Săptămâna trecută am fost la VinVest și dacă tot eram în Timișoara, am zis să vizitez câteva obiective din zonă. Așa am ajuns în Județul Arad, la Pecica. Acolo am găsit dovada că din cenușă poate renaște o pasăre de foc, reprezentată local prin Ferma de bivoli și Centrul de Vizitare din Pecica. Și cum Pecica este fix pe drumul dintre Arad și Nădlac, cei care ies din țară cu mașina (neaparat cei care aveți copii) pot foarte ușor să îmbine plăcutul cu utilul, la doi pași de centrul micului oraș cu străzile numerotate, Pecica.

Vinovat de deplasarea mea este Petruș, cel de la care știam o jumătate din povestea descoperită în urmă cu câteva zile. Tot ce aflasem până atunci era inspirat dintr-un articol al arhitectului, puținii care au scris (și Realitatea a preluat știrea) s-au inspirat de acolo și aveau fotografiile idealiste din randări 3D arhitecturale, dar nu s-au deplasat la fața locului pentru o relatare completă. Recunosc că în primă fază am avut chiar dubii că există acest loc, dar Filiera Arădeană funcționează și am aflat că într-adevăr e acolo. Și am mers să îl văd, iar acum vă arăt și vouă ce am descoperit și fotografiat cu ultra-ușorul Canon EOS 100D din dotare de la F64.

Încă de la primii pași, Pecica m-a surprins: am găsit alei duble pietonale flancate de copaci deja înverziți; am trecut și pe lângă câteva zeci de bicicliști. Tânărul oraș care până în 2004 era o simplă comună, depășește ca evoluție multe dintre mai marile urbe românești. Dar să nu uităm că „simpla” comună a fost centru de plasă pentru aproximativ o sută de ani, iar în urmă cu un secol avea o populație de cam 20 000 de suflete.

De la drumul spre Ungaria faceți stânga spre centru și urmați pentru câțiva kilometri șoseaua care trece prin fața Fântânii lui Momac (pe ea scrie „Momacu”) („săpată” în 1897 pentru suma de 8000 de florini, despre care știm că e „afundă” de 341 de metri), prin fața primăriei, dar și a impresionantei Biserici Romano-Catolice pe care nu aveți cum să o ratați. Pe drum veți găsi și câteva indicatoare mici cu Ferma de Bivoli.

Facem stânga la ultimul indicator și în câteva sute de metri suntem ajunși la Ferma de bivoli și Centrul de Vizitare din Pecica.

Ca să vă faceți o idee despre ce veți găsi acolo, vă spun pe scurt care e povestea. În urmă cu câțiva ani, ungurii au căutat un oraș românesc cu care să facă un proiect transnațional pentru dezvoltarea unei ferme de bivoli. Au lucrat cu primăria din Pecica și primul proiect a lăsat în localitatea arădeană o frumoasă fermă de bivoli. Acum, la fermă sunt 17 exemplare sănătoase, din care 2 masculi. Din toamnă să vă așteptați la un număr mult mai mare, cam toate femelele vor avea viței.

Acela a fost primul proiect, cel în care ungurii au luat partea mai mare a fondurilor. Un al doilea proiect a fost implementat mai recent și de data asta românii au primit partea mai mare a finanțării. Așa se face că la Pecica s-a ridicat un Centru de Vizitare (Informare) ultra-modern, cu tehnologii multimedia interactive, dar și un centru cu 60 de biciclete.

Partea interesantă este că fiind vorba de bani publici comunitari, timp de cinci ani nu se poate percepe taxă pe aceste servicii, așa că bicicletele pot fi luate gratuit iar intrarea în fermă ori la centrul de vizitare este de asemenea, fără taxă.

Ce conține acest complex?

1. Un superb totem, un zid în care este „decupat” conturul unui bivol.
2. Un cabinet al veterinarului
3. Casa îngrijitorului
4. Depozitul de biciclete
5. Grajdul de bivoli
6. Terasa înierbată – punct de observare
7. Centrul de vizitare (centrul de informare Pecica)
8. Foișorul de supraveghere – turn de observare

Am spus că Centrul de Vizitare e SF (Stiințifico-Fantastic). Construit în lunca Mureșului, într-un oraș mărunt, chiar așa pare. Tânărul și premiatul arhitect Claudiu Ionescu s-a inspirat dintr-o sculptură a lui Brâncuși – Miracolul (sau Foca). Centrul de vizitare este construit foarte modern, cu multe linii drepte, colțuri ascuțite și o mulțime de tehnologii demne de mileniul trei în care ne aflăm. Ca să vă faceți o idee, priviți și cum arată din satelit Centrul de Vizitare.

Centrul de vizitare

După ce am trecut pragul Centrului de Vizitare, am fost preluat de către doamna Marinela Petran, cea care mi-a fost ghid și gazdă pentru câteva ore bune la Pecica. Am găsit acolo un suflet cald, un om pasionat de munca lui cum rar găsești, foarte mândru de locurile natale și orașul în care locuiește, dornic să arate și altora părțile frumoase ale orașului în care trăiește. Fără ajutorul ei nu aș făcut acest material, mulțumesc frumos!

Ce are așa deosebit acest centru de vizitare?

• Forma futuristică
• Tehnologiile folosite din faza de construcție: izolarea, încălzirea prin pardoseală și terasa verde cu iarbă care au rol atât la încălzire, cât și la răcirea clădirii (cu un consum redus de energie); panouri fotovoltaice; colectarea și refolosirea apei pluviale; orientarea geografică pentru o maximă eficiență energetică.
• Dotările: proiectoare tridimensionale (3D), ecrane mari cu touchscreen, bicicleta cu ecran care afișează în funcție de viteza pedalării, etc.

Chiar în „botul” Titanicului nostru pe jumătate scufundat am descoperit un ceas solar. Culmea e că el chiar funcționează. Graficul îmi spunea să adaug o oră (am trecut pe ora de vară) și cu corecțiile de rigoare îmi spunea ora corectă. O surprinză foarte plăcută, jos pălăria! Astfel de lucruri îmi doresc să găsesc peste tot: ceva aparent simplu, dar care îți fură atenția prin detalii.

După cum spuneam, tehnologia continuă pe interior și pe alocuri este îmbinată cu tradiționalul. Două rânduri de proiectoare 3D așteaptă doritorii de filme tridimensionale. Pe lateral e un cuptor tradițional vechi care din când în când este folosit la copt pită de Pecica (pâinea din Pecica e un produs local foarte apreciat).

Ce să mai zic? Centrul acesta multimedia este tare fain, m-aș juca și eu la aparatele alea pentru copii și nu m-aș plictisi deloc. :)

Centrul de biciclete

60 de biciclete de mărimi diferite stau în depozit și își așteaptă doritorii de plimbări. Se pot lua gratis, doar cu buletinul (CI).

Ferma de bivoli din Pecica

„Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coțofană
Când în sus și când în jos.
Un cățel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
– Ah, ce mare dobitoc!

Nu-l credeam așa de prost
Să ia-n spate pe oricine…
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe și pe mine!
…”
George Topârceanu (i-ați vizitat casa memorială?), fabula Bivolul și coțofana.

Dacă pentru câinele din fabula lui Topârceanu nu se termină prea bine povestea, a noastră e altfel.

După cum vă spuneam, sunt 17 bivoli (bubaline pentru specialiștii), dintre care 15 femele. Cum ele sunt gestante, la toamnă vor făta și dacă totul decurge bine, cine trece pe acolo, începând din iarnă, va găsi la Pecica 32 de bivoli frumoși.

Țarcul lor este împrejmuit cu gard electric, aveți grijă pe unde puneți mâna. De asemenea, țineți minte că bivolii sunt semi-sălbatici. Priviți-i, admirați-i și lăsați-i să trăiască în pace :)

Eu am prins momentul când paznicul i-a scos la iarbă, să mai roadă din buruienile crescute pe lângă malul de protecție al Mureșului.

N-am plecat înainte de a semna Cartea de Onoare :)

Și nici înainte de a servi câteva felii de pită de Pecica unse cu untură și asortate cu ceapă :)

Tot la Ferma de bivoli și Centrul de Vizitare din Pecica veți vedea:

La ceasul închiderii (ore 16.00) am luat-o la pas cu doamna Marinela și am aflat tot felul de lucruri interesante despre oraș. Știați că prima atestare documentară a localității ar fi anul 1329 și că sunt cercetători care susțin susțineau ipoteza că cetatea dacică Ziridava ar fi existat chiar la Pecica? (Pasionații găsesc aici o lucrare care demonstrează că Ziridava e în apropiere de Hunedoara).

Am intrat în vechea biserică romano catolică ridicată în 1887 pe locul alteia mai vechi, din 1765 (se vede deasupra ușii de intrare – sursă: Nagy István):

Și mi-a plăcut foarte mult ideea descoperită în Piața Regele Mihai I al României: la nașterea regelui a fost plantat un stejar, „în semn de bucurie și speranță”.

Iar pe drumul de plecare am descoperit și multe căsuțe pentru păsări..

Până la Pecica, eu n-am găsit un oraș cu străzile fără nume, doar cu număr. Pecica a simplificat lucrurile și arădenii sunt consecvenți, toate străzile au doar număr:

Închei cu un îndemn de pe crucea de mormânt a învățătorului Efrem Hedeșan, acum inscripționată pe biblioteca din localitate: „Pecicani, păstrați-vă credința și obiceiurile voastre, așa cum vi le-au lăsat moșii și strămoșii voștri!„.

Ce ziceți, intrați la Pecica data viitoare când sunteți prin zonă? Drum liber să aveți!

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)