Cetatea şi Monumentul Tropaeum Traiani – Adamclisi

Publicat duminică, 21 martie 2010 la 4:18

Era sâmbătă dimineaţa, ora 8. Ne pregăteam să ieşim, iar Răzvan, gazda ce ne-a oferit cazare la Constanta ne aştepta afară în maşină să pornim la drum; urma să pornim spre sud-vestul Dobrogei şi să vizităm cât mai multe locaţii ne permitea timpul.

Prima cetate antică la care am ajuns a fost cea de la Adamclisi.

Localizare: Ca să ajungi la Adamclisi e simplu, drumul este Constanţa – Basarabi/Muratlar – Ciocarlia – Cobanid – Adamclisi, în total cam 70 de kilometri distanţă din capitala Dobrogei.

Denumirea actuală vine de la numele turcesc Adam Kilisse (Casa lui Adam, interpretată ca fiind Biserica Omului).

Probabil că mai rapid vei găsi monumentul triumfal Tropaeum Traiani iar de acolo vei merge la cetatea antică. Aşadar, sunt 2 obiective de vizitat la Adamclisi.

 

 

Monumentul triumfal Tropaeum Traiani

Am trecut poarta şi am fost întâmpinaţi de cel care e ghid şi totodată paznicul monumentului şi al muzeului. El a fost o sursă plină de informaţii, era primul din lista cu mai multe poziţii cu ghizi foarte bine pregătiţi, dornici să povestească celor interesaţi, veritabile vii enciclopedii. Povestea monumentului, neştiută până în acel moment ne-a fost frumos expusă în câteva minute. Vă recomand cu căldură să întrebaţi detalii oridecâte ori ajungeţi într-un muzeu. Aceşti oameni dedicaţi vă vor ajuta cu plăcere!

“Nerva Traian August, împărat şi cezar, învingătorul germanilor şi dacilor, fiul divinului Nerva, mare preot, pentru a XIII-a oară tribun, pentru a VI-a oară împărat, pentru a V-a oară consul, părintele patriei.”

Marele monument se pare că a fost construit în perioada 106-109, ca omagiu pentru înfrîngerea în anul 102 a coaliţiei geto-dacică alături de care luptau triburile de buri şi sarmaţi. O mare bătălie, probabil cea de la Tapae, a fost cu greu câştigată de romani, iar marele împărat Traian a trimis să construiască un monument măreţ la Adamclisi pe nimeni altul decât Apolodor (Apollodoros) din Damasc, cel care a proiectat Columna lui Traian şi Forul lui Traian de la Roma, dar şi podul peste Dunăre de la Drobeta Turnu Severin.

Complexul cuprindea Monumentul Triumfal, un altar cu numele celor 3800 de soldaţi romani căzuţi în luptă (în urma studiilor se presupune că rudimentarii daci şi aliaţii lor au avut pierderi de 3 ori mai mari) şi un mausoleu dedicat unui ofiţer superior (descoperit de Grig. Tocilescu în 1897).

Actualul monument este o replică a originalului care ajungea la 39 de metri înalţime şi avea diametrul de 38 de metri. Refacerea lui a început în 1974 şi a durat trei ani, tot atât cât le-a luat romanilor să îl construiască de la zero. Piesele originale (o parte au fost recuperate din curţile oamenilor, fiind folosite construcţia fântânilor, a hambarelor şi a tot felul de dependinţe gospodăreşti) sunt adăpostite în muzeul construit în centrul satului Adamclisi; nu îl rataţi dacă aveţi puţin timp.
Sursa: wikimedia

Nu intru în detalii tehnice prea multe, pe acestea le puteţi găsi aici, dar vă spun că de jur împrejur erau basoreliefuri cu scene din lupte, iar cel mai important element este în vârf: “trofeul” propriu-zis, adică un trunchi îmbrăcat în armură clasică,cu armele de luptă, având la picioare arme şi prizonieri sculptaţi tot în piatră.

 

1 controversă istorică pe internet

Virgiliu Oghina, prin intermediul site-urilor Enciclopedia Dacică şi dacii.ro prezintă monumentul într-o cu totul altă lumină: luptele nu reprezintă înfruntarea dacilor cu romanii, ci pe cea a dacilor cu alţi invadatori veniţi din Orientul Apropiat, nu iarna, ci vara. Astfel, monumentul nu îi este dedicat lui Traian, ci este monumentul triumfal al lui Burebista. Foarte interesantă ipoteza, merită citită!

Cetatea Tropaeum Traiani

Al doilea mare obiectiv turistic de la Adamclisi este cetatea romană. Ea este considerată drept cea mai mare aşezare civilă romană de pe teritoriul Dobrogei şi a fost construită odată cu monumentul, fiind locuită iniţial de familiile veteranilor din razboaiele daco-romane. Mai târziu cetatea a fost ridicată la rangul de “municipium”, iar după invazia goţilor a fost reconstruită din temelii de împăratul Constantin cel Mare. Lovitura de graţie a fost dată de avari (anul 587) după a căror invazie cetatea a fost abandonată definitiv.

Nu ştiu alţii ce trăiesc când păşesc în astfel de locuri, dar eu simt mândrie amestecată cu respect pentru înaintaşii nostri. La acele vremuri duceau o viaţă foarte avansată, de exemplu cetatea Tropaeum Traiani avea canalizare, iar noi după 1500 de ani încă nu avem în multe localităţi.

Un alt lucru la care trebuie să lucrăm mai mult este întreţinerea şi conservarea obiectivelor antice. Priviti acestă sticlă antică de suc printre ruinele de 2000 de ani. Parcă îi dă un farmec aparte, aşa-i? ;)

Sursele textului: broşura turistică “Situri arheologice în judeţul Constanţa”, cjc.ro.

Album fotoMai multe poze în Albumul foto.

 

Articole asemănătoare:

Poţi adăuga un răspuns, or trackback de pe site-ul tău.

One response la “Cetatea şi Monumentul Tropaeum Traiani – Adamclisi”

  1. larisa

    25 martie 2010 la 2:10

    Citindu-te, ma incearca un amalgam de nostalgie, admiratie, invidie (e o rezultanta directa a admiratiei), dorinta… dorinta de drumuri libere… Brusc, m-am simtit nascuta intr-un Botosani luciferic si studenta intr-un Cluj redevenit cetate medievala. Acelasi lucru l-am resimtit si vara trecuta, cand am fost voluntara la proiectul “Clujul are farmec puls si identitate”, proiect care a si-a propus sa le aminteasca clujenilor ca sunt “oameni ai cetatii”, ai unei cetati care se vrea inca aparata. In ziua evenimentului propriu zis s-au facut desene pe asfalt cu diferite monumente ale Clujului, trupe de mimi si oameni pe catalige au facut din strazi scene, iar cantaretii de muzica folk au strans in jurul lor trecatorii care au uitat pret de cateva minute ca sunt trecatori. Totusi, ma intreb daca avem nevoie de “evenimente” ca sa nu ne simtim niste simpli trecatori. Marturisesc ca am fost in Dobrogea, dar nu in Dobrogea ta, asa cum ai descris-o tu. Imi compensez regretul de a nu o fi vazut astfel cu bucuria de a vedea oameni cu pasiuni care nasc alte pasiuni, oameni care functioneaza ca niste indicatoare rutiere in itinerariile altor oameni. Eu cand spun “Dobrogea”, ma gandesc la capitala tarii si la cea a marii. Ma gandesc la rosul macilor tolanit in lanuri, ma gandesc la genele soarelui curbate la rasarit si unite la apus, la iubiri vesnice “de-o vara” … Si astea pot deveni istorie, nu?:))

Adaugă un comentariu