În Arad, pe strada Tribunul Dobra, la numărul 7 găsim o locuință aparent banală, dar în jurul ei s-au construit legende și povești neștiute de prea mulți. Se numește Casa cu Lacăt și a fost ridicată cândva prin anii 1800, iar povestea ei este conectată cu un vechi obicei din lumea germanică, cel al Calfelor Călătoare.

Casa cu Lacăt din Arad
Casa cu Lacăt din Arad

Aici lansam întrebarea „Cine știe legenda casei cu lacăt din Arad?” și pe mail a venit răspunsul, pe care îl veți găsi mai jos.

La unul dintre colțurile clădirii încă există o nișă (spre strada Plevnei) în care era un trunchi de copac; acesta era prins cu o bară metalică blocată cu lacăt.

Dacă tot sunteți în Arad, vă recomand să mergeți și la Pecica, să vizitați superbul centru de informare și ferma de bivoli.

Să vă spun și ce rol avea acel trunchi de copac…

Multe dintre orașele mai mari aflate odată sub stăpânire austriacă și în care se desfășura o activitate puternică a breslelor, aveau un copac în care breslele călătoare, la finalul stagiului de pregătire, băteau un cui. Povestea spune chiar că o calfă ce venea din alte orașe cu scopul de a deprinde meșteșugurile, uneori trebuia să execute o lucrare publică pentru a dovedi că a deprins meșteșugul învățat. Eu cunosc acest trunchi cu denumirea de Pomului Breslelor, dar i se zicea în mai multe feluri, uneori era numit Copacul Breslelor, sau, alteori, Pomul Calfelor. În momentul în care obiceiul a devenit istorie, fiind era un element important al culturii locale, unora li s-a făcut o reproducere metalică, iar originalul ajungea la muzeu. Obiceiul cu acești „pomi ai breslelor” a existat până la desființarea breselor printr-o lege dată în 1872.

Cel nou din Arad se numea „Butucul de fier” și a fost executat de sculptorul timișorean Moritz Heim. Din anul 1994 a fost mutat la Muzeul de Artă din Arad (Galeria de Artă a Complexului Muzeal Arad, strada Gheorghe Popa nr. 2-4, etaj II), iar motivul este faptul că a fost furat și nu se vrea repetat acest lucru.

Vă spuneam că era parte a culturii lumii germanice, așa că veți găsi amintirea Pomului Breslelor și în alte orașe: Viena, Bratislava, Budapesta, Arad, Timisoara, Oradea, etc. De exemplu în Timișoara găsim Pomul Breslelor (cel metalic, numit și Copacul de Fier) pe strada Bulevardul Revoluției din 1989, la colț cu Francesco Griselini; originalul e la Muzeul Banatului iar în stradă este reproducerea sa, din fier. La Sibiu întregul obicei al calfelor călătoare a fost reinventat și găsiți în fața Casei Calfelor un trunchi frumos din lemn în care apar cuie noi.

Să revenim la Casa cu Lacăt…

Casa cu lacăt a fost construită la începutul anilor 1800 (1815 pare-se) de către un comerciant vienez, Iosif Winkler. Deasupra porții este înscris anul 1851, anul renovării. În anul 1963 se aduce clădirii o modificare: spațiile comerciale de la parter au fost transformate în locuințe.

Ei bine, în Arad, Pomul Breslelor se afla în nișa casei de care vă povestesc și era protejat cu un lacăt ingenios realizat. De la acest lacăt de legendă, casa și-a primit numele de Casa cu Lacăt.

Casa cu Lacăt din Arad
Casa cu Lacăt din Arad

De ce oare? Povestea spune că cine deschidea acel lacăt fără să îl spargă, primea casa. Dar se pare că acest lacăt nu are și mecanismul de deschidere, deci acea casă nu a fost dată cadou nimănui. :)

Un alt detaliu interesant al clădirii este că această casă a funcționat pentru o vreme ca resedință a poliției secrete imperiale austriece. Se pare chiar că pivnița casei a fost folosită ca închisoare pentru mai mulți revoluționari.

Există și credința că sub clădire ar fi mai multe canale, catacombe ce ar duce spre zona numită Subcetate. Se zice că ele ar fi fost folosite de armată, pe vremuri, dar această idee nu a fost nici demonstrată, dar nici demontată. Acum știm că intrarea în subsol e blocată, fiindcă la ploi puternice, mai ieșea apa din subsol și se puteau întâmpla accidente.


Sunt curios câți dintre voi ați descoperit Casa cu Lacăt din Arad, iar dacă nu, sper măcar să vă fi făcut curioși. Să aveți o zi minunată.

Arad, Romania

Publicat de Florin Arjocu (fondator)

Periplul meu începea în 2004, an când împreună cu un grup de portughezi vizitam pentru prima dată Cheile Nerei. Am rămas încântat de frumusețea locurilor și de atunci am început să văd altfel România, până atunci nu aș fi crezut că avem locuri precum cele din filme. Îmi place România și călătoresc cât pot de mult. În primii ani de la aderarea UE m-am grăbit să ajung în o mare parte de Europa, iar în 2009 am fondat Drum Liber. Am dedicat ultimii ani în mare măsură României, asortând călătoriile interne cu ieșiri "de studiu" în alte țări. Sunt convins că mintea călătorului este mai deschisă și experiențele la drum te îmbogățesc. Călătorește cu mine, pe Drum Liber!

Alătură-te conversației

2 comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Citește articolul precedent:
Pentru cineva care contează

Guest article: Liudmila / Chișinău E o zi specială astăzi, și nu pentru că s-ar termina octombrie, dar pentru că...

Închide