Națiunea română are doi pionieri ai zborului: Traian Vuia și Aurel Vlaicu. Astăzi vreau să vă povestesc pe scurt povestea celui de-al doilea, Aurel Vlaicu. Totodată vă arăt cum e amenajat în 2016 Monumentul lui Aurel Vlaicu de la Bănești, de lângă Câmpina, de pe DN1. Zeci de mii de români trec pe lângă el săptămânal, așa că ar fi o idee bună să știe pe lângă ce trec și ce povești sunt în spatele lui.

Dacă tot sunteți lângă Câmpina, vizitați și casa celui mai mare pictor român, Casa Memorială Nicolae Grigorescu din Câmpina.

Fiindcă i-am amintit pe amândoi pionierii zborului pe care i-a dat națiunea română (nu că nu ar fi important, dar de data asta nu îl socotesc și pe Coandă, este un pionier, dar nu a zburat efectiv, se zbura de o vreme până la invenția sa), să vă spun ce au ei în comun (Vuia și Vlaicu):
• ambii sunt născuți în sate din Imperiul Austro-Ungar (primul în Banat, lângă Lugoj, al doilea în Transilvania, lângă Orăștie)
• ambii au studiat până la liceu, inclusiv, în actuala Românie (Lugoj și Sibiu), apoi ambii au studiat la Politehnica din Budapesta (după care vor continua/aprofunda studiile, primul tot la Budapesta (drept), al doilea la Politehnica din Munchen)
• ambii sunt înmormântați în Cimitirul Bellu din București
• amândoi au case memoriale-muzeu (în satul Traian Vuia e un muzeu cu aspect modern)
• amândoi au dat numele lor unor aeroporturi: Aeroportul din Timișoara e numit Traian Vuia, Aeroportul Băneasa e numit Aurel Vlaicu (apropo, Otopeniul e numit Henri Coandă).

Ce îi deosebește?
• vreo 10 ani, în avantajul lui Vuia
• Vuia își numește aparatul „mașina care zboară/mașinăria planor” (am tradus eu aproximativ), Vlaicu îi zice „mașină de zburat cu corp în urmă de săgeată„
• Vuia crează la Paris, Vlaicu trece munții și crează avioane pentru Armata Română
• spre deosebire de Vuia, Vlaicu nu apucă vârsta de 78 de ani, ci va trăi mai intens și mult mai puțin.

în 1882 se naște la Binținți (acum se cheamă, ați ghicit, Aurel Vlaicu), lângă Orăştie (puțin mai la est, spre Sibiu, pe partea stângă a drumului european), românul Aurel Vlaicu. Se întâmpla pe 19 noiembrie. Studiază, după cum ziceam, la Orăștie și Sibiu, apoi la Budapesta și München, după care va lucra la Opel. Da, Opel, constructorul de mașini din Rüsselsheim fondat de Adam Opel prin 1862 care inițial producea mașini de cusut, apoi prin 1886 făcea și biciclete și din 1899 făcea autoturisme.

E de menționat și un stagiu militar în minunatul oraș croat cu nume de organ sexual masculin (vorbirea curentă, populară). Evident, va fi în slujba armatei imperiale austro-ungare, că deh, așa erau vremurile și așa se numea țara lui.

La Opel a stat cam un an, până a zis că nemții nu știu să îi provoace intelectul în suficientă măsură și în 1908 revine la Binținți. Fratele său, Ion îl ajută să construiască un prim planor pe care îl testează în anul următor. Viața lui Aurel Vlaicu e condensată, aproape în fiecare an are ceva de arătat lumii. Octavian Goga (apropo, să îi vizitați minunatul Castel și domeniu de la Ciucea) i-a fost coleg de școală. În acel an 1909 îl va convinge să se mute la București, lucru care se va și întâmpla, în toamnă.

Va primi susținerea regalității și armatei, așa că va începe construcția primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Practic va fi primul avion construit pe teritoriul României (Traian Vuia construise aparatele sale în Franța).

La 6 ani de la primul zbor al fraților Wright (ăștia în 1903 au avut primul lor avion-planor care la vremea aceea zbura de pe o mică linie ferată, dar peste un an, în 1904, aveau să zboare un circuit complet), și la 3 ani de la avionul lui Traian Vuia, în 17 iunie 1910, avionul Vlaicu I va zbura, zică-se, fără modificări, adică ceva remarcabil pentru începuturile aviației mondiale. Zborul scurt va fi deasupra Câmpului Cotroceni.

România era în delir, fără doar și poate, Vlaicu al nostru a scris istorie. Avem și noi primul bob de mazăre din Aviația Militară, fiindcă așa cum am zis mai sus, el a lucrat la Arsenalul Armatei. Unii zic că doar Franța avea aviație „militară” la acea dată, asta dacă ce aveam noi putem numi aviație militară, fiindcă abia aveam primele aparate care știau să zboare. Dar sună bine. :)

Mai trece un an, apare varianta îmbunătățită, Vlaicu II. Peste încă un an, în 1912, se duce lângă Viena și la mitingul aerian de la Aspern (astăzi e district al Vienei) va câștiga 5 premii (un premiu I și 4 premii II). În ultima săptămână din iunie 1912, 39 de piloți plus Vlaicu al nostru vor primi ovațiile publicului. Piloții au fost din 7 țări (17 din Austro-Ungaria, 7 din Germania, 12 din Franța – printre ei era și Roland Garros – cred că ați auzit de el, măcar și de la cunoscutul turneu de tenis, un rus, un belgian, un persan, și, evident, românul Vlaicu. Ziarele vieneze îl vor lăuda, așa e când omul face lucruri din pasiune, entuziasmul te duce departe.

Fac o paranteză să vă povestesc câteva lucruri despre Roland Garros. Era, poate, cel mai renumit pilot al vremii. S-a născut într-o colonie franceză din Caraibe, Réunion, iar pe continent, în Franța, își va dovedi îndemânarea la conducerea aeroplanelor și avioanelor vremii. În perioada 1910-1911 va fi fruntaș la cursele aeriene dintre Paris – Madrid sau Paris – Londra – Paris, fiind și cel care a stabilit un record de înălțime; a fost primul care a zburat până la uimitoarea altitudine de 5610 metri. Vorbim de anul 1911, era neauzit acest lucru. Să nu uităm că nu trecuse mult de când, în 1903, Academia de Științe din Paris îi zice lui Vuia că „problema zborului cu o mașinărie care cântărește mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată și e doar un vis„. S-a petrecut o evoluție extraordinară a științei în acei 8 ani.

Începe primul război mondial. O telegramă din 3 august 1914 face din Garros cel care a avut prima bătălie aeriană din istoria omenirii. Intrase cu avionul său într-un Zeppelin german, omorând ambii piloți ai Zeppelinului. :))

Garros va fi și primul care va dărâma un avion după ce se reușește montarea mitralierei sincronizată cu motorul avionului. Va fi primul care primește titlul de „as al aerului„; dărâmase în total 4 avioane, așa că titlul său i se va da altul francez care îndeplinea baremul de 5 pentru această titulatură. Garros va fi capturat de nemți, care îi vor studia avionul și sistemul de tragere scăpate aproximativ intacte; se zice că inginerul Anton Herman Gerard „Anthony” Fokker (înainte de a se muta în Germania, cu acesta a colaborat Garros pentru a pune la punct sistemul de tragere sincronizat cu motorul) se va folosi de asta, dar datele spun că lucra de mult timp la noile avioane Fokker nemțești care ulterior au făcut ravagii între cele aliate. Va muri în război, avionul său fiind distrus de un pilot neamț.

Ei bine, în 1928 francezii voiau să își apere titlul câștigat cu un an mai devreme în SUA la Cupa Davis și cu acea ocazie vor da numele lui Garros unei noi arene de tenis de la Porte d’Auteuil.

Revin la Monumentul lui Aurel Vlaicu de la Bănești, subiectul nostru. Succesele pilotului român nu s-au oprit la mitingurile aeriene. Vlaicu va avea un rol cu invenția sa pe timpul campaniei din Bulgaria de la doilea Război Balcanic în urmă căruia România (și-)a luat Cadrilaterul. Ca idee, la Tratatul de la București din 1913 am luat Dobrogea de Sud, prin Tratatul de la Craiova din 1940 o dădeam înapoi.
În Cadrilater, Vlaicu a îndeplinit misiuni de observație aeriană.

Se zice că în același an, 1913, Marconi Company, firma creată în Anglia de Guglielmo Marconi, inventatorul italian al antenei radio și telegrafului fără fir (laureat al Premiului Nobel), va cere lui Aurel Vlaicu să proiecteze și realizeze un avion metalic cu două locuri. Povestea mai departe spune că după doar câteva luni, va termina avionul numit „Vlaicu III„. Așadar era a treia generație a avionului său. Unii zic că „Vlaicu III” ar putea fi primul avion funcțional din lume construit integral din metal, dar aș zice că măcar roțile erau din cauciuc :D

În același an, se mai întâmplă ceva. Lângă Orăștie, Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român ASTRA organizează serbări lângă Orăștie. Vlaicu, născut și el tot pe acolo, vrea să zboare cu propria creație – Vlaicu II – și să ducă salutul românilor în Ardeal.

Zboară de la București la Ploiești, acolo alimentează avionul. Mai departe, direcția era pe lângă Câmpina și apoi peste Munții Carpați. În data de 13 septembrie 1913, la Bănești, lângă Câmpina, va suferi un atac de cord și se va prăbuși. În locul unde a fost găsit cu zâmbetul pe buze de primul sosit, locotenent aviator Gheorghe Negrescu, s-a ridicat ce astăzi numim Monumentul lui Aurel Vlaicu de la Bănești.

Povestea spune că peste un an, doi prietenii ai săi (Magnani și Silișteanu) construiesc după schițe avionul Vlaicu III; în gest comemorativ, pilotul Petre Macavei îl va pilota în câteva zboruri scurte.
În tipul războiului, nemții ne-au ocupat partea de sud a României, inclusiv Bucureștiul, capitala mutându-se la Iași; în toamna anului 1916 se zice că avionul a fost expediat la Berlin și ultima dată când se mai știe de el e anul 1940, după care, liniște totală.

Monumentul lui Aurel Vlaicu de la Bănești v-am spus că e ridicat în locul unde s-a prăbușit avionul său. E un monument memorial ce cuprinde ca piesă centrală un vultur îndreptat spre Carpați, în direcția în care dorea Aurel Vlaicu să zboare către frații din Transilvania.

În vara lui 2013 monumentul a fost reamenajat; s-a făcut o mică parcare, s-a pavat spațiul din jurul monumentului și evident, micul monument a fost renovat; s-a pus și o placă nouă, din partea „locuitorilor județului Prahova”. I-am trecut pragul ieri și i-am făcut poze proaspete, să vedeți cum arată de aproape acest monument al lui Aurel Vlaicu.

Un gard mic și o poartă joasă, dar închisă, stau de pază la monument. Nu m-am împiedicat, am deschis frumos zăvorul și am purces spre vulturul lui Vlaicu. În fața mea a apărut un basorelief cu profilul lui Aurel Vlaicu; el poartă cască de aviator din acele vremuri, din piele.

Dinjos e textul acesta:
„Pe acest loc, în ziua de 13 sept.,-1913 s’au frânt aripile sburătorului AUREL-VLAICU din satul Binținți, Transilvania. În încercarea lui eroică de a trece cel d’intâi sbor carpații înlănțuiți cu pasarea de fier făurită de mintea și măinile lui ‘simbol profetic al desrobirii care trebuia să vină’. Patria recunoscătoare„.

V-am pus mai sus coordonatele GPS, dar dacă nu îl găsiți, dați click aici.

Știrile din vara lui 2013 spun că s-ar vrea construirea unui muzeu al zborului lângă acel loc, urmând să fie expuse prototipuri ale avioanelor Vlaicu 1, Vlaicu 2, Vlaicu 3 și al primului MIG folosit în România. 3 ani mai târziu, încă așteptăm cele promise.

Încă 3 poze, cu vulturul lui Vlaicu:

Voi ați văzut vulturul și Monumentul lui Aurel Vlaicu de la Bănești?

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)