcă (ale Nerei, evident) picate dintre stele… :)
Multumesc, Florin!
Ai dreptate, idei ar fi, doar ca-s greu de pus in practica. Mai ales pentru ca nu prea mai are cine sa se apuce de treaba. Tinerii au plecat de mult, care pe la Resita (care intre noi fie vorba e un oras la fel de trist ca si Oravita), care pe la Timisoara, care prin Germania. Incerc totusi sa gandesc optimist. Poate exista totusi salvare si pentru oraselul acela :-)
Le-am vazut si chiar i-am vazut pe localnici in actiune :)) Era o doamna in varsta la o astfel de fereastra care privea suspicios trecatorii. La o alta casa am observat cum cateva femei purtau o discutie cu o alta doamna aflata la fereastra, barfind despre cine a fost si cine nu la biserica in acea dimineata.
Imi pare tare rau ca nu este cunoscut publicului larg acest oras, are multe de oferit. Lipsa banilor si a interesului autoritatilor se observa din moment ce orasul este aproape pustiu si multe cladiri sunt in paragina.
Așa e, Andreea, lipsa de viziune mai ales e cea care duce la situația din prezent. Cum ar fi să facă prin voluntariat un proiect cu tineri arhitecți, cu oameni din turism pentru a căuta soluții? Să lege între ele obiectivele, să curețe gara, să o amenajeze atractiv, etc.? Și e doar un exemplu. Unele se pot face și cu bani puțini. Ce să zicem de fonduri europene, care ar putea schimba fața orașului, căci într-adevăr are atracții turistice valoroase.