La poalele Făgărașului, pe valea râului Sâmbăta, găsești un loc de liniște și pace pentru suflet. Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus a fost de-a lungul timpului o punte de legătură pentru credincioșii de-o parte și alta a Carpaților.

La orice mănăstire găsești multă liniște și frumusețe. Însă aici e o liniște mai deosebită, o liniște ce se revarsă parcă din împrejurimi peste acest loc sfânt, iar frumusețea lăcașului în stil Brâncovenesc și a naturii îți fură privirea!

Aleea mărginită de flori de la intrare, prevestește că urmează să calci pe un tărâm unde totul e într-o armonie perfectă. Munții împăduriți cu arbori seculari, zidurile unei vechi mănăstiri și sufletul omului se întâlnesc aici pentru trăi în pace și în sfințenie!

Istoria acestui lăcaș începe prin secolul al XVII-lea. În anul 1656 este  menționat pentru prima dată acest schit, ce a aparținut bunicului domnitorului, vornicul Preda Brâncoveanu. Domnitorul Ţării Românești, Constantin Brâncoveanu pune prima piatră de temelie acestei mănăstiri în anul 1696.

Nu ratați nici articolul despre medicina în timpul lui Brâncoveanu!

De furia dușmanilor nu a scăpat nici acest lăcaș sfânt, fiind dărâmat din temelie de către habsburgii catolici în timpul răzmerițelor religioase din Ardeal. Mănăstirea a fost părăsită timp de 140 de ani, ca mai apoi să fie restaurată de către Mitropolitul Nicolae Bălan, iar sfințirea s-a făcut în prezența regelui Mihai I. Îi găsim pictura în interiorul bisercii. Tânărul rege a devenit ce de-al doilea ctitor. După o vreme cât a fost acoperit cu var de comuniștii veniți după al doilea mare război, în vremea lui Ceaușescu, pictura sa a fost restaurată.

Cel de-al treilea ctitor este Arhimandritul Veniamin Tohaneanu, care cu râvnă a ostenit pentru ridicarea noii zidiri între anii 1985 – 1993.

În curtea mănăstirii mai găsești și o fântână, numită „Izvorul Tămăduirii„. Datează din secolul al XVII-lea, iar apa de aici se zice că ar face minuni. Mereu găsești oameni care stau la rând pentru a lua apă de la izvorul tămăduirii.

Aici mai găsești şi o bibliotecă bogată în cărți și manuscrise vechi din secolele XIV – XIX. Sunt adăpostite în jur de 35.000 volume de carte majoritatea cu caracter teologic, scrise în limba română, engleză, greacă, rusă etc.

Muzeul mănăstirii e un alt obiectiv de interes cultural. În acest muzeu sunt expuse icoane pictate pe sticlă din secolul XVIII – XIX, icoane de lemn, obiecte bisericești și de cult.

 

Un plus de valoare l-a adus mănăstirii și atelierul de pictură. Este una dintre școlile importante de pictură din țară, lucrările fiind expuse în muzeu și în interiorul mănăstirii.

În pădurea din spatele mănăstirii se află Izvorul Părintelui Arsenie Boca. Este un loc de reculegere pentru creştinii ortodocși. Izvorul a fost amenaj în perioada în care părintele a vieţuit la Mănăstirea Brâncoveanu, 1940 – 1948. Din păcate timpul petrecut pe aici a fost prea scurt pentru mine şi nu am reuşit să ajung la izvor, data viitoare ţin neapărat să ajung.

Pentru a mai zăvobi pe aici, poţi să faci un mic popas şi la lacul din spatele mănăstirii. E un mic colţ rupt de lume care te îndeamnă să-l admiri!

Părăseşti aceste locuri cu inima mai uşoară, parcă mai împlinit cu tine însăţi. Mesajul frumos de la intrare / ieşire (eu l-am observat abia la ieşire) te face să-ţi promiţi că mai revii! :)

 

Te las în compania unor fotografii frumoase:

 

 

 

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)